Mitul Ion Gavrila Ogoranu deranjează. Un fost turnător al Securităţii vrea să răstoarne adevărata faţă a Rezistenţei Anticomuniste

Eroul Ţării Făgăraşului Ion Gavrilă Ogoranu şi activitatea Rezistenţei Anticomuniste din Ţara Făgăraşului şi din România vor fi analizate de nimeni altul decît Willian Totok, un controvesat istoric despre care CNSAS dezvăluie că a fost colaborator al Securităţii comuniste cu numele de cod “Thomas”. Acesta va susţine o conferinţă la Bucureşti în care intenţionează să-i demitizeze pe luptătorii anticomuniti, numindu-l pe eroul Ion Gavrilă Ogoranu.

“Reconsiderarea critică a trecutului – între mit şi minimalizare Despre Ion Gavrilă Ogoranu şi rezistenţa armată anticomunistă din România”. Aşa sună tema conferinţei ce va avea loc în data de 18 aprilie 2013, ora 17.00, la un club organizată sub egida Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc în parteneriat cu Institutul National pentru Studierea Holocaustului din Romania “Elie Wiesel” .

Conform organizatorilor tema dezbaterii va fi ,,modul în care societatea românească contemporană înţelege să se raporteze la figuri controversate ale Resistenţei anticomuniste, asociate atât în trecut cât mai ales în prezent cu manifestări ale extremei drepte în România”.

Cine este Willian Totok, nume de cod “Thomas”?

Să vedem cine ne dă lecţii de istorie despre anticomunism? Conform ziarului Curentul, William Totok a fost un „luptător cu regimul comunist“, un adevărat „disident“. În 1987 a emigrat în Republica Federală Germania încununat cu această aură. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Germania şi a fost membru al Comisiei Prezidenţiale Internaţionale a lui Ion Iliescu pentru Studierea Holocaustului în Romania, condusă de Elie Wiesel, posesor al premiului Nobel pentru Pace, deportat la Auschwitz de Ungaria în timpul ocupării Ardealului. A colaborat cu Europa liberă, BBC, RFI, Deutsche Welle, tot felul de Allgemeine Zeitung, apoi cu GDS şi „22“. Acum este un „expert pe România“ pentru presa germană şi dă lecţii de democraţie şi federalism Republicii Moldova. Şi-a scris şi Jurnalul. L-a şi publicat, la editura Polirom a familiei Moscovici.

A făcut parte din cenaclul literar (Literaturkreis) „Adam Müller-Guttenbrunn“, alături de laureata premiului Nobel pentru literatură Herta Müller, şi din aşa-numitul Aktionsgruppe Banat (Grupul de acţiune Banat) al scriitorilor de limbă germană din Timişoara, din care făcea parte soţul Hertei Muller, Richard Wagner. Nici atunci, în timpul „disidenţei“ sale, nici acum, în răstimpul de 20 de ani de la căderea regimului comunist, William Totok, nume de cod „Thomas“, nu a mărturisit public că, pe lângă prestigioasele sale colaborări publice din străinătate, a mai existat şi una, mai puţin publică, dar, cine ştie?, poate mai îndrăgită; de aceea a şi ţinut-o la suflet peste 35 de ani: cu Securitatea română.

“Thomas“ necredinciosul

Urmare a demersului Civic Media “Voci curate” în presa şi viaţa publică, CNSAS-ul a întreprins cercetări care, în ce priveşte GDS-ul cel puţin, au demonstrat că este plin de agenţi ai fostei Securităţi şi ai nomenklaturi comuniste şi bolşevice. Dintre aceştia, iată, pentru calitatea sa de editorialist la revista „22“, în baza Notei de Constatare nr. S/DI/I/3706 a CNSAS, rezultă că „TOTOK William este titular al dosarului fond reţea nr. R 285953 (cota CNSAS). Domnia sa a fost recrutat la data de 08.03.1974 pentru «acoperirea informativă a anului I Filologie şi în special a secţiei germană-română din cadrul Universităţii Timişoara, cât şi a cenaclului literar Adam Müller-Guttenbrunn unde avem semnalări privind intenţia unor membri de a strecura idei străine de ideologia noastră». A semnat Angajament având numele conspirativ «Thomas»“.

Totok cânta la Securitate şi despre versurile trupei Phoenix. Dacă dăm filmul înapoi, vom constata că în cenaclul literar respectiv, Herta Müller se detaşa prin activitatea sa antiregim. Spre deosebire de colegul său de cenaclu, laureata Nobel a refuzat colaborarea cu Securitatea, devenind o ţintă a Securităţii. William „Thomas“ Totok raporta în Notele Informative descoperite, până acum, de CNSAS, dacă un scriitor sau altul preconizează sau nu „strecurarea unor idei străine ideologiei noastre sau în opoziţie cu PCR“ sau dacă manuscrisele altor colegi conţin sau nu „referiri tendenţioase la adresa orânduirii de stat din ţara noastră“.

Conform CNSAS, nu este clar cînd şi dacă „sursa“ Totok a încetat vreodată relaţia cu Securitatea, instituţie specială care avea destulă inventivitate ca să genereze disidenţi pentru a-i infiltra ulterior în mediile vizate. Cert este că în 1975, an din care au rămas mai multe Note Informative marca „Thomas“, „grupul de acţiune“ a fost implicat într-o acţiune generată de William Totok şi care a avut drept rezultat arestarea şi interogarea mai multor membri ai cenaclului. Gerhardt Csejka relatează pentru România culturală: „La una dintre întâlnirile noastre de la Timişoara, Totok ne-a invitat pe toţi la casa părintească din Comloşu Mare. Îndreptându-ne cu o maşină spre localitatea respectivă, era pe la 10 seara, înainte de Jimbolia, ne-au oprit nişte miliţieni şi ne-au cerut buletinele. Dincolo de Jimbolia ne-au mai oprit încă o dată. De data asta, aveau pistoale, au tras chiar şi un trasor în aer, să lumineze, ne-au ordonat să coborâm din maşină. Ne-au urcat în dubiţă şi ne-au dus la Sânnicolaul Mare. Ne-au ţinut toată noaptea cu faţa la perete, nu aveam voie să vorbim. A doua zi, ne-au dus la Jimbolia. Ne întrebau de ce am vrut să trecem graniţa. Eu aveam periuţa de dinţi la mine, o purtam cu mine, şi lor li s-a părut suspect. Eram cu William Totok, Gerhard Ortinau şi Richard Wagner. Asta se întâmpla în octombrie 1975. După o noapte la Jimbolia ne-au adus în Timişoara, la sediul Securităţii. Ne-au percheziţionat la pielea goală, ne-au luat curelele şi şireturile. Am fost despărţiţi, câte doi într-o celulă, dar era şi câte un alt personaj acolo, probabil informatori. Am fost duşi la Procuratură. Am stat o săptămână în beciurile lor. Eram chemaţi în fiecare zi şi anchetaţi. Nu ne mai întrebau despre presupusa tentativă de trecere a frontierei, tema interogatoriilor era literatura, textele lor“. Csejka, emigrat şi el în RFG în anii ‘80, îşi aminteşte că le-a spus ofiţerilor de Securitate interesaţi de activitatea Aktionsgruppe Banat „că ei au înţeles greşit că, de fapt, aşa şi era, membrii grupului erau neo-marxişti şi că acel tânăr William Totok îl citeşte pe Marx“ chiar dacă acasă la fratele lui Totok se găsise „Mein Kampf“ a lui Adolf Hitler.

“Thomas”: “Cred într-un socialism cu faţă umană”

Într-un interviu acordat de William Totok unui alt membru al GDS, „moldoveanul“ Vitalie Ciobanu, fosta sursă a Securităţii recunoaşte că „ideologia grupului era tributară scrierilor stângii nedogmatice occidentale. El spunea: ,,Eu personal am continuat şi după reprimarea reformiştilor din Cehoslovacia, în anul 1968, să cred într-un «socialism cu faţă umană». Asta în pofida faptului că eram la curent cu ororile stalinismului, cunoşteam supliciile experienţelor de la Piteşti – singulare în lumea comunistă europeană, nicidecum importate de aiurea, precum încearcă să acrediteze astăzi unii din raţiuni «patriotice» -, aflasem detalii despre deportările în Bărăgan şi eram familiarizat cu relatările unor foşti deţinuţi“. Probabil aceasta l-a şi determinat să-l considere pe realul luptător anticomunist Ion Gavrilă Ogoranu, condamnat la moarte şi urmărit de Securitate din 1948 pînă în 1976 drept un „fascist-extremist“. Totok a publicat şi lansat în cadrul unui Simpozion de la Goethe Institut o lucrare „memorialistic-amnezică“: „Constrângerea memoriei. Însemnări, documente, amintiri“. În ediţia viitoare vom reveni cu alte detalii despre Willian Totok, dar şi despre actualul director general al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, Andrei Muraru, numit în funcţie de PNL.

Lucia Baki – Monitorul de Fagaras

FOTO. Victorie! Valeriu Gafencu rămâne cetăţean de onoare! Consiliul Local de la Târgul Ocna a votat cu conştiinţă românească. (din păcate a fost o victorie de scurtă durată )

Ieri 30 mai 2013, în urma unei şedinţe întinse pe aproape 2 ore, Consiliul Local al oraşului Târgu Ocna a respins proiectul de retragere a titlului de cetăţean de onoare pentru fostul deţinut politic Valeriu Gafencu, supranumit Sfântul Închisorilor.

Reprezentantul Federaţiei Române a Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti şi Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu, pledând în apărarea memoriei lui Valeriu Gafencu.

Proiectul fusese introdus cu 2 zile înainte de primarul Ştefan Şilochi la presiunile Instititututui Elie Wiesel, ale Guvernului României, Prefecturii Bacău, Ambasadei SUA şi Ambasadei Israelului, şi în urma unor intimidări subtile exercitate de ofiţeri SRI (autorul articolului îşi asumă răspunderea pt această afirmaţie!).

Sfântul Valeriu Gafencu, prin harul lui Dumnezeu, şi nu în ultimul rând conştiinţa românească a majorităţii membrilor Consiliului Local Târgul Ocna, au învins însă toate aceste presiuni lumeşti.

La şedinţa Consiliului Local Târgul Ocna au participat şi au pledat: împotriva lui Valeriu Gafencu – Alexandru Florian, şeful Institutului Elie Wiesel, iar în apărarea acestuia – studentul Alexandru Costache, reprezentantul Federaţiei Române a Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti şi al Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu, care s-a remarcat prin susţinerea impecabil argumentată, preotul paroh din Târgul Ocna, care a făcut cinste întregii noastre Biserici strămoşeşti prin mărturisirea sa de credinţă, o doamnă judecător din judeţul Neamţ, şi nu în ultimul rând, teologul şi scriitorul Danion Vasile, care a impresionat prin discursul său de 40 de minute, ţinând asistenţa cu încremenită prin imbatabilele sale argumente. A fost prezentată consilierilor şi petiţia lansată în februarie a.c. de Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu, semnată de personalităţi marcante ale culturii româneşti precum actorul Dan Puric, istoricii Radu Ciuceanu şi Gheorghe Buzatu, scriitorul Marcel Petrişor şi Federaţia Foştilro Deţinuţi Politici, Octav Bjoza, preşedintele AFDPR, Lucia Hossu-Longin, Răzvan Codrescu şi mulţi alţii, între care clerici ortodocşi şi greco-catolici.

Pelerinii veniţi la Târgul Ocna manifestează în faţa Primăriei, în timpul dezbaterilor din Consiliul Local, cântând imnuri creştine.

Pe tot parcursul dezbaterii, în faţa Primăriei Târgul Ocna, au manifestat zeci de pelerini creştini sosiţi din toată ţara, purtând portrete ale lui Valeriu Gafencu şi cântând imnuri creştine.

Cu o zi înainte, Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu şi Asociaţia Rost au lansat pe internet apelul la o manifestaţie în faţa Guvernului României, iniţiativa aparţinând reputatului ziarist creştin Claudiu Târziu. Fundaţia Ogoranu a avizat în 29 mai Primăria Capitalei în legătură cu această manifestaţie, care conform Art 3 din Legea 61/1991 nu presupunea obţinerea unei aprobări, fiind o manifestare cu caracter memorial, cultural şi religios.

Trebuie menţionat că, doar cu o oră înaintea începerii manifestaţiei, Primăria Bucureşti remitea Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu o adresă oficială (vezi foto), în care atrăgea atenţia asupra ilegalităţii manifestării, afirmând în mod mincinos că în acelaşi loc şi la aceeaşi oră este aprobată o altă manifestaţie publică, fapt infirmat de forţele de ordine prezente în Piaţa Victoriei. Am subliniat aceasta, pentru a arăta neseriozitatea de care poate da dovadă primăria unei capitale europene condusă de neocomunişti.

Manifestaţia, care s-a desfăşurat exact în timpul dezbaterilor din Consiliul Local Târgul Ocna, a reunit peste 200 de credincioşi bucureşteni, între care au putut fi văzute personalităţi precum Claudiu Târziu, Paul Ghiţiu, părintele Tudorel Peiu ş.a..

Participanţii au purtat icoane ale sfântului închisorilor, bannere uriaşe cu acelaşi conţinut, drapele tricolore şi cruci.

A vorbit subsemnatul, Florin Dobrescu, din partea Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu, care a condamnat presiunile inadmisibile şi contrare statului de drept, exercitate asupra Consiliului Local de la Târgul Ocna de Guvernul României, de Prefectura Bacău, de Ambasada SUA şi de Serviciul Român de Informaţii – căruia vorbitorul a transmis să-i fie ruşine că se ocupă cu asemenea nimicuri, în loc să ia măsuri concrete împotriva unor ameninţări la adresa siguranţei naţionale, precum manifestările segregaţioniste de tip fascist din Secuime, vânzarea pâmântului românesc către străini sau înstrăinarea resurselor strategice ale subsolului românesc. Au fost criticate, de asemenea, atitudinea de incitare la ură religioasă şi provocările menite să genereze tensiuni, promovate de şeful institutului Elie Wiesel, Alexandru Florian, prezentat ca urmaş al unuia din agenţii de bolşevizare a României după 1944, profesorul de marxism Radu Florian.

Jurnalistul Claudiu Târziu, de fapt iniţiatorul acestei manifestări, a mulţumit creştinilor veniţi la eveniment în urma unei mobilizări făcute cu mai puţin de 24 de ore înainte, sub presiunea inopinantei hotărâri de a introduce proiectul de retragere a titlului de cetăţean de onoare în Consiliul Local de la Târgul Ocna, exprimând ideea conform căreia creştinii nu trebuie să fie nişte oameni care încasează lovituri până când se prăbuşesc, din îndatoririle acestora făcând parte şi aceea de a ştii să se mobilizeze şi să apere, dacă e nevoie şi în stradă, valorile creştine în societate.

Au luat cuvîntul diverşi participanţi la eveniment, care au citit rugăcini şi poezii create de Sfântul Închisorilor în perioada cumplitei detenţii.

Florin Dobrescu

Secretarul Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu

_______________________

NOTĂ: Pe această cale dorim să mulţumim tuturor personalităţilor, ONG-urilor şi cetăţenilor care din ianuarie încoace au militat pentru apărarea memoriei Sfântului Închisorilor, şi în mod special Părintelui Justin Pârvu,  dlui Dan Puric, dlui Marcel Petrişor, dnei Lucia Hossu Longin, care în calitate de oficial şi-a atras atacurile virulente ale Institutului Elie Wiesel, profesorului Radu Ciuceanu, conducătorului unui prestigios institut academic, regretatului profesor Gheorghe Buzatu, care nu a mai putut vedea de aici, de pe pământ, această victorie, scriitorului Răzvan Codrescu, ziariştilor Victor Roncea şi George Roncea şi tuturor celorlalţi.