Influentarea psihologica desfasurata de catre agresor este un tip special de influenta care se poate numi manipulare.
Numeroasele lucrari de specialitate n-au clarificat înca raportul exact
dintre manipulare si razboi psihologic. Parerile merg de la sinonimia
termenilor pâna la opozitia lor. Mai mult decât atât: în loc de razboi
psihologic (termen la care se tinde a se renunta), se folosesc si alte
concepte, cu acelasi înteles: lupta sau agresiune psihologica,
operatii/actiuni psihologice sau chiar razboi informational.
Indiferent de denumire, aceasta noua forma de razboi a devenit tot mai
eficienta iar ideea ca victoria poate fi obtinuta si fara arme, doar
prin convingere – nu este noua, ea a însotit fenomenul militar
dintotdeauna.
Nu este întâmplator ca zeul Ares, al razboiului, este înconjurat de
zeitele discordiei, fricii si teroarei. Cunoasterea intuitiva a
psihicului uman a fost exploatata la maximum pentru a hotarî soarta
razboiului de partea celui mai viclean, mai siret, mai inteligent.
Înca acum multi ani în urma, Sun Tzu, renumitul gânditor antic militar
proslavea arta manipularii prin dezinformare, înselare si dezbinare.
Sau binecunoscutul viclesug a lui Ulise, cu darul oferit troienilor: un
cal de lemn în care erau ascunsi grecii ce aveau sa cucereasca orasul –
întruneste toate conditiile unei manipulari moderne.
Nici geto-dacii n-au fost mai prejos în inventarea viclesugurilor pentru
a induce în eroare adversarul cu privire la intentii sau la numarul
luptatorilor.
În secolul nostru au aparut mijloace special destinate pentru utilizarea
armei psihologice: radioul si presa si-au adus contributia mai ales în
cele doua razboaie mondiale, ca apoi, televiziunea sa domine mass-media.
Ea a devenit cea mai eficace arma de manipulare psihica, asa cum o
demonstreaza conflictele din ultima perioada, în Balcani sau Irak.
Primul razboi din Golf a fost un succes total al tehnicilor de
manipulare. Imaginile cu prizonieri au avut un impact emotional puternic
asupra inamicului, scene ca acelea în care soldatii irakieni ieseau din
adaposturile subterane si sarutau bocancii învingatorilor, au
contribuit substantial la demoralizarea soldatilor irakieni si la
predarea în masa a acestora (Stavre, I., 2004, pag. 107).
Al doilea razboi din Golf, în afara formulei de includere a
jurnalistilor în cadrul unitatilor militare ce a dus la un nou model de
manipulare prin transferul emotional de la soldati la jurnalisti, s-a
remarcat prin cel mai acerb razboi al propagandelor, de ambele parti.
Mai convingatoare, fiindca a fost traita pe viu, este Revolutia din
1989, ce ne-a bulversat psihic cu tot felul de stiri, alarme false,
zvonuri si dezinformari.
Ca urmare, s-a simtit nevoia crearii si la noi de structuri specializate
pentru a oferi protectie psihologica si a se specializa în domeniul
actiunilor psihologice. Este relevanta aparitia recenta a Manualului de
operatii psihologice si cresterea gradului de interoperabilitate cu
structurile similare ale NATO.
Toate evenimentele si conjuncturile tot mai diverse în care se
desfasoara razboiul contemporan pun tot mai acut problema definirii sau
redefinirii agresiunii psihologice si relevarea dimensiunii ei
manipulative.
Exista mai multe definitii ale razboiului psihologic ce corespund
doctrinelor politico-militare ale unor mari puteri sau organizatii.
Francezii au lansat conceptul de actiuni în câmp psihologic ce vizeaza
doua nivele de organizare. Primul se refera la consolidarea psihomorala
proprie prin actiuni de aparare sau protectie psihologica. Al doilea
nivel cuprinde actiuni de demoralizare, intoxicare si dezinformare a
inamicului (Hentea, C., 2002, p. 15).
Doctrina româneasca din 2001 aderase initial la o formula asemanatoare privind actiunile psihologice.
Definitia NATO pentru operatii psihologice (PSYOPS) la care a aderat si
doctrina noastra militara în 2003, se refera la acele actiuni
psihologice desfasurate în timp de pace, criza sau razboi, îndreptate
asupra unor audiente inamice, prietene sau neutre, în scopul
influentarii atitudinii si comportamentului acestora în vederea
realizarii obiectivelor politice si militare (Hentea, C., 2004, p. 40).
În dictionarul american de termeni militari, razboiul psihologic se
refera la folosirea planificata a propagandei si a altor actiuni
psihologice, cu scopul de a influenta opiniile, emotiile si
comportamentul grupurilor straine inamice, într-un mod care sa sprijine
înfaptuirea obiectivelor nationale (Sima, T., 2004, p. 230).
Lasând la o parte faptul ca nu este prea clar ce se întelege prin
obiective nationale, noua politica NATO pare ca vrea sa se departajeze
de operatiile de înselare militara, de dezinformare, de minciuna, de
propaganda.
Cu alte cuvinte, vrea sa dea o aura de rationalitate, de corectitudine,
de nepartinire si de moralitate noului razboi psihologic. Dupa parerea
mea, asta este tot o forma subtila de manipulare pentru a fi mai
credibila.
Influentarea psihologica desfasurata de agresor, nu poate avea decât un
singur sens, unul negativ (Hariuc, C., 1994, p. 28), deci, manipulativ.
Din cauza conotatiei negative pe care o are termenul de manipulare din
perioada regimurilor totalitare, fasciste, agentii de influentare au
facut tot posibilul sa mascheze acest scop major al agresiunii.
Manipularea este un tip special de influentare desfasurata de catre
agentul agresor, ce-si urmareste în primul rând interesele, dar asta nu
înseamna întotdeauna daune, prejudicii aduse victimei – tinta, mai ales
în conditiile razboiului contemporan.
Conceptul în sine de manipulare lasa libertate de interpretare. Poate de
aici provine toata confuzia terminologica sub care se analizeaza si
comenteaza fenomenul razboiului psihologic.
Indiferent ce sens alegem, cel larg de influenta sociala de tip special
sau cel restrâns, de influenta în discordanta cu interesele
manipulatilor, razboiul psihologic are telul de a manipula.
Vorbim de manipulare "atunci când o anume situatie sociala este creata
premeditat pentru a influenta reactiile si comportamentul manipulatilor
în sensul dorit de manipulator" (Ficeac, B., 2004, p. 30).
Conflictul militar este, în sine, un teren propice fenomenului
manipularii. Factorii de risc ai câmpului de lupta si situatia–limita în
care se afla militarul care trebuie sa traiasca atât pacea, cât si
razboiul, ca doua stari distincte de normalitate, fac deja vulnerabila
starea psihica a luptatorului.
Daca agresiunea psihologica mai urmareste si punctele sensibile,
nevralgice ale adversarului, perspectiva de a provoca panica, deruta,
confuzie, capitulare, este foarte mare.
Actiunile de subminare a starii psihomorale a adversarului, reducerea
capacitatii de rezistenta psihica si a vointei de a lupta pot începe
înainte de declansarea actiunii armate, uneori, nemaifiind nevoie sa se
ajunga aici. Operatiunea "Sustinerea democratiei" din Haiti, din 1994
n-a necesitat nici un foc de arma (Mihai, V., Infocom, nr. 3/1996, p.
21- 27).
O alta trasatura a manipularii este caracterul indirect, de la distanta,
între cel care manipuleaza si cel manipulat (de obicei prin intermediul
mass-media) ducând la o relatie sociala nefireasca, înstrainata,
anxioasa, frustranta.
În primul rând, se actioneaza asupra inconstientului, unde forta
sugestiei este deosebit de mare si individul actioneaza sub o presiune
de care nu este constient. De aceea, fisurarea sau chiar schimbarea
sistemului de referinta poate fi mai usor provocata prin formule soc
(sloganuri) puternic emotionale.
Cât de departe poate ajunge manipularea, ne-o dovedeste dublul proces de
dezumanizare, atât a agresorilor, cât si asupra victimelor. Se poate
ucide cu sânge rece, din convingere, numai datorita inocularii ideii ca
ceea ce omoara nu sunt oameni (exemplul milioanelor de evrei omorâti sau
aruncarea bombelor atomice la Hiroshima si Nagasaki). La aceasta se
adauga procesul dezindividualizarii ce creste spiritul agresiv. (Ficeac,
B., 2004, p. 20 - 28, 40 – 42).
Legat de acest aspect nu trebuie uitat faptul ca presiunea grupului
poate avea ca efect si anihilarea gândirii proprii. Neglijarea acestui
principiu a dus la greseli costisitoare, cum ar fi, distrugerea flotei
americane la Pearl Harbour sau accelerarea ofensivei militare din
Vietnam – pentru ca, în procesul de decizie a primat spiritul de echipa,
unitatea, în ciuda ezitarilor si îndoielilor unor membri ai comisiilor
(Janis, 1972, citat de Oberle, DeVisscher, P., 2001, p. 313).
Manipularea persista si dupa ce conflictul armat s-a stins. Desfasurata
pe o perioada lunga de timp, de ordinul anilor, ea poate duce la
remodelarea psihologica a unor mari colectivitati umane. În acest caz,
se produce cunoscutul "paradox al influentei" prin care, cu cât s-a
actionat mai mult timp asupra psihicului, cu atât rezistenta la
manipulare este mai mare. Probabil ca astfel se explica fanatismul
religios sau etnic si impenetrabilitatea totala la manipulare a
atentatorilor sinucigasi.
Si, în sfârsit, se vorbeste de manipulare psihologica si de manipulare informationala, desi ambele se întrepatrund.
Manipularea psihologica are în vedere o serie de procese si fenomene ce
stau la baza schimbarii conduitei. Citam o parte din ele: tendinta spre
echilibru cognitiv si emotional, disonanta cognitiva, nevoia de
recunoastere, afiliere sau securitate, efectul carismatic, fenomenul de
sugestie controlata. Printre tehnicile ce ilustreaza eficacitatea
acestor efecte sau fenomene, despre care se tot vorbeste, sunt "tehnica
piciorului–în–usa", "tehnica usii–în–nas", tehnica momelii, tehnica
manipularii prin perceptie subliminala.
Manipularea informationala este modalitatea de baza prin care se
realizeaza manipularea. Extensia mass-mediei, posibilitatea de a
receptiona în timp real orice eveniment de pe glob, dezvoltarea
tehnologiilor comunicationale, diversificarea suporturilor ce transmit
informatia, fac din razboiul informational o emblema a lumii
contemporane ce readuce în discutie delicatul subiect al propagandei.
Termenul propaganda avea initial un sens neutru, acela de a raspândi credinta, apoi o opinie, o doctrina oarecare.
Propaganda continua sa fie asociata cu minciuna si manipularea. Prin
modul de a putea împleti adevarul cu falsul, ea este, într-adevar, forma
principala prin care se poate actiona asupra constiintei si
sentimentelor.
Poate fi deschisa (oficiala) si ar corespunde, în conditii de razboi,
modernelor servicii de relatii publice – si acoperita (îsi ascunde
provenienta), având la baza calomnia, ponegrirea, defaimarea. Aceasta,
la rându-i poate fi neagra si cenusie în functie de gradul de acoperire
si procedeele folosite.
Propaganda neagra este cea mai eficienta, abordeaza temele cele mai
acute si lasa impresia sa îsi are sursele pe teritoriul inamicului.
Ea poate folosi mijloace dintre cele mai perverse ce provoaca stare de
panica, deruta, tensiune, nesiguranta, prin zvonuri, alarme false si
apeluri telefonice, santaj, imitarea vocii unor personalitati cunoscute
sau presiunea psihologica asupra lor (amenintari, sechestrare). Este
foarte posibil ca si arma – informationala a terorismului sa faca parte
câteodata din panoplia mijloacelor folosite.
În propaganda cenusie, nu se specifica sursa dar nu se declara fatis
împotriva adversarului, abordând subiecte senzationale ce
vulnerabilizeaza publicul.
În functie de metoda predominanta folosita, propaganda poate avea suport emotional, faptic sau persuasiv (Cristea, D. p. 387).
Prima urmareste provocarea deliberata a unor trairi si adeziuni afective
puternice, utilizându-se imagini, formule verbale si simboluri cu mare
încarcatura emotionala. Aceasta propaganda sta la baza manipularii
populatiei cu un nivel foarte scazut al instruirii, mai ales în zonele
de pe glob, unde predomina saracia si analfabetismul.
Propaganda cu suport faptic are la baza fapte cât mai concrete dar
special alese, dupa criteriile dorite si se împleteste în general cu cea
persuasiva, prin utilizarea abila a regulilor retorice pentru captarea
afectiva si intelectuala a auditoriului.
Daca manipularea este o componenta curenta a vietii sociale
contemporane, fiind legata nemijlocit de exercitarea puterii si a
controlului social, se pune problema rezistentei la manipulare si
contracararea ei.
Masurile privesc atât planul personal, cât si cel institutional. De mare
importanta este asigurarea unei protectii psihologice de calitate. si
cum "confruntarea se produce pe terenul psihic al omului, acolo unde se
formeaza opiniile, convingerile si atitudinile, câstiga cel care
reuseste primul si mai consistent sa întareasca sau sa modifice în
sensul dorit trairile psihice ale luptatorului" (Hariuc, 1994, p. 65).
Este necesara stabilitatea convingerilor, potentarea trasaturilor de
personalitate pentru a face fata situatiilor limita, dar si cunostinte
teoretice legate de psihologia sociala.
Strategia activitatilor de contracarare trebuie sa vizeze sursa (de unde
provine manipularea), factorii care intermediaza comunicarea,
motivatia, mijloacele tehnice folosite, caracteristicile tintelor
vizate, monitorizarea permanenta a efectelor provenite datorita
manipularii, dar si datorita contracararii ei. Toate acestea necesita
resurse umane, materiale si financiare, de care nu dispun toate tarile
mici si mijlocii.
La nivel individual, se cere un nivel de analiza si autoanaliza
aprofundat, alternarea momentelor de detasare cu cele de implicare
(Ficeac, 2004, p. 194), identificarea discontinuitatilor, cautarea
motivatiilor ascunse, folosirea si compararea unor surse de informare
independente si chiar o anumita independenta fata de gândirea de grup.
De manipulare nu putem scapa usor. Razboiul psihologic este razboiul cu
noi însine. Suntem manipulati, dar de fapt, ne manipulam singuri, nimeni
nu ne obliga.
Omul este un microcosmos si cine stapâneste legile acestui univers,
stapâneste întreaga lume, detine puterea, inclusiv cea militara.
Daca agresiunea este un atribut al puterii si puterea înseamna cunoastere, victoria este de partea celui care stie mai multe.
În cazul nostru, înseamna a fi la curent cu cercetarile stiintifice
privind psihicul uman si principiile lui de functionare în grupul
social, înseamna aprofundarea cunoasterii de sine, dar si a celorlalti, a
ceea ce este dincolo de sine, care se întoarce la sine într-un mod
îmbogatit. Nu mai exista un "al nostru" pur, totul este influenta, este
rezultatul diversilor factori, cu un rol bine definit pe parcursul
întregii vieti. Totul este manipulare, constienta sau nu, negativa sau
pozitiva, în functie de interesele cui sunt satisfacute. Cel care
manipuleaza are constiinta sigura a beneficiilor pe care le urmareste,
prin influentarea imperceptibila a persoanei sau grupului vizat. Dar cel
influentat, cel care-si schimba comportamentul din convingere sau din
anumite ratiuni pe care le întelege, o face si el tot pentru "interesul
lui". La un moment dat, nu cumva aceste interese sunt relative si cel
care lupta pentru a obtine suprematia prin manipulare, s-ar putea la un
moment dat, sa lupte împotriva lui însusi ?! Dreptul de a interveni
pentru a face dreptate, pentru a instaura democratia nu e cumva un bine
întors pe dos ?! E un "bine" al celor influentati, dar este si un " rau"
al amândurora: agentul si tinta manipularii – schimbarea se face, dar
fara convingere, fara a întelege de ce au ales schimbarea. Nu cumva
insuficienta patrundere a sensurilor istoriei îi transforma din
manipulatori în victime ale propriei lor manipulari ?!
Este un conflict din care sigur va câstiga doar stiinta manipularii, ca
arma a cunoasterii si autocunoasterii. Razboaiele vin si trec,
victoriile se transforma în esecuri si invers, judecatorii istoriei sunt
trecatori si deci partinitori. Numai manipularea ramâne vesnica, ca
arma a amagirii si a trezirii, ca arma care nu ucide, ci doar otraveste,
si ceea ce este mai important, nu mori, ci, dimpotriva, renasti, dupa
ce otrava a fost eliminata. Unii nu vor s-o elimine…
In aceasta generalizare a conceptului de razboi informational am
mentionat diverse genuri de arme psihologice, utilizate in scopul
manipularii adversarilor, inducerii in eroare, formarii a unor imagini,
opinii, ce nu corespund realitatii, a unor viziuni neadecvate.
O atentie deosebita merita dezinformarea in masa, efectuata in diverse
retele sociale, care sunt un loc ideal pentru aceste actiuni.
In calitate de exemple pot fi aduse Facebook, Twitter, Youtube, Google
etc. Prezentand date eronate, idei, care in esenta lor sunt absurde,
insa au fost sugerate intr-un mod convingator, este foarte usor de a
modela constiinta umana sau/si unele atitudini specifice, manifestate de
catre obiectivele/tintele acestor atacuri, referitor la lucruri ce
prezinta importanta pentru manipulatorii iscusiti.
Contact: centrulPCAR@gmail.com
BIBLIOGRAFIE
1. Cathala, Henri- Pierre, Epoca dezinformarii, Editura militara, Bucuresti, 1994;
2. Cracsner, C. E., Elemente de psihologie militara, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucuresti, 2003;
3. Cristea, D., Tratat de psihologie sociala, Editura Protransilvania;
4. DeVisscher, Pierre, Neculau, A. (coordonatori), Dinamica grupurilor, Texte de baza, Polirom, 2001;
5. Duta, Victor, Razboiul împotriva mintii noastre, Editura Icar, Bucuresti, 2002;
6. Ficeac, Bogdan, Tehnici de manipulare, Bucuresti, Nemira, 2004;
7. Golu, P., Fenomene si procese psihosociale, Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1989;
8. Hariuc, C., Protectia împotriva agresiunii psihologice, Editura militara, Bucuresti, 1994;
9. Hentea, Calin, Propaganda fara frontiere, Nemira, Bucuresti, 2002;
10. Hentea, Calin, Arme care nu ucid, Nemira, Bucuresti, 2004;
11. Le Bon, Gustave, Psihologia maselor, Editura stiintifica, Bucuresti, 1991;
12. Sima, Tudora, Fenomene psihosociale contemporane, Bucuresti, 2004;
13. Stavre, Ion, Reconstructia societatii românesti prin audiovizual, Bucuresti, Nemira, 2004.
14. x x x – Pregatire psihica pentru lupta, Manual, Editura militara, Bucuresti, 1993;
15. x x x - Razboiul psihologic în conceptia principalelor state capitaliste, Editura militara, Bucuresti, 1972;
16. x x x –Revistele Infocom, Statul Major General, Sectia de asigurare
psihologica a armatei,. nr. 3/1990; 2 si 3/1994; 2/1995 si 1, 2, 3/1996;
17. x x x – Spirit militar modern nr. 11- 12/2004.