Efectul activităţii fiilor de comunişti, neomarxismului, propagandei JIDF, şi restul antiromânilor enumeraţi pe site

 

1. Vector de propagandă antiromânească

2. Denigrator al rezistenţei anticomuniste: INSTITUTUL-ELLIE-WIESEL-ŞI-IICCMER 

3. Urmaş de profesor de marxism în România, fiul lui Radu Florian

4. Folosirea serviciilor româneşti pe post de vectori de propagandă comunistă, hărţuire şi forţarea şi implementarea de legi antidemocratice 

Să vedem ce scrie despre el şi activitatea sa

 

http://www.ucdc.info/cd/cd_profil.php?cid=1009#adl

 

 

NOTĂ: a se citi social-democraţie= Bolşevism ateu, n-a făcut nimic bun pentru români sau România

 

CURRICULUM VITAE

 

 

 

Date personale

 

Nume: Alexandru FLORIAN

Data naşterii: 12.01.1954

 

Loc de muncă: Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”,  Facultatea de Ştiinţe Politice

Grad didactic: conf. univ.

Titular de curs (dacă e cazul): Introducere in stiinta politica; Doctrine politice

E-mail:

 

Studii: 1998, Doctor în filosofie şi ştiinţe politice

          1973-1977, Facultatea de Filosofie/Secţia Sociologie, Universitatea Bucureşti

          1969-1973, Liceul teoretic „M.Eminescu”, Bucureşti

 

 

Experienţa academică:2005- prezent, director executiv, Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „E. Wiesel”, Ministerul culturii şi cultelor

                            2004- prezent, conferenţiar universitar, Universitatea „Dimitrie Cantemir”, Facultatea de Ştiinţe Politice

                           2001-2004, Director ştiinţific, Institutul Social-Democrat

                           1999-2001, secretar ştiinţific, Fundaţia Română pentru Republică şi Democraţie, Institutul Social-Democrat

                                          1998-2000, cadru didactic asociat la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative, Fac. de Ştiinţe Politice şi Fac. de Ştiinţele Comunicării

                           1991-1999, cercet. st., Institutul de Teorie Socială, Academia Română

 

 

Domenii de specializare şi cercetare: sociologie politică, ştiinţe politice, doctrine politice,

 

Afilieri profesionale: Membru al Consiliului Naţional al Comisiei Naţionale UNESCO

                             Membru al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România (2003-2004)

                               Membru în Consiliul director al Asociaţiei Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului

                               Membru fondator şi director executiv la Asociaţia „Moştenirea Culturală a Evreilor din România”

                               Preşedinte al Fundaţiei „Clubul UNESCO- Societate şi cultură”

 

 

 

Limbi străine cunoscute: franceza

 

 

 

PUBLICAŢII

CĂRŢI România şi capcanele tranziţiei, Editura Diogene, Bucureşti, 1999

           Cunoaştere şi acţiune socială, Editura politică, Bucureşti, 1987

           Procesul integrării sociale, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1983

 

 

MANUALE UNIVERSITARE Fundamentele doctrinelor politice, Editura Universitară, Bucureşti, 2006

                                                Modele politice ale tranziţiei, Editura GEEA, Bucureşti, 2004

 

 

STUDII IN VOLUME COLECTIVE Mobilitatea elitelor din Romania în secolul XX (coordonatori: Mihai Dinu Gheorghiu, Mihaita Lupu), Edit Paralela 45, 2008, autor al studiului Cine stabileşte elitele?

                                                               Holocaust Memory and Antisemititsm in Central Europe and Eastern Europe, Edit  INSHR-EW, 2008 autor al studiului „The Holocaust as subject of Law” 

                                                           UCDC, Analele Universitatii, seria stiinte politice, 2007, Stanga/dreapta un clivaj depasit in politica?

 

                                           (Simpozion internaţional), Pogromul de la Iaşi (28-30 iunie 1941) – prologul Holocaustului din România, Edit. Polirom, Iaşi, 2006, autor al studiului Holocaustul din România reflectat în manualele şcolare (1946-1989).

                                           (Simpozion internaţional), Violenţă şi teroare în istoria recentă a României, coautor la studiul Pogromul de la Bucureşti. Oameni şi locuri, Editura Universitară, Bucureşti, 2006.

                                         Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului din România, Raport final, Editura Polirom, Iaşi

                                         Social-democraţia contemporană, între tradiţie şi globalizare, studiul „Social-democraţia în România la început de mileniu”, Editura Mondo Media, Bucureşti 2004

                                        (Simpozion internaţional), Identitatea evreiască şi antisemitismul în Europa centrală şi de sud-est, studiul „Antisemitismul în România şi Ordonanţa de urgenţă 31/2002”, Editura Meta, 2003, Bucureşti

 

STUDII INTRODUCTIVE

ARTICOLE/STUDII IN REVISTE (DE SPECIALITATE ŞI CULTURALE)

 

TRADUCERI

COMUNICĂRI/REFERATE SUSŢINUTE LA SESIUNI ŞI SIMPOZIOANE ŞTIINŢIFICE

 

Referinţe în baza internaţională de date 2 articole

 

Să vedem cine e dânsul în realitate:

 

Tismaneanul lui Crin Antonescu. PNL-istul sef vrea sa ajunga presedinte de-o mana cu fiul unui comisar ideologic bolsevic si de alta cu un fost corespondent la Moscova

Alexandru Florian, tismaneanul lui Crin Antonescu

„Am si avut discutii pe aceasta tema […] ma intilneam prin parc cu Militaru, cu Ionita, cu Magureanu. Am mai avut discutii cu Virgil Ioanid, cu Radu Florian, dar pe alt plan, analizind ce se intimpla […]. Problemele unei posibile miscari alternative la regimul personal al lui Ceausescu le-am discutat mai ales cu cei citiva amintiti mai sus“. – Marele soc, Ion Iliescu in dialog cu Vladimir Tismaneanu, Editura Enciclopedica, 2004, p. 176.

„Radu Florian i-a mai vorbit lui Gall Ernö despre academicianul Iorgu Iordan. Arata ca dupa ce i-a aparut acestuia un articol, i-a scris o scrisoare in care i-a spus ca-l apreciaza pentru atitudinea sa, pentru modul cum dezvaluie misticismul camuflat si nationalismul necamuflat. In urma acestei scrisori, Iorgu Iordan i-a dat un telefon si i-a spus ca el a apucat timpul legionarilor si-a dus-o foarte greu, dar era mai usor decit acum, deoarece atunci a putut spune ce crede“. – Nota Inspectoratului judetean Cluj al Ministerului de Interne din 22.XII.1979 (DUI „Farcas“)

“Din februarie 1949 pina in septembrie 1989, cind a cerut sa fie pensionat (implinise 62 de ani), Radu Florian a fost cadru didactic la Universitatea Bucuresti. A fost profesor de socialism stiintific, disciplina teoretica pe care a conceput-o ca sociologie marxista, asa cum arata in Reflectii asupra filozofiei marxiste”, scrie intr-un articol de presa omagiator Alexandru Florian, actualul director al Institutului “Elie Wiesel”, despre tatal sau, unul dintre cei mai odiosi comisari ideologici bolsevici, insarcinati cu manipularea mintilor spre “adevaratul comunist” a generatii intregi de studenti romani. Camioane de “spalati la creier”, dintre care unii acum “conduc” Romania. Printre ei, Crin Antonescu. Sef PNL cu care, dupa modelul brevetat de Vladimir Tismaneanu cu Ion Iliescu si Traian Basescu, un alt “pui de bolsevic”  incearca sa duca mai departe razboiul brigadierilor comunisti internationalisti – kominternistii – cu poporul roman si, in acelasi timp, cu prima organizatie anticomunista din lume: Miscarea Legionara.

“Brrrrr, asta-i miscarea aia fascista si nazista din Romania”, isi vor spune unii in gand, supusi aceluiasi experiment diriguit de unul ca Radu Florian si realizat prin intermediul filmelor comunistoide ale lui Sergiu Nicolaescu. Dar dincolo de “brr”, exista Istoria. Istoria reala, care, prin documentele existente, publicate sau aflate inca in studiu, ne demonstreaza ca Miscarea Legionara nu are nici o legatura nici cu ideologia nazista nici cu crimele regimului hitlerist. Ba chiar dimpotriva: membri ai Miscarii Legionare au fost inchisi in lagare naziste alaturi de… evrei. Iar apoi, conform documentelor secrete declasificate de CIA, Miscarea Legionara a constituit prima organizatie de rezistenta anticomunista cu care au colaborat Fortele NATO din SUA, Marea Britanie si Franta impotriva Armatei Rosii ocupante a Romaniei. In plus, Romania este tara in care s-au salvat cei mai multi evrei din Europa, in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial.

In ciuda acestor realitati istorice, dupa cum a informat ziarul “Gandul”, Crin Antonescu, a pregatit o iniţiativă legislativă pentru modificarea şi completarea OUG 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob – dar si legionar – prin care „minimalizarea Holocaustului” se va pedepsi cu închisoarea, dupa cum scrie “Gandul”. Foarte interesant: comunismul lipseste din aceasta insiruire de totalitarisme.  “De asemenea, vor fi interzise simbolurile şi organizaţiile cu caracter legionar”, specifica “Gandul”. Crin Antonescu a precizat că va cere o procedură de urgenţă în Parlament pentru această iniţiativă. Pentru edificare, prezentam intregul Proiect de lege mai jos, un proiect in care sunt amestecate sensibilitatile legate de persecutiile evreiesti cu falsificare grosolana a istoriei si culpabilizarea in masa, adica exact ce au facut nazistii si comunistii.

Mai mult, proiectul prevede ca “Săvârşirea faptelor prevăzute la alin (1) Şi (2) prin intermediul unui sistem informatic constituie infracţiune si se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.” Adica ne intoarcem la vorba academicianului Iorgu Iordan, care, fiind cinstit, afirma ca pe vremea legionarilor “era mai usor decat acum, deoarece atunci putea spune ce crede”.

Deputatul PNL, George Scutaru, co-iniţiator al proiectului de lege, a adăugat că proiectul este realizat în colaborare cu Institutul „Elie Wiesel”.

Sa vizualizam personajele, tovarasii de drum ai lui Crin Antonescu:

 

 

George Scutaru este un produs al “scolii ProTv”, care, in cariera sa de jurnalist a activat timp de vreo trei ani la Moscova, ca corespondent Mediafax si ProTv. Ulterior, prima lui activitate politica a fost aceea de “consilier de imagine al preşedintelui Alianţei pentru România, Teodor Meleşcanu”. UPDATE: În prezent anchetat de DNA pentru corupţie, respectiv mită de 1 milion de euro.

Alexandru Florian este un produs al tatalui sau, bolsevicul Radu Florian, un conspirator pe linia KGB-ista cu Ion Iliescu si Nicolae Militaru dar si cu activistul Virgil Ioanid, tatal lui Radu Ioanid, director la Muzeul Holocaustului din Washington.

In acelasi articol-omagiu la adresa tatalui sau, citat mai sus, Florian Jr insereaza si extrase din dosarul de urmarire informativa a tatal sau, din care redam cateva citate mai interesanate:

„Radu Florian intretine bune relatii cu unele cadre ce lucreaza in cadrul CC al PCR, cit si in editurile ideologice ale partidului, printre acestia fiind si Walter Roman (de nationalitate evreu), fost redactor sef la Editura Politica (!), Stefan Voicu, fost redactor sef la Era socialista (!) (de asemenea, de nationalitate evreu), cu care intretine conversatii pe teme politice si ideologice.“- 23 decembrie 1982

„Cu ocazia unei sedinte de catedra (tinuta in aprilie 1975), prof. Radu Florian a afirmat ca natiunea nu este bine definita de marxism, iar factorii fundamentali ai constituirii natiunii si ai definirii ei sint doar legaturile de singe si factura spirituala comuna. Aceasta teza apartine lui Otto Bauer si este un punct ideologic forte al miscarii nationale evreiesti internationale“. Mai departe, Nota consemna ca „si in prezent prof. Radu Florian continua sa faca unele aprecieri ostile regimului nostru. Astfel, in luna martie 1976, la o dezbatere in cadrul catedrei de socialism stiintific pe tema democratiei socialiste, acesta a aratat ca realitatea istorica in care au avut loc revolutiile socialiste pina in prezent nu a fost de natura sa creeze conditiile unei manifestari autentice a esentei democratiei socialiste. De asemenea, referindu-se la la dictatura proletariatului, cel in cauza si-a expus parerea ca aceasta in toate revolutiile socialiste de pina acum a prevalat asupra democratiei, iar aceasta dictatura nu ar avea alt rol decit negativ, distructiv“ (DUI „Farcas“).

In august 1983, in urma unei vizite pe care o facuse prietenului sau Gall Ernö, de la Securitatea Cluj avea sa soseasca catre Ministerul de Interne, Departamentul Securitatii Statului, Directia I, o informare despre discutiile purtate cu acest prilej. In incheiere se arata ca „Radu Florian si Gall Ernö au deschis o discutie despre societate in general si despre importanta fizionomiei societatii. Ambii au sustinut, in context ca nu societatea conteaza, ci fizionomia sociala a societatii, dupa care afirmau ca actualul socialism nu este un adevarat socialism si sint deziluzionati de el. Radu Florian a mai mentionat ca nici un partid din lume nu a reusit in ceea ce si-a propus, toate partidele au actionat dupa cum a batut vintul istoriei, adaugind ca asa s-a intimplat si la noi. «Este incontestabil, spunea el, ca in tara asta s-a intimplat si s-a realizat ceva, dar marea ei mizerie se datoreste incapacitatii», conchizind ca «Ei nu au habar nici ce-i comunismul, nici ce-i socialismul, nici ce-i societate, nici ce-i utopie»“ (DUI „Henrik“).

Carevasazica, urmasii bolsevicilor se rafuiesc si astazi cu cei care au infundat inchisorile comuniste si cu urmasii anticomunistilor. Daca ieri au facut-o prin NKVD si PCdR azi o fac prin fostul PNL. De ce “fostul”? Cum poate fi “national” un partid care promoveaza acte anti-nationale?

ANEXA:

“Parlamentul României

Camera Deputaţilor

Grupul Parlamentar al Partidului Naţional Liberal

fax: (021)414 10 72; telefon: (021)414 10 70

Către,

Biroul Permanent al Senatului,

În temeiul art. 88 din Regulamentul Senatului şi al art. 74 alin. 4 din Constituţia României, republicată, vă înaintez, în vederea dezbaterii şi adoptării, propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, însoţită de expunerea de motive.

Initiatori:

Crin Antonescu, senator PNL, Andrei Gerea, deputat PNL, George Scutaru, deputat PNL

EXPUNERE DE MOTIVE

1. Descrierea situatiei actuale

În anul 2002, Guvernul a adoptat Ordonanţa de urgenţă nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infraţiuni contra păcii şi omenirii.

Aşa cum se menţiona la acel moment în Nota de fundamentare a ordonanţei, “împiedicarea proliferării manifestărilor extremiste de tip fascist, rasist sau xenofob a constituit şi constituie o preocupare constantă a comunităţii internaţionale, atât la nivelul organismelor europene şi internaţionale, cât şi la nivelul legislaţiilor naţionale. Prevenirea şi combaterea incitării la ură naţională, rasială sau religioasă corespund cerinţelor Uniunii Europene în domeniu, constituind, în acelaşi timp, un semnal pozitiv dat de statul român pentru combaterea rasismului, antisemitismului şi xenofobiei

Ordonanţa de ugenţă nr.31/2002 a fost aprobată, cu modificări şi completări prin Legea nr. 107/2006.

Tot în anul 2006 articolele 8-11 din ordonanţă au fost abrogate prin Legea nr.278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului Penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi.

Din experienţa de până acum privind utilizarea acestui act normativ, cazurile sau manifestările menţionate prin adrese, solicitări sau reclamaţii (plângeri) depuse la Parchet de către diverse entităţi, inclusiv Institutul “Elie Wiesel”, pasibile de a intra sub incidenţa acestui act normativ, au fost finalizate cu închiderea dosarului încă din faza de cercetare. Argumentele de respingere ale Ministrului Public au fost, în majoritatea cazurilor, bazate pe interpretări ale articolelor din lege în care se face referire la Holocaust. în aceste condiţii se impune o clară definire a “Holocaustului pe teritoriul României”.

Neajunsul textului în vigoare este că, deşi din punct de vedere istoric lucrurile sunt clare, negaţioniştii de astăzi găsesc scăpări prin faptul că teritoriile actuale ale României nu mai corespund cu cele administrate în acea perioadă de guvernele istorice. Prin urmare, considerăm că introducerea unei noi definiţii este de natură să înlăture atât neajunsurile juridice, cât şi să îndrepte un adevăr istoric constând în aceea că doar guvernele de la acea dată se fac vinovate de paticiparea la holocaust în teritoriile administrate de acestea în perioada 1940-1944 şi nu trebuie aruncat stigmatul peste timp, nici asupra statului roman şi nici asupra generaţiilor ce au urmat perioadei în cauză.

în România, fascismul a luat denumirea de Mişcarea legionară sau titulaturi ale unor partide sub care aceasta a funcţionat până în ianuarie 1941 (Legiunea Arhanghelului Mihail, Garda de Fier, Totul pentru Ţară).

După decembrie 1989, mişcări, asociaţii sau partide politice şi-au revendicat ideologia legionară şi desfăşoară în spaţiul public acţiuni de promovare a ideilor legionare. Practica juridică a demonstrat că neincluderea termenului legionar într-o reglementare care se referă la riscurile ce le poate produce extrema dreaptă identificată numai ca fascism, facilitează promovarea imaginii Mişcării legionare ca mişcare naţionalistă diferită de fascism. Astfel, mişcarea legionară nu ar intra sub incidenţa unor reglementări limitative pentru extremismul de dreapta.

în România, două reglementări statuează specificul legionarismului ca parte din familia mişcărilor fasciste:

1. Legea 51/1991 privind siguranţa naţională a României, menţionează la art 3 lit h), acţiuni de inspiraţie legionară printre ameninţări la adresa siguranţei naţionale:

“h) iniţierea, organizarea, săvârşirea sau sprijinirea în orice mod a acţiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune în pericol sub orice formă unitatea şi integritatea teritorială a României, precum şi incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept. “

2. Decizia nr. 1.709 din 09 martie 2012, adoptată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Secţia I Civilă, în care se afirmă că “mişcarea legionară a fost în esenţă, organizaţie de tip paramilitar terorist, de orientare naţionalist fascistă, cu caracter mistic religios, violent anticomunist, dar, printre altele, şi antisemit. ”

Tot din practică a rezultat necesitatea incriminării unor fapte săvârşite de persoane juridice în concordanţă cu cele stabilite de Codul penal în vigoare.

2. Schimbări preconizate

Prin proiectul de act normativ se propune:

-completarea titlului ordonanţei de urgenţă în sensul că aceasta se referă şi la “combaterea infracţiunilor”, nu doar la interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii ca până în prezent;

-interzicerea şi a faptelor, şi nu doar a organizaţiilor, simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob;

– includerea între faptele, simbolurile şi organizaţiile interzise şi a celor cu caracter legionar;

– introducerea definiţiei dată “ Holocaustului pe teritoriul României” astfel încât aceasta să includă “persecuţia sistematică şi anihilarea evreilor sprijinită de autorităţile şi instituţiile statului Român în teritoriile administrate de acestea în perioada 1940-1944”

– circumstanţierea faptelor care nu constituie infracţiune în sensul prevăzut la art. 4. alin.(l) sau (2) dacă sunt săvârşite în interesul artei sau ştiinţei, cercetării ori educaţiei numai dacă acest interes este exprimat în sensul protecţiei drepturilor omului şi a valorilor fundamentale ocrotite, precum şi în respectul adevărului istoric general recunoscut, cu scopul de a nu fi repetată săvârşirea de alte infracţiuni contra păcii şi omenirii, crime de război sau crime contra umanităţii.

– Reformularea art. 5 din lege astfel încât să intre sub incidenţa legii atât fapta persoanei de a promova în public, cultul persoanelor vinovate de crime de război sau crime contra umanităţii, cât şi fapta de a promova în public, idei, concepţii sau doctrine fasciste, legionare, rasiste ori xenofobe;

– introducerea unui nou articol art. 71 referitor la incriminarea unor fapte săvârşite de o persoană juridică, şi anume:

a) răspândirea, vânzarea sau confecţionarea de simboluri fasciste, rasiste ori

xenofobe precum şi deţinerea, în vederea răspândirii a unor astfel de simboluri

b) utilizarea în public a simbolurilor fasciste, rasiste sau xenofobe.

c) promovarea în public a cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor

infracţiuni contra păcii şi omenirii sau desfăşurarea în public a unei activităţi temporare sau permanente, în scopul promovării ideilor, concepţiilor sau doctrinelor fasciste, legionare, rasiste ori xenofobe

d) negarea în public a holocaustului ori a efectelor acestuia

Aceste fapte nu constituie infracţiuni dacă sunt săvârşite în interesul artei sau ştiinţei cercetării ori educaţiei şi interesul este exprimat în sensul protecţiei drepturilor omului şi a valorilor fundamentale ocrotite, precum şi în respectul adevărului istoric general recunoscut, cu scopul de nu fi repetate săvârşirea de alte infracţiuni contra păcii şi omenirii, crime de război sau crime contra umanităţii.

în cazul infracţiunilor săvârşite de persoana juridică, urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror.

De asemenea se propune introducerea unei dispoziţii finale potrivit căreia “dispoziţiile prezentei legi se completează după caz cu dispoziţiile Codului Penal şi Codului de Procedură Penală, cu Legea nr. 31/ 1990 privind societăţile comerciale, republicată cu modificările şi completările ulterioare cu Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările şi completările ulterioare şi cu Legea partidelor politice nr. 14/2003 cu modificările si completările ulterioare”.

în acest context trebuie să menţionăm faptul că Europa cunoaşte, în aceste zile, o recrudescenţă a mişcărilor neofasciste antidemocratice, periclitând, nu de puţine ori, liniştea socială. Totodată, zilele acestea, România comemorează Ziua Holocaustului, moment care ne îndeamnă, încă odată, la o reflecţie asupra tragediei şi atrocităţilor prin care a trecut poporul evreu, şi la găsirea acelor metode sau mecanisme legislative pentru a preveni relansarea ideilor rasismului, ale cultului urii şi dispreţului faţă de fiinţa umană.

Menţionăm faptul că, pentru elaborarea acestei propuneri legislative, am beneficiat de sprijinul specializat al Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”.

Faţă de cele prezentate vă supunem spre dezbatere şi adoptare această iniţiativă legislativă care – suntem convinşi – va beneficia de sprijinul instituţiilor statului cu atribuţii în domeniu, iar clasa politică, indiferent de apartenenţa doctrinară se va alătura acestui demers.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI – CAMERA DEPUTAŢILOR – SENATUL

LEGE

pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii

Parlamentul adoptă prezenta lege.

ART. I – Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, publicată in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 107/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Titlul ordonanţei de urgenţă se modifică şi va avea următorul cuprins:

” Ordonanţă de urgenţă privind combaterea infracţiunilor şi interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii”.

2. Articolul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art.l – Pentru prevenirea şi combaterea incitării la ura naţională, rasială sau religioasă, la discriminare şi la săvârşirea de infracţiuni contra păcii şi omenirii, prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează interzicerea organizaţiilor, simbolurilor şi faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii”.

3. La articolul 2, literele a) şi b) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

” a) prin organizaţie cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob se înţelege orice grup format din trei sau mai multe persoane, care îşi desfăşoară activitatea temporar sau permanent, în scopul promovării ideilor, concepţiilor sau doctrinelor fasciste, legionare.

rasiste sau xenofobe, precum ura şi violenţa pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase şi inferioritatea altora, antisemitismul, incitarea la xenofobie, recurgerea la violenţă pentru schimbarea ordinii constituţionale sau a instituţiilor democratice, naţionalismul extremist. în această categorie pot fi incluse organizaţiile cu sau fără personalitate juridică, partidele şi mişcările politice, asociaţiile şi fundaţiile, societăţile comerciale, precum şi orice alte persoane juridice care îndeplinesc cerinţele prevăzute la prezenta literă;

b) prin simboluri fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe se înţelege: drapelele, emblemele, insignele, uniformele, sloganurile, formulele de salut, precum şi orice alte asemenea însemne, care promovează ideile, concepţiile sau doctrinele prevăzute la lit. a)”

4. La articolul 2, după lit. d) de se introduce o nouă literă, litera d1), care va avea următorul cuprins:

” d1) prin Holocaust pe teritoriul României se înţelege persecuţia sistematică şi anihilarea evreilor sprijinită de autorităţile şi instituţiile statului român în teritoriile administrate de acestea în perioada 1940 – 1944.”

5. La articolul 3, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

” (1) Constituirea unei organizaţii cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi aderarea la o organizaţie cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob, precum şi sprijinirea sub orice formă a unei organizaţii având acest caracter”.

6. La articolul 4, alineatele (1), (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“(1) Confecţionarea, vânzarea, răspândirea, precum şi deţinerea în vederea răspândirii de simboluri fasciste, legionare, rasiste ori xenofobe se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi.”

“(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi utilizarea în public a simbolurilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe.”

” (3) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută la alin.(l) sau (2), dacă este săvârşită în interesul artei sau ştiinţei, cercetării ori educaţiei şi interesul este exprimat în sensul protecţiei drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale ale omului şi al prevenirii şi combaterii incitării la ură naţională, rasială sau religioasă, la discriminare şi la săvârşirea de infracţiuni contra păcii şi omenirii. “

” Art. 5 – Fapta persoanei de a promova, în public, cultul persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii , crime de război sau crime contra umanităţii, precum şi fapta de a promova, în public, idei, concepţii sau doctrine fasciste, legionare, rasiste ori xenofobe, în sensul dat de art. 2 lit. a) din prezenta ordonanţă de urgenţă, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi”.

8. Articolul 6 se modifică şi se completează şi va avea următorul cuprins:

„Art. 6. (1) Negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident, prin orice mijloace, în public, a Holocaustului, aşa cum este definit în prezenta lege, ori a efectelor acestuia, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident, prin orice mijloace, în public, a genocidului, a crimelor contra umanităţii şi a crimelor de război, astfel cum sunt definite în dreptul internaţional, în Statutul Curţii Penale Internaţionale şi în Carta Tribunalului Militar Internaţional înfiinţat prin Acordul de la Londra, la data de 8 august 1945, şi recunoscute ca atare printr-o hotărâre definitivă a Curţii Penale Internaţionale, a Tribunalului Militar Internaţional înfiinţat prin Acordul de la Londra, la data de 8 august 1945, a Tribunalului Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie, a Tribunalului Penal Internaţional pentru Ruanda sau a oricărui alt tribunal penal internaţional înfiinţat prin instrumente internaţionale relevante şi a căror competenţă este recunoscută de statul român, ori a efectelor acestora, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.”

(3) Săvârşirea faptelor prevăzute la alin (1) Şi (2) prin intermediul unui sistem informatic constituie infracţiune Şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.”

9. După articolul 7 se introduce un nou articol, art. 71 cu următorul cuprins:

“Art. 71 – (1) Constituie infracţiuni şi se sancţionează conform art. 531 şi 532 Codul Penal coroborate cu dispoziţiile prevăzute de Capitolul IV1 (art. 711 – 71[1][1] Codul Penal) următoarele fapte săvârşite de o persoană juridică:

a) utilizarea în public a simbolurilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe;

b) promovarea în public a cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii sau desfăşurarea în public a unei activităţi, temporare sau permanente, în scopul promovării ideilor, concepţiilor sau doctrinelor fasciste, legionare, rasiste ori xenofobe;

(2) în cazul infracţiunilor săvârşite de persoana juridică, urmărirea penală se efectuează, in mod obligatoriu, de către procuror.”

10.Articolul 12 se modifică şi va avea următorul cuprins: ” Art. 12 – Se interzice ridicarea sau menţinerea în locuri publice, cu excepţia muzeelor, a unor statui, grupuri statuare, plăci comemorative, referitoare la persoanele vinovate de săvârşirea infracţiunilor contra păcii şi omenirii.”

11. După capitolul IV- se introduce un nou capitol, Capitolul IV1 – Dispoziţii finale şi tranzitorii, cu următorul cuprins:

” Capitolul IV1 – Dispoziţii finale şi tranzitorii – Dispoziţiile articolului 71, după intrarea în vigoare a Legii 286/2009 privind Codul Penal, se aplică în conformitate cu articolele 136 şi 138 din Codul Penal şi se completează, după caz, cu dispoziţiile Codului de Procedură Penală, cu Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările şi completările ulterioare şi cu Legea partidelor politice nr. 14/2003, cu modificările şi completările ulterioare. Orice dispoziţii contrare se abrogă.”

ART. II – Legea nr. 107/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 3 mai 2006, va fi republicată, dându-se textelor o nouă numerotare. Orice dispoziţii contrare se abrogă.”

Sursa: Ziaristi Online

- See more at: http://www.ziaristionline.ro/2013/10/11/tismaneanul-lui-crin-antonescu-pnl-istul-sef-vrea-sa-ajunga-presedinte-de-o-mana-cu-fiul-unui-comisar-ideologic-bolsevic-si-de-alta-cu-un-fost-corespondent-la-moscova/#sthash.gW0TaMAM.dpuf

 

Ce cărţi bolşevice scria comunistul Radu Florian, tatăl directorului Institutului “Elie Wiesel”, în era bolşevică: “Reflecţii asupra filozofiei marxiste”

Radu Florian a fost un filosof marxist de sorginte bolşevică, tata lui Alexandru Florian, directorul “Institutului Elie Wiesel”, cel care a iniţiat Legea antinaţionlă, anticonstituţională şi antidemocrată nr. 217/2015. Iată ce scria profesorul de bolşevism Radu Florian în prefaţa cărţii “Reflecţii asupra filozofiei marxiste” din colecţia Idei Contemporane:

“Lucrarea pe care o prezentăm cititorilor se vrea, în primul rînd, o recitire a surselor primare ale filozofiei marxiste. Numeroase date ne-au făcut să credem de mult că filozofia marxistă a fost şi continuă încă adesea să fie înţeleasă de către unii pe baza luării în considerare numai a unor texte, fără o tratare a operei filozofice a lui Marx şi Engels ca un ansamblu unitar, fără o corelare interioară a tuturor textelor aparţinînd diferitelor stadii ale elaborării marxismului. Uneori această situaţie a provenit din descoperirea şi din publicarea tîrzie a unor lucrări filozofice ale lui Marx şi Engels, care s-au dovedit ulterior a avea o importanţă capitală în ansamblul operei lor, aducînd elemente noi pentru interpretarea textelor demult publicate. Alteori situaţia la care ne referim a fost rezultatul ignorării sau, mai aproape de noi, al subaprecierii acestor lucrări. Recitind opera filozofică a creatorilor marxismului, ne-am propus să regăsim unele trăsături originale ale filozofiei marxiste şi, în acest fel, surse ale tinereţii sale, ale vigoarei sale cognitive şi ale influenţei sale multilaterale. Restudiind operele filozofiei marxiste, nu putem să nu ne întrebăm, totodată, care este viabilitatea contemporană a trăsăturilor ei originale. Citirea într-o epocă dată a unei opere filozofice, oricare ar fi ea, cuprinde două momente esenţiale complexe : unul al descifrării operei originale, cel de-al doilea al confruntării sale cu realitatea epocii, a aflării validităţii sale în timp.”

Radu Florian a fost profesor de marxism leninism între anii 1950 – 1990 la Universitatea Bucureşti şi un model filosofic comunist pentru fiul lui Alexandru Florian, cel care face legi să bage oameni nevinovaţi la puşcărie că scriu sau citesc pe Petre Ţuţea, Nichifor Crainic, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu sau Radu Gyr.

Gheorghe Petre

 

 

Karl Marx despre romani:

 

„Limba română era un fel de italiană orientală. Băştinaşii din Moldo-Valahia se numesc ei înşişi români; vecinii lor îi numesc vlahi sau valahi”.

„A fi suspectat de a nutri sentimente patriotice era egal cu a fi exclus din funcţiuni publice. Servilitatea faţă de interesele Rusiei era un titlu de promovare”.

„Principatele Moldova şi Ţara Românească s-au vestejit la umbra protecţiei ruse”.

„Ţăranul român nutreşte pentru „muscal” (moscovit) numai ură”.

“Românii sunt un popor fără istorie, destinați să piară în furtuna revoluției mondiale. Ei sunt suporteri fanatici ai contrarevoluției și vor rămâne astfel până la extirparea sau pierderea caracterului lor național, la fel cum propria lor existență, în general, reprezintă prin ea însăși un protest contra unei mărețe revoluții istorice. Dispariția lor de pe fața pământului va fi un pas înainte.”

Karl Marx și Friedrich Engels, OPERE COMPLETE, vol. 8, pag. 229

 

Alexandru Florian, legile din 1945 şi memoria victimelor

 

O lege antiromânească şi totodată antisemită

Scopul principal al legii antiromâneşti 217/ 2015 este instituirea fricii. Eticheta de legionar sau cea de negaţionist al holocaustului vor funcţiona ca elemente de şantaj, de marginalizare şi de teroare.

Prin legea aceasta nu luptă nimeni cu antisemitismul inexistent la meridian românesc (după cum o arată şi şeful comunităţii evreieşti, deputatul Aurel Vainer, şi fostul director al SRI, George Maior), ci s-a creat un resort pentru autocenzură – care e mai puternică decît cenzura.

Soluţia pentru a nu face jocul iniţiatorilor este de a mărturisi adevărul, de a nu ne autocenzura, de a combate, pe toate căile legale, această lege anticonstituţională, antidemocratică şi liberticidă, care vrea să priveze poporul român de repere duhovniceşti, eroice şi culturale esenţiale.

????????????????????????????????????

Adaug ce n-am mai putut să spun vineri seară la B1 Tv: această lege este, în ultimă instanţă, şi una antisemită. Pentru că un asemenea atac la identitatea şi libertatea românilor va sfîrşi prin a stîrni o reacţie antisemită virulentă, ştiut fiind faptul că evreii au iniţiat legea şi au presat pentru adoptarea ei. Nu ştiu, zău, ce a fost în capul lui Alexandru Florian & Co.

Vă invit să vizionaţi emisiunea aici.

de Claudiu Târziu Rost Online

 

 

Vineri seara, postul B1 a transmis emisiunea intitulată „Condamnaţi la uitare” (cred că se numea), în care s-au dezbătut aspecte legate de nou-promulgata lege 217/2015, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra „păcii” şi „omenirii” (ghilimelele personale).

După duşul rece cauzat de parcurgerea textului legii, vineri am fost uimit să citesc adresa de motivare, în care Alexandru Florian, directorul general al Institutului „Ellie Wiesel” susţine că „verdictele date în 1945 şi după sunt perfect legale şi astăzi, şi trebuie să ţinem seama de ele”, menţionând că „legile în baza cărora au fost condamnaţi în procesele după al Doilea Război Mondial sunt în vigoare şi astăzi, iar deciziile definitive sunt şi astăzi valabile, toţi cei care le pun în discuţie minimalizează o legislaţie care a fost recunoscută de către trupele Aliate”.

Păi dacă acesta este cazul, cred că ne putem apuca să învăţăm pe dinafară înfierările lui Silviu Brucan din Scânteia, care trimitea la moarte, din spatele tancurilor sovietice – deci aliate – „burghejii”, politicienii, pentru singura „crimă” că se opuneau instaurării regimului comunist.

Sau putem continua seria proceselor Saşei Sidorovici, infama sa soţie, care conducea Tribunalele Poporului de la înălţimea cărora erau înfieraţi bezmetic toţi cei care trebuiau epuraţi pentru ca noua şi glorioasa orânduire socialistă – experimentul satanic prin care am trecut – să poată începe.

Era Saşa Sidorovici recunoscută de Aliaţi? Dar crimele ei? Dar Stalin?

Dacă totuşi aşa stau treburile, mă întreb când va propune dnul Alexandru Florian re-naţionalizările (că doar din câte ştiu erau în spiritul regimului din 1945) şi – de ce nu? – judecarea găştii – oricum dubioase – care a ajuns la putere după 1990 prin lovitură de stat.

Juridic vorbind, mi se pare, fără a fi de specialitate, că afirmaţia dlui Florian este nu numai moral falită, ci şi o aiureală juridică. Se bate cap în cap cu condamnarea, sub semnătura preşedintelui României, a regimului comunist. În plus este cunoscut faptul că alegerile din 1946 au fost câştigate prin fraudă, caz în care s-ar pune întrebarea dacă nu cumva TOATE legile semnate după această dată sunt lovite de nulitate, fiind ale unui guvern nelegitim – un grup criminal organizat, care luase statul în captivitate.

Interesant este că, pentru a da legitimitate afirmaţiilor sale, Alexandru Florian aduce în discuţie recunoaşterea atrocităţilor de către Aliaţi, aruncând, din nou, laolaltă Rusia comunistă cu SUA şi Marea Britanie, criminali şi victime – exact aşa cum această lege incriminează de facto victime demonizate şi considerate călăi, laolaltă cu adevăraţii vinovaţi.

De parcă n-ar fi fost suficient, legea 217, care a beneficiat de aprobarea Parlamentului, ca atâtea alte aiureli, ignoră orice consultare cu societatea civilă şi chiar studii ale Academiei Române, care, asemenea Tribunalului de la Nuremberg, dez-leagă legionarismul de fascism.

Legea este un abuz măcar pentru faptul că pedepseşte la uitare şi re-incriminează oameni care NU au aparţinut mişcării legionare, dar care au fost încălţaţi în anchetă, de către anchetatorii-torţionari ai fostului regim, cu apartenenţa legionară – aşa cum este cazul multor foşti deţinuţi politic.

Caz unic în Europa, legea stipulează chiar un organism – nespecificat – care să monitorizeze (citeşte cenzureze) Internetul în vederea identificării celor care îndrăznesc să posteze păreri care nu convin cuiva. Mai rău – nu este prevăzut niciun organism care să decidă dacă textele publicate sunt propagandă sau fapte reale, cercetare istorică –deşi aud, stupefiat, la emisiunea B1 că de acest lucru s-ar ocupa Institutul „Ellie Wiesel”, parte direct implicată, care printr-o astfel de poziţie ajunge un soi de para-justiţie.

Ca să rezum: legea stabileşte reincriminarea en-masse a unor nevinovaţi laolaltă cu vinovaţi de crime de război – condamnaţi pe drept sau pe nedrept de către Tribunale ale Poporului, instaurate de stalinişti, pe baza unor decizii ale unui regim criminal, pe care le re-validăm – şi pe care îl re-validăm, deşi fusese implementat cu ajutorul tancurilor unui alt regim criminal (U.R.S.S.) care reuşise să înşele o lume întreagă devenind din agresor (în 1940) agresat şi „aliat”. Totul se face cu cenzurarea Internetului despre care respectivii aliaţi se laudă că vor să-l ţină liber, la presiunea unor instituţii private, care devin arbitrii şi emit judecăţi. Totul din considerente morale faţă de memoria unor victime.

Nu avem în faţă un coşmar moral şi juridic, o lege care poate da naştere la mii de interpretări şi deci abuzuri? Nimic rău cu respectarea memoriei unor victime, dar se poate respecta memoria unor victime, călcând memoria altor victime? Ne mai mirăm de ce românii nu mai înţeleg nimic din „democraţie”? Ne mai mirăm de ce a ajuns Occidentul să fie luat în batjocură chiar de către oameni raţionali – care observă clar evidentele standarde duble? Nu este clar de ce extremismul şi regimurile autoritare câştigă teren?

de Adrian Sturdza Epoch-Times Romania

4 Aug 2015 | Catalogat ca Cultură,Editorial,Social,Ultimele ştiri | Citeşte »

DEZINFORMARE. Totok şi Al. Florian intoxică presa germană şi RADOR.

Am primit la redacţie acest material transmis de dl Florin Dobrescu agenţiei de presă RADOR.

To: srr_rador@yahoo.com carmen.ionescu@radioromania.ro fluxrador@srr.ro

Today at 5:28 PM

Catre: Agentia RADOR

           In atentia dnei Carmen Ionescu

Ref.: Flagranta dezinformare in cadrul articolului Instanţa din România interzice un partid fascist

___________________________________________________________

Stimata Doamna Mananager Carmen Ionescu,

Onorata Redactie,

Subsemnatul Florin Dobrescu, presedinte executiv al Partidului Totul pentru Tara, dizolvat prin sentinta 215 din 4.05.2015 a Curtii de Apel Bucuresti, cu respect va sesizam o dezinformare cu consecinte grave care a aparut pe site-ul dvs oficial.

In cadrul articolului „Instanta din Romania interzice un partid fascist”, publicat in 8 mai 2015 de Catalin Belu, este preluata o informatie din ziarul DIE TAGESZEITUNG (Germania), din ziua 6 mai 2015, purtand semnatura lui William Totok.

Acesta, cu rea credinta sau dintr-o nepermisa lipsa de informare, disemineaza informatia falsa ca Partidul „Totul pentru Tara” ar fi fost dizolvat deoarece „Curtea a calificat partidul ca fiind unul fascist, deoarece se defineşte drept continuatorul Legiunii de extremă dreaptă şi antisemite a Arhanghelului MIhail fondate în 1927″. De asemenea, se afirma ca „sentinţa este rezultatul opiniei referitor la cât de periculoasă poate fi „existenţa unei asemenea organizaţii de tip legionar în secolul XXI” – declară cotidianului citat Alexandru Florian, şeful Institutului Naţional pentru studierea holocaustului românesc”.

Onorata Redactie,

Ne aflam in fata unei dezinformari stridente si este cu atat mai grav cu cat ea a fost preluata de agentia de stiri a Radiodifuziunii Romane.

Prin sentinta civila 20 din 20 iunie 2013 a Tribunalului Bucuresti, declarata definitiva si irevocabila prin hotararea 1302 din 18.09.2014 a Curtii de Apel Bucuresti, intr-un alt proces de dizolvare sub acuzatia de FASCISM, Partidul „Totul pentru Tara” a fost absolvit definitiv si irevocabil de acuzatiile de fascism, antisemitism, xenofobie, extremism si activitate contrara ordinii de stat. (Vezi si articolul urmator  http://www.puterea.ro/politica/partidul-legionar-totul-pentru-tara-a-intrat-in-legalitate-100639.html)

Dizolvarea noastra din 6 mai a.c. a fost decisa de instanta nu pentru fascism, ci pentru neindeplinirea prevederilor art 48 din Legea 14/2003 a partidelor politice, respectiv pentru neobtinerea de catre noi a minimum 50000 de voturi la unul din doua scrutinuri consecutive. Articol care, conform modificarilor aduse acestei legi in ultimile saptamani, in Senat si Camera Deputatilor, a fost deja abrogat fiind considerat EXCESIV.

Pentru conformitate, va transmitem atasat Sentinta nr. 20 din 20.06.2013, definitiva si irevocabila, prin care a fost absolviti de acuzatia de fascism, extrase de pe portalul Tribunalului Bucuresti cu situatia celor doua procese sus amintite, precum si extrase din presa care arata ca am fost absolviti de acuzatia de fascism.

Speram sa rectificati cat mai repede inforatiile eronate raspandite prin articolul mentionat de noi pe site-ul agentiei dvs. sau sa dati posibilitatea publicarii acestui punct de vedere care se contituie in drept la replica.

Va rugam sa intelegeti ca diseminarea unor atare false informatii despre presupuse activitati fasciste poate aduce grave prejudicii statului roman, in conditiile in care Romania reprezinta un pilon de stabilitate si predictibilitate regionala, fiind cel mai important parteneri ai NATO la Marea Neagra.

Este motivul pentru care intentionam sa ne adresam Justitiei si sa sesizam organele Serviciului Roman de Informatii cu privire la dezinformarea d-lor William Totok si Alexandru Florian.

Cu stima,

Florin Dobrescu

Fost presedinte al Partidului Totul pentru Tara (dizolvat)

Tel. 0722749249

E-mail: buciumul@yahoo.com

(mai mult…)

8 Mai 2015 | Catalogat ca Politică,Ultimele ştiri | Citeşte »

O lege antiromânească şi totodată antisemită

Scopul principal al legii antiromâneşti 217/ 2015 este instituirea fricii. Eticheta de legionar sau cea de negaţionist al holocaustului vor funcţiona ca elemente de şantaj, de marginalizare şi de teroare.

Prin legea aceasta nu luptă nimeni cu antisemitismul inexistent la meridian românesc (după cum o arată şi şeful comunităţii evreieşti, deputatul Aurel Vainer, şi fostul director al SRI, George Maior), ci s-a creat un resort pentru autocenzură – care e mai puternică decît cenzura.

Soluţia pentru a nu face jocul iniţiatorilor este de a mărturisi adevărul, de a nu ne autocenzura, de a combate, pe toate căile legale, această lege anticonstituţională, antidemocratică şi liberticidă, care vrea să priveze poporul român de repere duhovniceşti, eroice şi culturale esenţiale.

????????????????????????????????????

Adaug ce n-am mai putut să spun vineri seară la B1 Tv: această lege este, în ultimă instanţă, şi una antisemită. Pentru că un asemenea atac la identitatea şi libertatea românilor va sfîrşi prin a stîrni o reacţie antisemită virulentă, ştiut fiind faptul că evreii au iniţiat legea şi au presat pentru adoptarea ei. Nu ştiu, zău, ce a fost în capul lui Alexandru Florian & Co.

Vă invit să vizionaţi emisiunea aici.

de Claudiu Târziu Rost Online

4 Aug 2015 | Catalogat ca Cultură,Editorial,Social,Ultimele ştiri | Citeşte »

„De ce a trebuit ca România să interzică negarea Holocaustului de două ori”

Vă invit să citiţi articolul „Why Romania had to ban Holocaust denial twice” , de Adam Taylor (Washington Post), de unde reiese limpede, pentru cei care se mai îndoiau, cine sunt adevăraţii autori ai legii antiromâneşti şi antidemocratice pe care abia a promulgat-o tovarăşul Klaus Iohannis. Neamţul, tot neamţ, cu musca holocaustului pe căciulă, e de înţeles oarecum că s-a supus ordinului venit de la Washington via Tel Aviv (sau Ierusalim, dacă ţineţi). Pe bietul Alexandru Florian, de la Institutul „Elie Wiesel”, de pe lîngă Guvernul Ponta, l-am creditat prea mult, de asemenea; a fost doar un executant şi el, ca şi Crin Antonescu, şi Iohannis. Artizanii sînt cîţiva inşi cu ceva mai mare greutate, care se găsesc şi în „Consiliul Ştiinţific” al Institutului şi care s-au asigurat încă din 27 Mai a.c. că nu vor fi probleme cu această lege. În acest context, nu mă mir nici că plăvanii noştri de parlamentari (să mă scuze excepţiile – dar la vot nu s-au văzut) au pocnit şi ei din călcîie la un aşa un lobby evreiesc, măi. 

Şi ce vor, în fond, evreii? Să se recunoască faptul că „România a ucis, a ucis, a ucis” – după cum a hotărît Elie Wiesel însuşi. Că România a omorît sute de mii de evrei – nici evreii înşişi nu s-au decis asupra cifrei, care variază între 280.000 şi 600.000, depinde de sursă şi de încrîncenare. De cifrele astea însă depind şi despăgubirile, pe care urmează să le plătim – păi, ce credeaţi, că va scăpa de asta „cea de-a doua ţară după Germania” la numărul de evrei ucişi? Că vinovaţi pentru asta sînt românii în genere, dar mai ales mareşalul Antonescu (evreii care arată că acesta a salvat sute de mii de evrei, în timpul celui de-al doilea război mondial, sînt puşi la colţ de coreligionarii lor mai sceptici, care nu-l cred pe românul cu pricina atît de inimos) şi, desigur, legionarii. Las că legionarii n-au fost la putere decît patru luni, 14 septembrie 1940 – 21 ianuarie 1941, şi atunci într-un guvern în care jumătate erau oameni numiţi de generalul Antonescu, şeful guvernului (care, apropo, n-a fost nici legionar, nici nazist, nici fascist, a fost filofrancez, dar a trebuit să slujească ţara, aşa cum s-a priceput). Las că atît cît au împărţit guvernarea cu generalul Antonescu, legionarii n-au apucat să facă mare lucru, ci numai aşa, cîte ceva pe ici, pe colo, cum a fost, bunăoară, primul teatru evreiesc de stat, Baraşeum. Las că legionarii înfundau puşcăriile din România sau lagărele din Germania (cei care au scăpat de furia lui Antonescu, care i-a alungat de la putere), ori luptau pe frontul de Est, în linia întîi (o formă de reabilitare propusă de Antonescu), pe cînd în ţară se implementau legi contra evreilor. Dar e musai să fie condamnaţi pe veci şi legionarii.

Şi ce mai vor evreii? Păi să se scrie istoria numai după dictarea lor. Ăsta a fost bun, ăsta a fost rău, evenimentele s-au întîmplat aşa şi nu aşa (bunăoară „masacrul de la abator”, care s-a dovedit de mult, cu probe solide, un fals odios). Să nu mai aibă nimeni libertate de opinie, nici de cercetare. Să primim în plic toţi ce să gîndim, ce să spunem, ce să facem. Frumos, democratic.

În fine, dar nu chiar la urmă, evreii vor ca românii să nu mai aibă repere culturale. Abia îi recuperasem pe alde Eliade, Cioran, Noica, Ţuţea, Nae Ionescu, Radu Gyr şi atîţia alţii, pe care tovarăşii de ideologie ai onorabililor simbriaşi de la Institutul Wiesel (plătiţi din banii noştri şi ei, ca şi înaintaşii) ne-au învăţat, vreme de 45 de ani, că au fost criminali legionari. Acum trebuie să facem stînga-mprejur şi să acceptăm noul-vechi adevăr ideologic: nu avem, domne, ce învăţa de la aceşti ticăloşi, faţă de care avem un singur drept şi o singură datorie, aceia de a-i scuipa.

Desigur, ni se desfiinţează şi reperele eroice de sub comunism, ca să nu credem cumva că am avut şi noi demnitate, ca neam, măcar prin cîţiva viteji, precum Ion Gavrilă – Ogoranu, Gogu Puiu, Nicolae Ciolacu, Petru Baciu, Gheorghe Unguraşu, Gavril Vatamaniuc, Spiru Blănaru, Ion şi Cristea Paragină, lideri ai grupurilor de rezistenţă armată anticomunistă, dar, vezi bine, şi legionari.

Nu, nici la repere duhovniceşti nu mai este liber. Sfinţii închisorilor, în majoritate foşti legionari, să facă bine şi să coboare din icoane, din racle şi din inimile noastre, înapoi în gropile comune, să-şi tragă pămîntul peste ei, fără să lase nici o urmă, să le uităm numele şi minunile, iar dacă-i pomenim, să o facem numai pentru a-i ponegri. Că aşa le stă bine sfinţilor, să fie martirizaţi pînă la A Doua Venire.

Deci, după cum vedeţi, evreii au dorinţe rezonabile. Au ei vreo vină că vor, cer şi presează pentru ca pretenţiile lor să intre într-o lege pe teritoriul românesc? Nu. Sau au atîta cît ar putea avea cuceritorul care îţi asediază cetatea. Poţi să-i găseşti acestuia vină, cînd oameni din cetate îi dau drumul pe poarta mare?

Trădarea, dragi prieteni, este marea problemă a noastră, a românilor. O problemă mare cît istoria noastră. Şi devine cu atît mai mare cu cît trădătorul nu se teme nici de pedeapsa celor pe care i-a trădat, nici de o realitate confirmată istoric: de trădător te foloseşti, dar nu-l iubeşti şi nici nu-l cruţi.

sursa: Blogul lui Claudiu Târziu

31 Iul 2015 | Catalogat ca Cultură,Editorial,Social,Ultimele ştiri | Citeşte »

DESPRE O MASĂ NU FOARTE ROTUNDĂ. În jurul „legii memoriei“

Pe data de 24 iulie a.c. a avut loc la Cercul Militar Național masa rotundă intitulată Extremism, antisemitism, naţionalism – pericolele contemporane ale Europei, organizată de „New Strategy Center“ în colaborare cu Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“, având ca parteneri media revista „Foreign Policy“ România şi Adevărul Holding[1].

„New Strategy Center“, care se află la al doilea eveniment public al său, este o ONG cu sediul într-o vilă din zona Arcului de Triumf, fondată de gl. Ionel Niţu, până în 2012 şef al Diviziei de Analiză a Serviciului Român de Informații[2].

La fel ca și participarea, perspectiva a fost nebănuită pentru o ordonanță despre fascism, legionarism, antisemitism și negarea holocaustului recent transformată în lege[3].La manifestare au fost invitați, între alții: George Maior (fost șef al SRI, ambasadorul României în SUA), Radu Ioanid (șeful Departamentului de cercetare arhivistică de la Memorialul Holocaustului din Washington), Dan Dungaciu (fost secretar de Stat la Ministerul Afacerilor Externe,director al Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române), Dudu Ionescu (fost ministru al Apărării Naționale și ministru de Interne, consilier al Peședintelui Republicii), gl. Mihail Ionescu (director al Institutului pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară), reprezentanți ai Academiei Naționale de Informații și ai Ambasadei SUA la București. Prin urmare, numeroase persoane aparținând zonei numite „de securitate“, dar și din „mediul academic“, convocat să-și exprime adeziunea.

Gl. Ionel Niţu a deschis discuțiile integrând tema zilei chestiunilor de securitate și Parteneriatului strategic româno-american:

Câteva cuvinte despre tânărul nostru ONGhe: „New Strategy Center“ e o asociație care își propune să fie un cadru de dezbateri strategice și relevante pentru România, mai ales în subiectele în care România poate deveni un actor relevant [sic!] în plan regional. Un alt obiectiv, deloc întâmplător, este legat de substanțierea Parteneriatului Strategic cu SUA.

Oare denumirea englezească a organizației reflectă o propensiune pemtru „aliatul strategic“?

Astfel, amfitrionul a vorbit despre:

Cele trei subiecte, dar de fapt e unul singur.

Pentru a nu mai fi nici un dubiu: tema recentei legi, integrată chestiunilor strategice și de securitate (națională, regională, globală), este una cerută de SUA, „partenerul strategic“. Acesta este sensul prezenței ei într-un asemenea cadru de discuție.

A continuat Alexandru Florian:

Într-adevăr, acest subiect – extremism, antisemitism, naționalism – este, de fapt, o singură … reprezintă o singură temă de reflecție și de reacție.

El a adăugat că:

[s-a] transformat Ordonanța de urgență în Lege, dar ea nu a fost niciodată aplicată. În pofida unor sesizări adresate Ministerului Public, cercetările făcute într-un caz sau altul au găsit … au oferit portițe de scăpare pentru ca fiecare dosar în parte, în pofida unor manifestări pe care petenții le considerau extrem de clare, că ar intra sub incidența acestei legi, au dobândit rezoluția „neînceperea urmăririi penale“.

Afirmația este falsă, și este improbabil ca șeful institutului care s-a ocupat exact cu redactarea unor astfel de sesizări să nu știe care este situația reală. Căci nu doar că au existat inculpări în baza Ordonanței în discuție, dar au avut loc și condamnări, mai multe în primă instanță[4], iar unele definitive, soldate cu executare. De exemplu, T.M.Z., din Buzău, a fost condamnat de două ori: o dată în 2004 (la vârsta de 16 ani), pentru că a a afişat însemnul „Crucea Celtică“ şi înscrisul „Fii Naţionalist“ pe indicatoarele rutiere şi pe stâlpii de electricitate de pe două străzi din oraș, și a doua oară în 2008 (la vârsta de 21 de ani), pentru că a ameninţat o familie de evrei din aceeași localitate[5]. Că Florian nu este mulțumit de rezultate, este o cu totul altă chestiune.

Florian a încheiat astfel:

Cele două modificări importante pe care PNL-u’ le-a introdus în proiectul legislativ – este vorba de incriminarea în mod clar a Mișcării Legionare ca mișcare fascistă și, deci, interzicerea simbolurilor, valorilor și a promovării [sic!] acestora pe [re-sic!] spațiul public, și-n același timp definirea holocaustului din România, întrucât se considera că-n Ordonanța de urgență din 2002 se definește holocaustul în general, și deci nu se poate aplica la ceea ce a însemnat tragedia evreilor din România. Aceste două completări extrem de importante, sperăm noi, ca institut care a oferit consultanță la acest proiect legislativ, să contribuie la diminuarea mișcărilor extremiste de inspirație fascistă, la cultul criminalilor de război pe [re-re-sic!] spațiul public, care astăzi încă mai este prezent, poate vom vorbi pe parcursul dezbaterilor, astfel încât, în România, considerăm, Institutul Wiesel consideră că s-a produs, prin această lege, o sursă, un instrument instituțional pentru detensionarea radicalismelor de extremă dreaptă de origine fascistă.

George Maior a spus, între altele:

Dacă vă uitați astăzi pe sondajele de opinie – repet, după 25 de ani de la Revoluție –, cred că nu există audiențe importante pentru asemenea, un asemenea tip de discurs, fie că vorbim de discurs naționalist, fie că vorbim de antisemitism în România [Al. Florian neagă din cap – n. n.]. Maxim 2% din totalul populației României [Al. Florian neagă sistematic din cap – n. n.] aderă la asemenea forme extreme ale politicii, ceea ce este foarte bine.

Pe de altă parte, subliniam și anterior, nu înseamnă că lucrurile sunt perfecte, nu înseamnă că nu trebuie să fim vigilenți, că nu există posibilitatea unei reemergențe a unor fenomene de tip etnonaționalist sau extremism și la nivelul societății nostre. De aceea există o responsabilitate importantă a Statului pentru a veghea la acest aspect, necesitatea unor politici preventive […] și, atunci când este cazul, bineînțeles, aplicarea fermă a legii [subl. n.].

Ionel Niţu a vorbit în același ton:

Așadar, când vorbim de extremism ne referim la ideologii, la opțiuni politice, la atitudini, comportamente sau la retorică, discursuri, poziții publice. Ăăă, nu cred că în România mai sunt prezente în spațiul public nici una din cele trei caracteristici și, ca dovadă, manifestările, să spun așa, antisemite, sunt aproape inexistente [subl. n. ].

El s-a raliat astfel fostului său șef în a susține ideea că fenomenele în discuție sunt nesemnificative, rolul legii fiind, în acest context, unul preventiv.

Radu Ioanid:

În ceea ce privește antisemitismul din Europa de Vest […] eu cred că discutăm despre un antisemitism care poate fi de extremă dreaptă, dar care poate fi, de multe ori, și de extremă stângă, și este dominat de antiisraelianism, de propagandă împotriva Statului Israel. Africa de sud a dispărut [sic!], Statul Israel a devenit pentru anumite medii de extremă stângă – și de extremă dreaptă, dar în principal de extremă stângă – o țintă favorită. Și Israelul e o democrație, care se confruntă cu niște probleme geostrategice foarte speciale, se încearcă demonizarea acestui Stat, și la nivel european antismitismul, fie el de origine islamică, fie el de origine extremă stângă … originând de la extrema stângă, are această notă dominantă.

În genral, la nivel european, eu văd o creștere a antisemitismului […].

Acest mod de a vedea lucrurile, care asimilează criticile (legitime), nu la adresa a Statului Israel, nici a „evreilor“ ori „israelienilor“, ci a politicilor israeliene, cu antisemitismul și antiisraelianismul, este o temă favorită a „pompierilor piromani“[6]. Iată o descriere a modului de reacție al acestora: „Dacă ei nu sunt de acord cu tine, nu-ți vor demonta argumentele […] și nici nu te vor contrazice, ci mai degrabă te vor calomnia și îți vor deforma spusele : «Dacă îl critici pe Natanyahu, ești obligatoriu omul Hamas-ului.» «Dacă manifești împotriva războiului din Gaza, ești pentru exterminarea evreilor.» Pare excesiv, dar sunt oameni care au scris și au spus așa ceva […] căci există persoane care ațâță sentimentele cele mai nesănătoase ce pot exista în societatea franceză.“[7] După cum se vede, avem și noi „faliții“ noștri care uzează de aceeași tehnică a amalgamului.

A numi deci aceste critici – referitoare la acțiunile israeliene în Teritoriile Ocupate (doar un exemplu: Gaza, ultimul lagăr în aer liber din lume transformat anul trecut într-un morman de moloz), la continuarea politicii de colonizare, acțiuni condamnate nu doar de organizațiile internaționale pentru apărarea drepturilor omului, ci chiar de organismele ONU și UE – „diabolizarea Statului Israel“, reprezintă o tentativă penibilă intelectual de exonerare a acțiunilor politice cele mai reprobabile care ține de resortul purei propagande. Căci care ar fi temeiul rațional pentru care politicile unui Stat, oricare ar fi acela, ar putea fi scutite de orice interogație critică?

Ioanid a schimbat apoi versantul:

Nu sunt aici pentr a face, a aduce complimente României. […]

Când discutăm […] în special de ansisemitism în Europa de Est postcomunistă, lucrurile stau puțin diferit față de Europa occidentală.

Ei bine, România a evoluat, după părerea mea, extraordinar de pozitiv [sic!] în timp, poate prea încet câteodată, începând cu Raportu’ Wiesel, care dincolo de reevaluarea istorică […], a devenit o carte de vizită pozitivă pentru România și o investiție politică [subl. n. ] pozitivă pentru România […].

Dl. Florian nu v-a spus, dar Dl. Florian a primit amenințări cu moartea. Legionarii au fost foarte activi pe forumuri și au încercat să prezinte această lege, pe care multă lume de bună credință nici n-a citit-o, au încercat să [o] prezinte ca pe o tentativă de a cenzura valorile culturale românești care s-au întâmplat să fie de extremă dreaptă sau legionare. Nici vorbă de așa ceva! Este vorba despre simbolistica legionară.

Există în România cazuri izolate de instituții ale statului în care se face propagandă legionară, și aicea instituțiile abilitate ale Statului român care se ocupă cu siguranța națională ar trebui să arunce o privire; funcționari înalți de stat care sub pretexte destul de transparente fac propagandă legionară [subl. n. ]. Deci trebuie spuse lucrurile pe față!

Mai întâi, ni se spune în clar că vocația Raportului „Wiesel“ nu a fost atât să devină o carte de istorie (una printre altele, cum ar fi firesc), ci de a da direcții în domeniu, adică, pe scurt, de a deveni o bază politică de lucru. Simplu de înțeles, situația nu mai are de-a face cu știința, ci cu puterea administrativă, deci cu raportul de forțe. Mai mult, pentru a ne plonja în pur absurd, ni se spune că respectivul raport a fost un act de revizuire istorică, dar nu de orice fel: ci unul care interzice orice altă revizuire.

Dacă Al. Florian a primit amenințări cu moartea, nu vedem de ce nu se aderesează organelor abilitate, așa cum a făcut-o recent, într-un caz similar, Octav Bjoza, președintele AFDPR. Dar ar mai putea fi generată astfel impresia că își apără convingerile cu prețul vieții?!

Așa cum criticile legitime la adresa politicilor israeliene au fost asimilate în mod frauduloas antisemitismului, islamismului și antiisraelianismului, criticile la adresa legii în discuție sunt asimilate la fel de fraudulos legionarismului, conform aceleiați tehnici a amalgamului. Este o înțelegere intenționată la fel de îngustă, de extremă (stranie petru un luptător împotriva extremismului), dat fiind că este vorba despre un act legislativ cu efecte liberticide, care atacă înseși bazele libertății de expresie și ale cercetării istorice, la fel cum îngustă și manipulatoare este și înțelegerea că legea ar interzice doar simbolistica legionară. Adică ce anume: cămășile verzi și crucea specifică? Păi asertorul tocmai ne-a livrat un vocabular complet de înțelegere a tuturor noțiunilor cuprinse în lege, prin care gîndirea și expresia însele vor fi măsurate de Parchet.

El s-a lansat apoi într-o acuză – pe dos, iar nu pe față – la adresa unor funcționari de rang înalt ai Statului (nenumiți), pe care i-a acuzat că fac propagandă legionară, cerând ca serviciile secrete să ia măsuri. Această remarcă, cu rolul de a genera șoc și groază („oare la cine se referă?“), ar putea fi socotită iresponsabilă într-o discuție de la acest nivel, însă, pentru că este vorba despre politică, oamenii spun toate lucrurile pe care pot să le spună.

După ce a dat note, a împărțit încurajări, a aruncat anateme, Ioanid a continuat cu glumițe despre WikiLeaks și Edward Sowden. Noroc însă cu acești „denunțători ai abuzurilor“, căci astfel mai aflăm și noi cu ce se ocupă de fapt acești „trimiși“ – speciali sau nu – ai SUA pe probleme de holocaust și antisemitism.

Și a încheiat astfel:

Relația cu Statele Unite a stat și sub semnul acestei lupte contra extremismului, contra antisemitismului. […]

[Viktor] Orbán nu este un antisemit, el vinde marfă alterată, el este un fost liberal care a-nțeles că așa poate să stea la putere, este ca un negustor care vinde marfă alterată.

Acestea fiind zise, mă întorc la România. Să nu subapreciem extrema dreaptă românească. Să știți că dacă ei nu reușesc să facă anumite lucruri în Moldova, vor tipări timbre legionare în Republi … dacă nu reușesc anumite lucruri în România, vor face același lucru în Moldova, vor tipări timbre legionare în Moldova. Sunt foarte activi pe forumuri și destul de violenți. Și abili, pentru că ei au încercat să pezinte această lege, care este o lege strict legată de simboluri legionare și de simboluri fasciste și negarea holocaustului în România, ca pe o tentativă de cenzură, ceea ce nu este cazul.

Am înțeles astfel mai bine despre ce este vorba: mediatic, promotorii acestei legi au pierdut controlul, și nu doar în presă, atâta cât mai există ea, ci, mai ales, în mediul electronic (forumuri și rețele sociale). Prin urmare, structura locală a „vânătorilor de fasciști și antisemiți“, fie ei reali sau, mai ales, închipuiți, a fost complet depășită, un fapt evident. Iată cum s-a născut ideea integrării subiectului legii în tema siguranței naționale (și internaționale), organizarea unei discuții de către o asociație emanată de prelungirea Executivului și marșrutizarea la București a însuși responsabilului zonal în chestiunile vizate. Scopul legii fiind impunerea unei gândiri unice asupra subiectelor fascismului, legionarismului, antisemitismului și holocasutului, la fel ca și sancționarea penală a deviaționiștilor, prin urmare este foarte greu de contracarat acuza că ea vizează cenzura expresiei, nu doar politică ci, mai ales, culturală și istorică. Prin urmare, în perioada următoare este de așteptat vânarea „ereticilor“ exact în zona care scapă controlului „polițiștilor gândirii“, adică în mediul electronic. Și, spre deosebire de reprezentanții autorităților române, cuplul Ioanid-Florian s-a străduit să argumenteze o creștere a fenomenelor în discuție.

Benoni Ardelean (senator PNL; secretar al Comisiei de politică externă Parlamentului și membru fondator al „New Strategy Center“):

Creerea unui climat al acceptării […]. Trebuie să ne acceptăm în societate așa cum suntem, pentru că doar într-o astfel de context, în care putem să creăm acest climat al acceptării cred că societatea nostră o va duce mult mai bine.

Teoria aceasta este foarte frumoasă, numai că rolul politicului este să contribuie la punerea ei în practică. Or, am văzut deja de câtă „acceptare“ dau dovadă un Ioanid, un Florian, care trimit în perimetrul „fascismului“, „legionarismului“, „antisemitismului“și „negaționismului“ orice divergență de opinie, de înțelegere a acestor subiecte.

Ion Ioniță (directorul „Foreign Policy“ România):

Dar putem să fim liniștiți, pentru că în momentul de față nu există o aderență la asemenea mișcări [extremiste – n. n. ] care să tragă semnale de alarmă. Dar suntem conectați: nu putem să ne desprindem de marile fenomene care se întâmplă în Europa, în vecinătatea noastră. Și dacă o veche generație […] au ieșit din scenă, totuși urmează o nouă generație de tineri cu alte viziuni, capabili să lucreze în alte medii, să-și exprime ideile în mediile de socializare, să atragă prin modernitatea exprimărilor și să se afilieze la aceste curente.

El a rămas astfel în siajul autorităților române, pentru care aceste pericole sunt minore, iar măsurile de folosit ar fi de natură preventivă. Important a fost însă cum a continuat:

Eu mă întreb ce se va întâmpla în societatea românescă și în media românească când această lege va ajunge să fie aplicată pentru prima oară, când va ajunge cineva în justiție pentru că a promovat [o] ideologie extremistă, legionară și-așa mai departe. Mă întreb ce se va-ntâmpla atuncea, și s-ar putea să avem de-a face cu un fenomen de a crea victime sau eroi pe această baricadă a naționalismului românesc [subl. n. ].

O remarcă rațională, care se traduce, în alți termeni, astfel: dacă pericolele sunt minime, de ce să adopți – și să aplici – o asemenea lege? Nu vei reuși astfel să sufli într-un foc mocnit? Sau, altfel spus: de ce să dai foc la casă, încercând să stingi focul din vatră, care nu prezintă vreun pericol major, jucând astfel rolul „pompierului piroman“? Care ar fi scopul? Este acest joc unul de control, resurse, prestigiu și putere?

Aurel Vainer (președintele Comunităților Evreiești):

Trebuie să am o reacție. Mă surprinde faptul – să nu se supere Dl. Florian – că Institutul Wiesel face o cercetare [este vorba despre rezultatele unui sondaj de opinie comandat de Institut – n. n. ] despre evrei, adică despre noi, despre mine, despre alții, care reprezentăm Comunitatea Evreilor din România; mică, dar importantă, spun eu. […] Era bine să fim consultați și noi. […]

Și poate că nu era rău să fi fost aici și elementu’ guvernamental, pentru că-n fond, politicile vin de la Guvern, el emană și politicile și dă și banii, și era bine să cunoaștem o opinie a actualului Guvern în legătură cu problemele ridicate. […]

Eu, ca deputat, vă pot spune, am avut șansa să fiu în Parlament a treia oară, în care n-am avut de-a face cu partide extremiste, cel puțin la Camera Deputaților. […]

Deci io vă pot spune, că din punctul meu de vedere, individ care am trăit și holocaustu’ în România, nu pot vorbi de un antisemitism foarte activ în România de astăzi.

În ceea ce privește antisemitismul public, e clar că e la cote foarte mici, foarte, foarte mici.

Dar, mai mult, este clar că noi avem o atitudine favorabilă din partea multor segmente ale populației românești în a arăta și a sprijini reprezentarea pe eșichierul românesc a prezenței evreilor în decursul secolelor. [R. Ioanid și Al. Florian zâmbesc cu neîncredere – n. n. ] […]

Parlamentul român a votat recent legea care a mărit îndemnizațiile pentru cei care-au suferit în anii de tristă amintire, ’40-’45 […]. Sunt dovezi că clasa politică românească nu are atitudini contrare înțelegerii situației evreilor.

Sigur, există această formă de manifestare pe Internet care ne supără foarte mult […] nimeni nu ne-a spus cât sunt de reale toate aceste reacții multiplicate aproape la infinit pe Internet. […] Noi am avut în România un caz, acu’ vreo 4-5 ani, când s-a găsit un domn de la Buzău care transmitea mesaje antisemite, violente în limbaj, foarte frecvent. A fost descoperit, a fost, să spunem, liniștit.

În ceea ce privește autoritățile de siguranță națională, ne asigură cel mai mare respect și cea mai mare siguranță.

În fine, el a pus accentul pe educația legată de holocaust.

Al. Florian:

[Vizibil iritat] Îmi cer scuze dacă n-am știut că trebuie consultată Federația Comunităților Evreiești dacă fac o cercetare științifică. […] Cred că veți fi un foarte bun ministru de Externe după ce n-o să mai fiți reprezentantul evreilor în Parlament, pentru diplomația, mesajul diplomatic pe care ni l-ați transmis.

Reacția aceasta este frapantă. Etica cercetării presupune informarea comunităților cu privire la studiile științifice, și mai ales atunci când este vorba despre grupuri minoritare. Reprezentanții acestor comunități trebuie informate cu privire la scopul, maniera de lucru și folosirea ulterioară a rezultatelor unei cercetări și la asigurarea confidențialității informațiilor, date fiind sensibilitățile legitime ale acestor grupuri. Doar un exemplu: când la Institutul de Cercetare a Calității Vieții, la sfârșitul anilor 1990, am participat la o cercetare despre situația rromilor din județul Buzău, unul dintre subiecți, fost deportat în Transnistria, ne-a întrebat dacă nu cumva sondajul nostru are ca scop să îl retrimită la Bug. Prin urmare, chiar și în cazul de față, în care este vorba despre un sondaj național, dar care privește modul în care populația evreiască este percepută de ansamblul cetățenilor, liderii comunitari ar fi trebuit informați.

Cea de-a doua parte a reacției șefului acestui institut științific este și mai problematică. Căci ce vrea să spună ea? Îl amenință pe preopinent că nu va mai fi reprezentantul evreilor în Parlament? În tot cazul, a închide gura unei victime a holocaustului – și lider al Comunității Evreiești din România – reproșându-i discursul conciliant, reprezintă o primă și halucinantă aplicare a noii legi.

Liviu Beris (președintele Asociației Evreilor Victime ale Holocaustului):

Vă mărturisesc un lucru: holocaustul există, a revenit și se practică în ziua de astăzi. Pentru că holocausul, ca noțiune, nu poate să fie și să rămână numa’ pentru evrei, când el este la ora aceasta, de fapt, aplicat la nivelul creștinilor din Irak, la nivelul creștinilor din Nigeria și-așa mai dăparte. […]

Legat de educație: consider că este singura modalitate în care poate să se acționeze din timp pentru a se preveni cu adevărat aceste fenomene. Însă nu în mod haotic.

Luarea de poziție a acestei victime a holocaustului este la fel de remarcabilă, întrucât așează propria-i experiență tragică într-un context universalist. Apoi, asemeni lui Vainer, el vede în educație soluțiile la problemele în discuție, fiind, în aceeași notă discordantă cu tandemul Ioanid-Florian, susținător al unei stilistici belicoase și al unor măsuri administrative și represive.

Dudu Ionescu:

Închei spunând că […] pentru problema asta trebui’ cel puțin trei ingrediente, pentru abordarea problemei extremismului: echilibru, o vigilență care să devină normalitate, și, nu în ultimu’ rând, o anume precizie în exprimări, pentru că generalități de genul – îmi cer scuze, domnu’ Ioanid, dar ați folosit o … instituții din guvern, din guvern … În pofida faptului că ați fost foarte precis în restu’, în restu’ intervenție Dvs., da’ aici ați folosit o, o generalizare … [R. Ioanid spune ceva care nu se aude – n. n. ]. Ok, dacă nu vrei să spui, nu spui [râde].

Cred că precizia în domeniu’ ăsta, care să nu dea, să nu dea prilej de interpretări nelalocul lor, e, e necesară.

Transpare aici, printre zâmbete de complezență, o anume iritare a autorităților române în fața acestor reacții brutale.

Al. Florian:

D-le consilier, aveți dreptate, trebuie precizie și nuanțare.

A urmat Dan Dungaciu, care i-a provocat lui Al. Florian următoarea reacție:

Într-adevăr, chestiunea definirii conceptelor este o problemă academică extrem de actuală astăzi. Vă sugerez să … poate faceți un parteneriat cu Universitatea de Vest, Timișoara. Este acolo profesoru’ Victor Neumann, de vreo 20 de ani încearcă să definească vreo două-trei concepte [zâmbește], dar, într-adevăr, este o problemă foarte interesantă, aveți dreptate.

Ironie față de intervenient, și un anume dispreț suveran, dar cu atât mai neavenite față de o persoană absentă de la discuții: profesorul Neumann.

Geo Stroe (președinte-fondator al organizației Academia Daco-Română, participant):

De asemeni, domnu’ Nițu: îl întreb dacă a invitat și organizații legionare să vin-aici, să dezbatem împreună cu ele [R. Ioanid face fețe-fețe, gl. I. Nițu zâmbește – n .n. ]. cred c-ar fi mult mai democratic: dreptu’ la opinie este, într-un Stat de drept, este garantat. […]

Sigur, legiuitorul nu este bine să definească-n lege unii termeni și nici măcar infracțiuni. Ori [sic!], sub acest aspect cred că această treabă este … revine-n sarcina cercetării științifice, și nu legiuitoru’ stabilește interdicții și alte chestiuni de genu-ăsta [subl. n.]. Pentru că interzicerea interdicției asigură o dezbatere liberă, un, un liber cuvânt și, într-adevăr, o democrație consolidată. Tot ce este interzis nu trebuie permis. Ori [sic!], când ne protejăm cu astfel de interdicții creăm exact contrariu’. Adică, cu alte cuvinte, noi am dat apă la moară tocmai Mișcării Legionare prin această lege [subl. n.]. […]

Vreau să vă spun din experiența mea: Institutul Wiesel mi-a intentat un proces, și sânt probabil, aveam șansa să fiu primu condamnat pentru, pentru așa-numitul cult al Mareșalului Antonescu [Al. Florian se strâmbă către gl. I. Nițu, care zâmbește – n .n.]. Din fericire, legiuitorul, mai bine zis justiția noastră, a considerat că nu este cazul, și astfel am obținut neînceperea urmăririi penale chiar la Curtea de Apel. […]

Holocaustul, în opinia unor cercetători, înseamnă arderea de viu a unui evreu pentru simplul fapt că este evreu. Dacă această accepție este adevărată, în România n-a avut loc holocaust. Au fost persecuții, crime, e-adevărat, dar nu holocaust [subl. n.].

Discursul acestui om a fost pe cât de neașteptat, pe atât de remarcabil. El este semnul că într-o discuție rațională, de principiu nimeni nu trebuie exclus ori disprețuitPentru moment, el a spart monotonia litaniilor anterioare, până în momentul în care Al. Florian i-a retezat-o scurt.

Andrei Muraru (consilier prezidențial):

Eu nu sunt daco-român.

A început pe un ton superior, voit glumeț, cu totul deplasat, dată fiind poziția sa, dar și punctele nevralgice antinse de cel persiflat. Apoi a continuat:

Această lege include pentru prima dată diseminarea propagandei, prin mijloace electronice. Deci din acest moment, de la promulgarea acestei legi și publicarea ei în Monitorul Oficial, autorităţile publice trebuie să urmărească aceste lucruri şi să identifice, acolo unde există, infracţiuni în, în baza acestei legi. De asemenea, de 48 de ore – că spunea Dl. Director general Florian că legea a fost promulgată de 48 de ore – vă pot spune că, deşi nu s-a observat acest lucru, de 48 de ore genoci… cultul lui Nicolae Ceauşescu este interzis oficial în România, pentru că această lege sancţionează cultu’ persoanelor vinovate de crime împotriva umanităţii, de crime de război şi genocid. Și, după cum ştiţi, Nicolae Ceauşescu a fost condamnat pe 25 decembrie de Tribunalu Militar Excepţional pentru genocid: articolul 357, Cod Penal.

De-a lungul întregului proces legislativ, temele „negaționismului comunist“ și cultului lui Ceaușescu au fost absente, fapt esențial pentru a înțelege „voința legislatorului“. Pentru un simulacru de universalitate, textul legii vorbește însă despre crimele în masă din Rwanda și fosta Iugoslavie, dar nu scoate un cuvânt despre criminalitatea comunistă. Prin urmare, ceea ce face aici consilierul prezidențial – și istoric de formație! – ar fi o interpretare năstrușnică, dacă n-ar fi o mică și palidă tentativă de dezinformare și manipulare.

În aceeași încercare de a drege busuiocul unilateralismului acestei legi – o inițiativă a partidului din care face parte (PNL) –, ca și al deciziei Președintelui de a o promulga, el a continuat dând asigurări; că tot nu costă nimic:

Și, bănuiesc că, în… din punctul meu de vedere, putem să ne-așteptăm, în perioada următoare, ca să apară o lege de interzicere a simbolurilor comuniste și a propagandei asociate.

Totodată, el pare să fie conștient că aplicarea acestei legi nu va fi lipsită de probleme:

De asemenea aș vrea să spun aici că Institutul Ellie Wiesel, care a fost parte la elaborarea acestui proiect de lege, împreună cu grupul parlamentar al Partidului Național Liberal, va avea o misiune foarte dificilă pentru că va trebui să acorde în continuare, sau acum începe greul, asistenţă organelor judiciare, pentru că există pericolul să ne trezim cu cazuri foarte grave, care nu sânt sancţionate la câteva sute de km de Bucureşti de către un Parchet, şi să fie … să se ajungă la extreme în care, în fine, câteva texte să fie sancţionate drept propagandă. Deci din acest punct de vedere cred că este foarte important ca Institutul Wiesel să acorde asistenţă organelor judiciare pentru că acum cu toții asistăm la naşterea acestei … unei jurisprudenţe în acest domeniu în România. Pentru că de ce s-a făcut această lege? Pentru că legea anterioară nu a avut aplicabilitate în plan juridic. Nici o persoană nu a fost condamnată definitiv pentru infracţiuni cuprinse în textul, în textul acestei legi. Și cred că e foarte important că această lege a fost trecută prin Parlamentul României în unanimitate, votată de toate partidele politice parlamentare, și cred că trebuie să subliniați, cred, acest lucru.

În concluzie, ce ne spune vocea Președinției?

1) Că Institutul Wiesel se va ocupa de sesizările penale în materie de „fascism“, „antisemitism“, „legionarism“, „holocaustism“, „deflectism“, „minimalism“ și alte „deviaționisme“;

2) Că Parchetul va trebui „îndrumat“ în aceste cazuri, pentru a nu face nici „concesii“, nici „excese“;

3) Că Parchetul va deveni, adică, în aceste situații, o anexă a Institutului.

Prin urmare, trăiască independența Justiției!

În fine, o întrebare: realizează oare asertorul gravitatea afirmațiilor sale? Cu siguranță că da, dar nu-i pasă. La fel, să faci din unanimitatea votării acestei legi, ale cărei efecte incontrolabile pare să le întrevadă el însuși, un act de mândrie, este la fel de ciudat.

Radu Ioanid, șef ul de la Centru peste Sucursala locală a holocaustului, a avut ultimul cuvânt, în care l-a pus și el la punct pe liderul Comunității Evreiești din România. Dialectică maniera aceasta de a aplana conflictele: prin generarea altor conflicte. Sau, în alți termeni: nu poți să fii „pompier piroman“ în raport cu alții și diferit în propria-ți casă:

Am apreciat foarte mult intervenția D-lui Vainer, atunci când s-a… repezit [lapsus revelator – n.. n.] la necesitatea educației și la sensul diplomatic al domniei sale. Acestea fiind zise, cu toată dragostea și cu tot respectu’, domnu’ președinte, am niște mari rezerve în legătură cu ce-ați spus în legătură cu [Partidul] România Mare și cu ce-ați spus în legătură cu sondajele[6]. Când un sondaj al Guvernului român spun [sic!] că 29% din români spun [sic!] că evreii-și merită soarta pentru că – sondaj reprezentativ la nivel național – pentru că l-au răstignit pe Iisus Cristos, aicea avem o problemă care vine de undeva din sfera Patriarhiei. Și eu fac apel la Dvs., pentru că aveți o relație așa [de] bună cu Preafericitu’, să lucrați puțin în direcți-asta. Pentru că la [Mânăstirea] Petru Vodă se face propagandă legionară, unde vine un domn Dughin, care este omu’ Kremlinului și puțin fascist sau fascizant, da? Deci trebui’ să fim atenți pentru că sunt și niște lucruri care vin din afară [subl. n.].

Câteva concluzii generale:

1) A fost o discuție cu mulți generali și politicieni, americani și români, prin urmare persoane din zona „societății politice“, iar nu a „societății civile“, însăși structura organizatoare fiind un surogat de asociație civilă.

2) Pluralismul de opinii, Istoria ca disciplină sunt tratate ca anexe ale Politicului, care, la rândul său, este redus la Executiv, în forma sa… extremă – domeniul securității.

3) Acțiunile acestea – este vorba despre întreg procesul de adoptare a Legii, ca și despre discuțiile de impunere a ei în spațiul public – vin dintr-o zonă… foarte executivă a Executivului (ca să zicem așa), în care solidaritatea dintre Palate este indefectibilă. Faptul este de înțeles, căci tema este cu totul impopulară, prin urmare nu rămâne decât ca ea să fie integrată „rațiunilor de Stat“.

4) Au fost momente în care luările de cuvânt au luat o turnură hilară, căci nu mai era mult și vechile democrații ale Europei erau convocate să primească lecții.

5) Această lege, la fel ca și propagarea ei, au ca scop și constituirea unei baze de acțiuni pentru influențarea Ungariei lui Viktor Orbán.

6) Fiind răspunsul la o solicitare a SUA, acest act legislativ a fost inclus în chestiunile de securitate, prin urmare, ea reprezintă o „lege Big Brother a istoriei“ căreia i se oferă și mijloace de aplicare din același registru: nu doar prin intermediul Parchetului, ci chiar al seviciilor secrete.

*

Sunt momente în care este vital ca istoricul să ia poziție, căci problema care se pune este de a fi sau a nu fi. Și acesta este, cu siguranță, unul dintre ele.

El trebuie să-i desfidă atât pe politicienii care îi dau directive în materie de cercetare, cât și, mai ales, pe cei care se pretind a fi oameni de știință și vor, în același timp, să introducă în câmpul cercetării metodele Poliției și Serviciilor Secrete. Căci, procedând astfel, ei încetează să mai aibă vreo legătură cu știința (dacă au avut vreodată).

În fine, istorici, cetățeni, oameni-de-bine, v-a plăcut mâncarea de la această masă, servită din gamelă, în genunchi și cu mâinile la spate, „ca porcii“, în „stil Pitești“? Atunci poftă bună în continuare!

NOTE

[1] Înregistrarea video a evenimentului se găsește la adresa: https://www.youtube.com/watch?v=rGpSysJKVjA.

[2] Cf. http://www.ziaristionline.ro/2015/07/26/elie-wiesel-vrea-inchisoare-si-pentru-cei-care-scriu-despre-ceausescu-sentinta-si-executia-stalinista-din-25-decembrie-1989-aprobate-prin-lege-de-klaus-iohannis/; https://cybersecurity-romania.ro/speaker/ionel-nitu/.

[3] Pentru evoluția legislativă și semnificațiile legii a se vedea articolele noastre: România și legile memoriale, la adresa:http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2015/06/romania-si-legile-memoriale.html# și Cu istoria la tribunalul politicii, la adresa:http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2015/06/cu-istoria-la-tribunalul-politicii.html.

[4] A se vedea, de pildă un caz apărat de APADOR-CH. Cf. Gabriel Andreescu, Cazul Grigore Oprița: a început vânătoarea zăpăciților și a aiuriților, în „Observator Cultural“, nr. 180, august 2003, la adresa: http://www.observatorcultural.ro/Cazul-Grigore-Oprita-a-inceput-vinatoarea-zapacitilor-si-a-aiuritilor*articleID_8835-articles_details.html.

[5] Cf. http://www.juspedia.ro/9428/penalinfractiuni-prevazute-de-o-u-g-nr-312002-privind-interzicerea-organizatiilor-si-simbolurilor-cu-caracter-fascist/; adevarul.ro/locale/buzau/exclusiv-nu-si-gaseste-munca-fascist-1_50ad2e9d7c42d5a66390457d/index.html; adevarul.ro/locale/buzau/exclusiv-fascistul-marius-tranca-facea-parte-gruparea-gebeleizis-1_50ad34fe7c42d5a66390be20/index.html.

[6] Este titlul unei recente cărți a lui Pascal Boniface, Pompiers pyromans. Ces experts qui aliments l’antisémitisme et l’islamophobie, Paris, Max Milo, 2015.

[7] Cf. http://www.atlasinfo.fr/Pascal-Boniface-on-ne-combattra-l-antisemitisme-que-si-on-combat-l-islamophobie-et-vice-versa_a62736.html.

[8] Nu cunoaștem sondajul în discuție, însă, date fiind antecedentele asertorului de raportare interesată la cifrele statistice, vom emite cel puțin un dubiu. Cf. Un caz recent. Cercetarea exterminării evreilor și acuza de „antisemitism”, la adresa: http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2007/12/un-caz-recent-cercetarea-exterminrii.html.

Mircea Stanescu, București, 29 iulie 2015

Alexandru Florian, Institutul "Elie Wiesel", pentru Gândul, despre "mesajele fasciste" promovate de Mihail Neamţu

de Biro ATTILA Publicat la: 08.11.2012 20:30Ultima actualizare: 08.11.2012 20:32

• Share On Facebook
• Twitter
• Share on G+

• 
  
• 
  
• 
  
• 45Comentează
• 0 Email
• Adresa de e-mail la care vrei sa primesti STIREA atunci cand se intampla

• 
  

Alexandru Florian, directorul Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel", a declarat pentru gândul că, în opinia sa, Mihail Neamţu vehiculează şi transmite constant mesajele unei ideologii fasciste.  Institutul "Elie Wiesel", prin directorul său, a reacţionat după ce Mihail Neamţu a recitat, în cadrul lansării candidaţilor ARD la alegerile parlamentare, poezia "Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane", a lui Radu Gyr. Poet, membru al Mişcării Legionare, Gyr este o figură marcantă a temniţelor comuniste şi autor al versurilor imnului neoficial al Mişcării Legionare, "Sfântă tinereţe legionară".

Citeşte şi Co-preşedintele ARD, Mihail Neamţu, acuzat oficial de incitare la extremism: "Sunt doar eclectic în stil"

Alexandru Florian, director al Institutul National pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel", susţine că Mihail Neamţu a greşit promovând în spaţiul public ideologia legionară.

”Condamn faptul că, într-o campanie de lansare a candidaţilor la nişte alegeri democratice, sunt promovate în spaţiul public valori sau simboluri ale unei mişcări fasciste, ale unei mişcări nedemocrate, ale unei mişcări cu ideologii nedemocrate. Mihail Neamţu vehiculează şi transmite mesajele unei ideologii fasciste crezând că astfel a promovat valorile unei ideologii anticomuniste", a declarat Alexandru Florian pentru gândul.

Directorul Institutului "Elie Wiesel" spune se raliează criticilor dure formulate de Centrul pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului la adresa lui Mihail Neamţu. Alexandru Florian susţine că Neamţu nu este la prima faptă de acest gen.

"Domnul Neamţu promovează în spaţiul public mesaje care sunt direct legate ideologia legionară. În urmă cu doi trei ani, a făcut acelaşi lucru. Acum trei luni, a spus că a făcut-o fără să ştie, că era prea tânăr. Acum vedem că a recidivat. Radu Gyr a fost membru activ în mişcarea legionară, a fost ideolog al mişcării, a scris imnul legiunii", a explicat Alexandru Florian.

Explicaţia lui Neamţu

Mihail Neamţu a explicat pentru gândul că atunci când a recitat poezia lui Radu Gyr dorea de fapt să elogieze victimele opresiunii comuniste. "Când am recitat "Ridică-te, Gheorghe...", am vrut să onorez memoria ţăranilor ucişi de comunişti, iar nu să cauţionez aberaţiile politice din tinereţea lui Gyr. Ele sunt respingătoare şi stupide. Legionarismul a fost o aberaţie politică, combinând extremismul naţionalist, recursul la crimă şi cultul morţilor", spune Neamţu

Directorul Institutului "Elie Wiesel" susţine că explicaţiile lui Radu Gyr nu sunt deloc argumentate.”Dacă dintr-o perspectivă totalitară te opui unui regim nedemocratic, asta nu înseamnă că devii un erou şi un martir şi că trebuie să fii promovat astăzi”, susţine Alexandru Florian.

De altfel în spaţiul public au fost discutate mai multe articole scrise de Mihail Neamţu în tinereţe şi în care vorbea admirativ despre mişcare legionară. ”Când avea 17 ani a scris nişte articole care au fost mediatizate. În urmă cu câteva luni, a explicat că, de fapt, a cunoscut în tinereţe membri ai mişcării legionare care s-au prezentat ca fiind membri ai mişcării anticomuniste. A explicat că era tânăr, dar că ştie că mişcarea legionară este o miscare extremistă care nu trebuie promovată, dar vedem că promovează simboluri clare ale mişcării legionare. Radu Gyr a avut funcţie în guvernul Horia Sima, a fost directorul teatrelor, adică a fost în elita mişcării legionare”, a mai declarat Alexandru Florian.

 

sursa: http://www.gandul.info/politica/alexandru-florian-institutul-elie-wiesel-pentru-gandul-despre-mesajele-fasciste-promovate-de-mihail-neamtu-10283705