VLADIMIR TISMANEANU (NUME FAMILIE TISMENETKI)
1. ANTIROMÂN
2. FALS ANTICOMUNIST PROVINE DINTR-O FAMILIE DE BOLŞEVICI NKVDIŞTI
3. DENIGRATOR DE PROFESIE, DIN ANALIZA ACTIVITĂŢII ACESTUIA FACE PARTE DIN ACEEAŞI GRUPARE ANTIROMÂNEASCĂ CE BÂNTUIE ÎN JURUL INSTITUTULUI ELLIE WIESEL, JIDF, GRUPĂRI ANTIROMÂNEŞTI FILIERA TEL AVIV
Să vedem ce a declanşat acest individ:
Preşedintele Klaus Iohannis a
anunţat că luni, la 25 de ani de la prăbușirea dictaturii comuniste,
va conferi la Palatul Cotroceni prima decorație din mandatul său.

“Am decis să acord cea mai înaltă distincție a statului român,
Ordinul Național Steaua României, domnului Octav Bjoza, președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România,
pentru sacrificiul și curajul de care el și oameni ca el au dat dovadă
în vremea dictaturii și pentru a păstra vie memoria victimelor
comunismului”, a informat şeful statului prin intermediul unei
declaraţii politice postate pe reţelele de socializare.

Octav Bjoza s-a născut în 11 august 1938, în municipiul Iaşi. Din
anii 1941-42 se stabileşte cu familia în zona Braşov. Este absolvent al
Colegiului Naţional „Andrei Şaguna” din Braşov (1956). Între anii
1957-58 îl găsim student al Facultăţii de Geografie-Geologie din cadrul
Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.
La finele anului I, după ultimul examen, pe 25 iunie 1958, a fost
exmatriculat şi arestat de Securitatea din Iaşi. Între anii 1956-1958 a
făcut parte împreună cu alţi 14 elevi, studenţi şi muncitori din
organizaţia anticomunistă „Garda Tineretului Român” din Braşov, care
avea drept scop „înlăturarea regimului democrat popular din ţara noastră
pe calea violenţei”. Din cauza activisumului politic este anchetat de
Securitate. A fost judecat de către Tribunalul Militar Braşov la data de
10 octombrie 1958 şi condamnat la 15 ani munca silnică,
10 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii, prin sentinţa
nr. 672/10.10.1958 pentru delictul crimă de uneltire împotriva ordinii
sociale. Conform Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România
(AFDPR), preşedintele completului de judecată a fost faimosul maior de
justiţie Dragoş Cojocaru, cel care a trimis la moarte loturile de
luptători anticomunişti ale maiorului Nicolae Dabija, Ion Gavrilă
Ogoranu şi altele.

Pedepsele fiind exagerat de mari, în comparaţie cu faptele comise, la
09 februarie 1962, prin decizia nr. 34 a Tribunalului Suprem al
Republicii Populare Române (RPR) – Colegiul Militar, admite recursul
declarat de Procurorul General al RPR, casează sentinţa de mai sus şi îl
condamnă la 4 ani temniţă grea. A trecut prin închisorile: Codlea,
Gherla, Galaţi, Brăila, Văcăreşti şi Jilava, prin lagărele de munca din
Balta Brăilei de la Strâmba, Stoieneşti şi Salcia, precum şi cele din
Delta Dunării ca Bacul „4” şi Periprava – Secţia Grindu de unde a fost
eliberat la 23 iunie 1962.
S-a căsătorit imediat cu prietena Carmen Sireteanu, împreună cu care
are un fiu. O perioadă a fost împiedicat să reia studiile superioare dar
în 1972 reuşeşte să termine Facultatea de Electromecanică din cadrul
Universităţii din Braşov.
Familia sa a avut mereu de suferit în timpul regimului comunist şi a
fost urmărit permanent de la eliberare şi până în 1989. Nu a acceptat
compromisurile şi nu a fost membru al Partidului Comunist Român şi nici
nu a colaborat cu Securitatea.
În ciuda experienţei din închisori, nu şi-a pierdut curajul iar în
1989 participă activ la evenimentele anticomuniste care au dus la
căderea regimului Ceauşescu. În Caietele Revoluţiei nr.4-5/2010, editate
de Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989, la pagina 113 este
consemnat: „Octav Bjoza este participant direct la Revoluţia din
Decembrie 1989, fiind primul braşovean care a pătruns în sediul
Securităţii Statului din Braşov. Nu a solicitat ulterior certificat de
revoluţionar”.

Din 1999 devine cetăţean de onoare al municipiului Braşov.
În ceea ce priveşte activitatea sa politică postdecembristă, Octav
Bjoza este ales în decembrie 1989 cu unanimitate de voturi, de către
salariaţii Electromontaj Braşov, preşedinte al Frontului Salvării
Naţionale, funcţie exerciată până în momentul în care realizează că
“salvarea se referea la activiştii de partid, securişti şi miliţieni”,
conform propriilor declaraţii. Între anii 1992 – 2000, a desfăşurat o
intensă activitate în cadrul Partidului Naţional Ţărănesc Creştin
Democrat (PNŢCD) Braşov, deţinând mai multe funcţii de conducere. În
aceeaşi perioadă a fost consilier PNŢCD în Consiliul local al comunei
Ghimbav. Între 1994-1996, a fost viceprimar al aceleiaşi
comune. Demisionează din partid după ce a sesizat conducerea centrală în
legătură cu prezenţa în funcţii de decizie a unor “persoane de o slabă
factură morală”. Nu va mai face parte din nici un partid politic,
dedicându-se exclusiv activităţii AFDPR.
Este şi autorul mai multor cărţi, printre care “Garda Tineretului
Român (Istoria unei organizaţii anticomuniste, 1956-1958)” şi “Victime
şi Călăi”. Sursa: FrontPress.ro
FIIND UN MARE ENTUZIAST ANTICOMUNIST, IATĂ REACŢIA IPOCRITULUI TISMĂNEANU, UN PERSONAJ TOXIC PENTRU ROMÂNIA:
Astept scuze: Dl Octav Bjoza, cel decorat cu “Steaua Romaniei”, si Partidul “Totul pentru Tara”
Dl Octav Bjoza are o legatura, se pare, cu un anume Florin Dobrescu.
Acest Dobrescu, șef al Departamentului imagine al Federației Foștilor
Deținuți Politici, Secretar al Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, apare
mereu in poze cu dl Bjoza, la comemorari, etc. Un exemplu de la o
lansare de carte despre un legionar:
Acum, cireasa de pe tort… Florin Dobrescu este, oficial, reprezentant al “Partidului Totul pentru Tara”:
Ma intreb daca aceste date erau cunoscute de cel (cei) care au
facut propunerea de decorare. Ma intreb daca ele erau cunoscute de cei
care m-au atacat imund in aceste zile. Se poate ca ei sa nu le fi stiut.
Dar, daca asa stau lucrurile, astept scuze. Dl Bjoza nu este Constantin
Ticu Dumitrescu, un om care a luptat din rasputeri imptriva politizarii
legionaroide a AFDPR.
Dl Klaus Iohannis a fost, evident, manipulat. Sper sa ceara o
analiza riguroasa a modului cum s-a ajuns aici si sa ia masurile ce se
impun. Ar fi spre binele unei presedintii pentru care, eu unul, am votat
pe 16 noiembrie 2014 crezand ca votez pentro Romanie a secolului XXI,
nu pentru una a tribalismului exclusivist, xenofob si intolerant.
Cat il priveste pe fostul dizident Dorin Tudoran, un om care a
infruntat cu admirabil curaj dictatura lui Ceausescu, o figura marcanta,
ani si ani, a exilului democratic antifascist si si anticomunist,
fostul redactor-sef al revistelor “Agora” si “Meridian”, fostul meu
prieten, intrat in acest joc sordid fara sa realizeze, probabil, in ce
cloaca se baga, nu-l pot priva de placerea unei lecturi din
fundamentalistul ortodoxist Iulian Capsali. Exista momente cand, oricat
de jos ai fi coborat, te opresti din drum si iti spui: Pana unde? Nu
simte dl Tudoran ca se afla intr-o companie care il dezonoreaza, pe el
si trecutul sau neindoios eroic? Nu-si da oare seama ca a ajuns sa
justifice nejustificabilul? Regret din suflet sa vad aceasta
degringolada. Sa fi fost candva langa Monica Lovinescu si Virgil Ierunca
si sa ajungi acum sa fii langa Victor Roncea, Iulian Capsali, Mircea
Platon, Alexandru Racu, “Paduchele Plesuv” (nick-ul unui individ de pe
forumul blogului d-lui Tudoran) si altii ca ei, ce tristete…
Există un caz “Bjoza”? Mai degrabă unul “Tismaneanu”
O chestiune care in SUA a fost tratata cu onestitate civica, este
vorba de primirea la Casa Alba de catre Președintele Ronald Reagan a
Pr. Gheorghe Calciu, care fusese in tinerețe, de la 15 ani, membru al
Fratiilor de Cruce, in România anului 2014 declanșează, in condiții
aproximativ similare, un război ideologic. Luptator anti-comunist cu 21
de ani de pușcărie la activ, inclusiv sub regimul Ceaușescu, căruia i-a
denunțat ateismul agresiv și care l-a condamnat în 1979, la 10 ani de
închisoare, Parintelui Gh. Calciu nu i s-a contestat de catre
administratia americana dreptul de a reprezenta istoria demna a
poporului român. In anul 2014 insa, presedintele AFDPR Octav Bjoza si
Presedintele României, Klaus Iohannis sunt expuși oprobriului public de
către veșnicul ideolog Vladimir Tismaneanu.
Câteva chestiuni concrete, care ar fi trebuit sa-l faca mai temperat
in abordare: în timp ce tanarul Vladimir isi croia drumul de beizadea
comunista in cartierul protipendadei din Primăverii, dl. Octav Bjoza
infunda pușcăriile presărate pe tot cuprinsul tarii, de la Codlea,
Gherla, Galaţi, Brăila, Văcăreşti sau Jilava, ori prin lagărele de muncă
din Balta Brăilei de la Strâmba, Stoieneşti şi Salcia, precum şi cele
din Delta Dunării ca Bacul „4” şi Periprava, de unde a fost eliberat in
1962. In timp ce fiul lui Leonid Tisminețki aka Leonte Tismaneanu isi
desăvârșea educația in clasa cu Nicu Ceausescu si alte vlăstare
comuniste în Liceul 24 (actualul Jean Monnet), apoi la Facultatea de
Filosofie, unde nu se intra decât pe baza de dosar, Octav Bjoza era
împiedicat sa-si continue studiile fracturate de pușcăria politica,
fiind obligat sa facă o scoală medie. Abia dupa destinderea ideologica
din ’65 a reusit sa se înscrie la o facultate.
In timpul Rebeliunii Legionare din 1941, dl. Bjoza avea 3 (trei) ani
neimpliniti. La 6 martie 1945, cand a fost anunțată componenţa
guvernului dr. Petru Groza si a început comunizarea României – la care
familia dlui Tismaneanu si-a adus o contributie nemijlocita -, dl Octav
Bjoza avea 7 (șapte) ani neîmpliniți. La varsta de 20 de ani (1958),
Tribunalul Militar Braşov l-a condamnat pe Octav Bjoza la 15 ani muncă
silnică, 10 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii, pentru
delictul crimă de uneltire împotriva ordinii sociale.
Singurul loc in care mai putea avea contact cu foștii membri ai ML
era la inchisoare, unde a cunoscut si oameni de mare calitate umana,
care in acele condiții de exterminare s-au comportat admirabil. Nu a
fost singurul deținut politic in acea perioada care a cunoscut deținuți
legionari ce au facut jertfe pentru cei din jur. Evreul N. Steinhardt
consemna, la rândul sau, astfel de fapte: “N-a fost camera in care
tinerii – si mai ales legionarii – sa nu-mi vie in ajutor si sa nu-mi
dea ‘cafeaua’ de dimineata si feliuta bisaptamanala de paine – odoare
fara pret pentru un bolnav de intestine in schimbul ciorbei de muraturi
putrede, al fasolei negatite, al cartofilor fierti cu coaja si pamant cu
tot ori al verzei crude la care lighioanele s-ar uita cu sila –
singurele alimente ce le puteam oferi. Pana ce – si au trecut mai bine
de trei ani – n-am invatat sa mananc arpacas, ei m-au tinut in viata. Si
fara a face caz.“
Care este, de fapt, “delictul” dlui Bjoza? El a declarat
următoarele: “Nu sunt legionar, nu am fost și e prea târziu să mai
devin, dar norocul meu a fost ca la vârsta de 19 ani să fiu educat în
temnițele comuniste de unii dintre ei. Mi-au marcat tot restul vieții,
de la ei am învățat pentru totdeauna că nimic, fiule, nu se poate
realiza fără morală, nici în familie, nici în economie, nici în
politica, nici în țară.”
Dorin Tudoran, un autentic dizident anticomunist, glosează pe
marginea acestei declarații si demasca manipularea lui V. Tismaneanu:
“În chip rollerian, subiectul admirației dlui Bjoza (conduita morală
dovedită în pușcării de unii dintre deținuții legionari) este substituit
de procurorul autosesizat cu lipsa de morală din ideologia și acțiunile
Legiunii. După care se cere intervenția Institului “Wiesel”, IICCMER
etc. (…) Avem de-a face cu o mistificare, dar ea nu a fost săvârșită de
dl Octav Bjoza, ci de cel care-l demască. În numele cui și a ce?
Cumva în numele unei propagande potrivit căreia numai deținuți
politici comuniști s-au putut comporta în pușcărie de o manieră demnă de
respect, în timp ce deținuți de alte culori politice nu ar fi fost
capabili de așa ceva?
Azi, în “reprezentanți ai societății civile” s-a trezit brusc o
vigilență debordantă, aflată într-un sabatic de zece ani – exact cât
perioada mandatelor președintelui Traian Băsescu.
Când acesta din urmă l-a decorat pe fostul ministru de interne
ceaușist, dl Gheorghe Homoștean (aflat pe lista neagră din Raportul
Comisiei Prezidențiale pentru Studierea Dictaturii Comuniste în
România), unii dintre vigilenții de astăzi n-au scos o vorbă timp de
trei săptămâni. Ba, unul dintre ei umbla cu fofârlica “Proștilor…
Homoștean ăsta nu e Homoștean ăla”. Concluzia dlui Dorin Tudoran este
una la care nu pot decât sa ma raliez: “Părinții au deținut monopolul
Comunismului. Copiii dețin monopolul Anticomunismului”…
Întrebarea mea este: Până când? La 25 de ani de la căderea regimului
comunist după jertfa tinerilor de atunci, un personaj care a cochetat
cu Ion Iliescu, caruia i-a facut o carte de interviuri, care a fost
conectat la sinecurile regimului Băsescu (considerat de acelasi VT “un
mare om politic român, unul care a făcut lucruri extraordinare pentru
țara sa”, comparat cu Henric al V-lea) este cel care face din
instrumentalizarea turpidă a unei rememorări din închisoare a
președintelui AFDPR, un ciomag cu care lovește nu numai în memoria unor
oameni care au suferit regimuri carcerale inimaginabile pentru o minte
omenească normală, într-o epoca a totalitarismului la care, repet,
familia sa de bolșevici sadea a dat un neprecupețit ajutor, transformând
țara într-un imens lagăr în care elitele ne-au fost decimate, dar și in
Instituția Prezidențială, care nu și-a dovedit, la o zi după ce Klaus
Iohannis a preluat mandatul, grija fata de un personaj care frizează
permanent auto-encomiastica grotescă, de bulibașă al anticomunismului,
care cerea ca sa-i fie închiriat – in regimul luminos al lui “Henric al V-lea” Basescu – nici mai mult, nici mai putin decât salonul VIP al Aeroportului Otopeni. Pentru el, soția sa și fiu.
http://tismaneanu.wordpress.com/2014/12/26/astept-scuze-dl-octav-bjoza-cel-decorat-cu-steaua-romaniei-si-partidul-totul-pentru-tara/
IATĂ REACŢIA NOASTRĂ:
AŞTEPT SCUZE, D-LE TISMĂNEANU!” Scrisoarea deschisă a lui Florin Dobrescu.
SCRISOARE DESCHISĂ
Domnule Vladimir Tismăneanu,
Într-un dispreţ total faţă de spiritul sfintei sărbători a
Crăciunului, pe timpul căreia deseori şi ostilităţile armate se suspendă
pe câmpul de luptă, aţi înţeles să loviţi încă o dată în ceea ce
poporul acesta greu încercat iubeşte şi respectă.
Şi pentru că dl Bjoza nu vă era de ajuns, aflu că aţi extins atacul şi la adresa subsemnatului. Mai mult decât atât, crezând că aţi demonstrat ceea ce era de demonstrat, aţi anunţat că aşteptaţi scuze.
Domnule Tismăneanu, e firesc ca orice popor să respecte şi să
iubească pe cei care şi-au sacrificat ce au avut mai bun pentru
libertatea şi demnitatea lui. Domnul Octav Bjoza este unul din zecile de
mii de îndrăzneţi care s-au ridicat împotriva dictaturii instaurate de
agenţii celei mai criminale utopii, printre care şi părinţii dvs.. Pe
care poporul acesta nu-i iubeşte.
Ei bine, domnule Tismăneanu, aşa este. Am apărut deseori alături de
dl Octav Bjoza şi asta mă onorează. În calitate de secretar al Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu
(înfiinţată de colaboratorii apropiaţi ai eroului din Munţii
Făgăraşului) şi – o vreme – responsabil cu imaginea unei alte
organizaţii a deţinuţilor politici (FRFDPLA), desfăşor – pe banii şi
timpul meu, nu ca d-ta pe sinecure grase – activităţi susţinute pentru
promovarea memoriei rezistenţei anticomuniste din România, fenomen unic
ca amploare şi durată în toată Europa de Est. Şi este firesc să mă
interferez în aceste activităţi cu instituţii şi ONG-uri de profil,
între care şi AFDPR. Ce este rău în toate acestea?
De asemenea, mi-a plăcut să mă implic şi în politică. Într-un plan cu totul separat de activitatea civică, m-am alăturat Partidului „Totul pentru Ţară”,
reînfiinţat în 1993 de vechi militanţi ai Mişcării Legionare, ca
formulă politică democratică, încadrată în paradigma pluripartită a
României postdecembriste şi militând pentru instaurarea reală a statului
de drept şi integrarea ţării noastre în structurile occidentale. Şi întreb din nou: ce este rău în opţiunea mea politică?
Pentru cultura dvs. generală vă fac cunoscut că, în septembrie a.c., Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat sentinţa definitivă şi irevocabilă
în procesul prin care, la sesizarea Institutului Elie Wiesel,
Procuratura ceruse dizolvarea noastră sub acuzaţia de fascism,
antisemitism, xenofobie şi activitate contrară ordinii de stat.
Nimeni nu a putut produce împotriva noastră nici măcar o probă. Nu s-a
găsit în 20 de ani de activitate o singură declaraţie cu caracter
antisemit sau contrară democraţiei şi statului de drept. Instanţa a
constatat că activitatea noastră a fost ireproşabilă sub aspectul
acesta. Şi mai mult, a constatat – pe baza unui bogat fond documentar
prezentat de noi – că asumarea unei descendenţe legionare nu poate fi
considerată fascism. Iar TPT continuă să activeze legal, instanţele
decizând caracterul nostru democratic.
Şi atunci vă întreb, domnule Tismăneanu: unde este vina dlui Octav
Bjoza în faptul că apărem alături în anumite contexte? Cu atât mai mult
cu cât dl Bjoza nu a participat la nici o activitate a TPT, întâlnirile
noastre având loc exclusiv în cadrul unor manifestări cultural-civice.
Vă declaraţi consternat de interferenţa d-lui Bjoza cu anumiţi
exponenţi ai Mişcării Legionare?! Păi asta e în firea lucrurilor, şi
iată de ce. Legionarii au reprezentat peste 70% din efectivele foştilor
deţinuţi politici, cam aceeaşi pondere revenindu-le şi în structurile
rezistenţei armate. O confirmă statisticile penitenciarelor din anii
comunismului, dar şi foşti ofiţeri ai Securităţii, între care generalul
Pacepa, pe care îl respect în mod deosebit pentru lovitura de graţie
dată comunismului românesc. Era firesc deci ca în închisori, oameni
precum Octav Bjoza, care nu au făcut niciodată altă politică decât cea
anticomunistă, să se interfereze cu legionarii. Iar comportamentul moral
ireproşabil şi toleranţa manifestate de legionari nu sunt relatate doar
de dl Octav Bjoza. Numeroşi autori ai memorialisticii de detenţie
relatează acelaşi lucru, fără ca ei să fii aparţinut Mişcării Legionare.
Dau doar două exemple, semnificative prin notorietatea lor: Ion Ioanid,
redactor la Europa Liberă şi autorul „Închisorii noastre cea de toate
zilele”, precum şi Nicolae Steinhardt. Acesta din urmă, evreu fiind, se
arată deseori, în jurnalul său, impresionat de comportamentul
legionarilor, evidenţiind caritatea manifestată de Valeriu Gafencu
(„Sfântul Închisorilor” cum îl numeşte chiar el) care a cedat
streptomicina sa unui alt deţinut TBC-ist, evreu. În ce-l priveşte pe
Ion Ioanid, deşi nu a fost niciodată legionar, a rămas un apropiat al
„verzilor”, ani de zile trimiţând din Germania donaţii Partidului „Totul
pentru Ţară” (voi proba cu chitanţe din arhiva TPT).
Era la fel de normal ca şi după 1989, oameni neimplicaţi politic,
precum Octav Boja, să se interfereze cu legionarii în activitatea
dedicată foştilor deţinuţi politici. Un caz concret este Ion Gavrilă
Ogoranu, legionar notoriu, al cărui eroism şi statură morală au
impresionat personalităţi ale vieţii publice româneşti care l-au
apreciat. Dl Bjoza a avut o relaţie deosebită cu Ogoranu. Şi este
absolut firesc să fie aşa, dată fiind calitatea oficială a lui Bjoza. La
fel, o colaborare fructuoasă a avut dl Bjoza cu oameni precum
Constantin Iulian şi Gheorghe Jijie, la rîndul lor legionari, cu care a
muncit împreună pentru transformarea Fortului 13 Jilava în memorial al
crimelor comunismului.
De unde atâta exclusivism, domnule Tismăneanu? Aşa ai învăţat în
Statele Unite?! Noi ştim că peste ocean legionarii refugiaţi au fost
ocrotiţi de autorităţile americane, beneficiind de toată libertatea de
exprimare. Mai mult, preşedinţi precum Harry Truman au preţuit
contribuţia legionarilor la lupta pentru liberate şi democraţie.
Majoritatea voluntarilor paraşutaţi de aviaţia militară SUA în anii 1950
în România comunistă au fost legionari. Ei au probat prin jertfa lor
supremă sinceritatea convertirii Mişcării Legionare la democraţia de tip
occidental, proclamată de Horia Sima în „Destinee du nationalisme”
(1951, Paris). Preşedintele Nixon a intervenit personal la Ceauşescu în
favoarea lui Ion Gavrilă Ogoranu, iar Ronald Reagan nu s-a sfiit să
primească în Biroul Oval un legionar notoriu precum preotul Gheorghe
Calciu.
Aşadar, domnule Tismăneanu, cred că dvs ne datoraţi scuze, mie şi
colegilor mei. Pentru că ne-aţi plasat în zona „exclusivismului,
xenofobiei şi intoleranţei”, când de fapt instanţele judecătoreşti ne-au
absovit de aceste acuzaţii infame.
Dar nu mă amăgesc că voi primi aceste scuze. Şi nu voi apela la
instanţe pentru calomnie. Dvs., domnule Tismăneanu, nu sunteţi cu nimic
mai prejos decât părinţii dvs.
Ştiu, o să răspundeţi cu texte de genul: „copiii nu trebuie judecaţi după faptele părinţilor”. Ori cu argumentul că aţi emigrat în SUA, unde v-aţi specializat în istoria comunismului.
Nu, domnule Tismăneanu, nu despre asta e vorba. În ultimă instanţă,
dvs. sunteţi produsul nomenklaturii comuniste, căreia tatăl dvs a
aparţinut. Teroristul comunist Leon Tismeniţki, agentul trimis de URSS
să destabilizeze statul român şi apoi să instaureze aici bolşevismul,
prin teroare şi crimă, v-a asigurat o copilărie de vis în cartierul
protipendadei roşii, într-o vreme în care oameni ca Octav Bjoza erau
exterminaţi în lagărele de la Canal, iar Ion Gavrilă Ogoranu rezista în
Munţii Făgăraşului cu arma în mână împotriva tovarăşilor criminalului
dvs. tată.
Când porţi un astfel de nume, ar trebui să-ţi fie jenă să
emiţi judecăţi şi să te manifeşti cu condescendenţă într-o Românie în
care încă nu s-au deshumat toate victimele Comunismului. Şi lor, acestor victime, le datoraţi scuze, domnule Tismăneanu.
Eu sunt unul din cei care cred că aţi părăsit România nu ca urmare a
sentimentelor anticomuniste, ci mai degrabă din oportunismul speciei
umane căreia aparţineţi şi dumneata şi tatăl dumitale şi Silviu Brucan
şi Petre Roman şi Alexandru Florian. Nu, domnule Tismăneanu, nu mă refer
la evrei, aşa cum vă veţi grăbi să credeţi. Eu am învăţat să nu judec şi să nu condamn colectiv o comunitate umană pentru fărădelegile comise de unii din reprezentanţii ei,
aşa cum înţelegeţi dvs. să procedaţi cu legionarii. Eu am cunoscut
evrei de o calitate deosebită. Bunicul meu a salvat un evreu de la
deportare în timpul războiului (pot da relaţii). Eu am înţeles că voi nu
reprezentaţi spiritul poporului evreu, ci exemplare ale degenerării
sale. În fond, şi dvs şi tatăl dvs. şi Saul Brukner şi Neulander v-aţi
lepădat de religia străbunilor voştri şi aţi înţeles să vă dedaţi la
cele mai abjecte crime împotriva umanităţii. Exact ca fasciştii pe
care-i huliţi.Da, d-le Tismăneanu, eu mă refer la categoria
comuniştilor, a celor fără Dumnezeu, indiferent de etnia pe care au
reprezentat-o.
Veţi protesta împotriva includerii dvs, a lui Petre Roman şi a lui
Florian în rândul criminalilor cu care părinţii voştri s-au înhăitat
acum 7 decenii?! Păi exact aşa puneţi voi problema cu noi, în ura
voastră totalitară de care nici măcar democraţia americană nu v-a putut
lecui.
Da, domnule Tismăneanu, eu cred că aţi plecat în SUA într-un moment
în care şi oligofrenii înţelegeau că utopia roşie instaurată de părinţii
dvs. a eşuat şi că va ajunge la groapa de gunoi a Istoriei. V-am dat
exemplul lui Brucan pentru că şi el este un exponent al comunismului,
unul cu mâinile pătate de sângele lui Maniu şi al lui George Brătianu,
care după Revoluţie poza în cel mai mare democrat, dându-ne, printre
citate in english, lecţii de democraţie şi capitalism.
„N-aşa?!” Aveţi voi un spirit de orientare care vă învaţă să schimbaţi
corabia cu o nonşalanţă vecină cu cinismul. Cam aşa aţi înţeles şi dvs.
să procedaţi gudurându-vă pe lângă Ion Iliescu, pentru ca apoi să vă
găsiţi un loc cald şi o sinecură în camaraila lui Traian Băsescu.
Nepuntinţa de a vă plia şi în graţiile noii administraţii, precum şi
resentimentele politice faţă de unii actuali consilieri prezidenţiali
sunt singurele motive pentru care aţi recurs la a lovi nedrept într-un
om nevinovat.
Octav Bjoza nu a fost niciodată legionar. Mie şi multora din ai mei
ne-a împărtăşit dezacordul lui total cu doctrina Mişcării Legionare,
stârnind chiar nemulţumirea unor legionari. Octav Bjoza nu a făcut
niciodată politică. Cu o singură excepţie: momentul cînd seniorul
Corneliu Coposu i-a cerut să intre în PNŢcd. Avea nevoie de el în
teritoriu, iar Octav Bjoza nu l-a putut refuza. Dar după moartea lui
Coposu, nu a mai făcut nici un fel de politică.
Aţi lovit pe nedrept într-un om căruia îi datoraţi, dacă nu respectul
cuvenit unui erou, măcar condescendenţa ce trebuie s-o manifeste un
elogiator al lui Ceauşescu în faţa unui luptător anticomunist.
Dar lovindu-l pe Octav Bjoza, aţi reuşit să vă puneţi pe nimicnicia
în adevărata lumină. În faţa staturii demne a uriaşului Bjoza, publicul
românesc a putut vedea pigmeul în goliciunea lui sufletească. Pentru că,
dincolo de titlurile şi sinecurele agonisite în mod oportunist, pentru
români asta veţi rămâne întotdeauna. Şi dvs şi tatăl dvs.. Nişte pigmei.
Florin Dobrescu
Bucureşti, 28.12.2014
URL Scurt: http://www.buciumul.ro/?p=16257
APARE ŞI REACŢIA ACESTUI BLOGGER MARE FAN PACEPA:
Apartin unei categorii de “degenerati”
Dl Florin Dobrescu, lider al partidului neo-legionar “Totul
pentru Tara”, secretar general al Fundatiei “Ion Gavrila Ogoranu”, imi
raspunde in revista “Bucium”. Ca si domnii Dorin Tudoran, Victor Roncea,
Radu Calin Cristea, Iulian Capsali, Mircea Platon, Ovidiu Hurduzeu,
Alexandru Racu, domnul Dobrescu ne asigura ca nu e antisemit. Cum
altfel? Ei sunt doar impotriva “celor doua monopoluri”! In viziunea
acestui umanist desavarsit, reprezint un exemplar degenerat.
Stim ce soarta le era rezervata “degeneratilor” (evrei, tigani,
homosexuali) in lagarele naziste de catre cei care decideau cine e si
cine nu e “degenerat”. Domnule Dobrescu, va multumesc ca v-ati dat arama
pe fata, Dvs si amicii Dvs! Domnule consilier prezidential Andrei
Muraru, aveti sustinatori onorabili! Sa va fie de bine in compania
urmasilor lui Mota si Marin, ai lui Codreanu si Sima, ai lui Eichmann
si Kaltenbrunner!
“Nu, domnule Tismăneanu, nu despre asta e vorba. În ultimă instanţă,
dvs. sunteţi produsul nomenklaturii comuniste, căreia tatăl dvs a
aparţinut. Teroristul comunist Leon Tismeniţki, agentul trimis de URSS
să destabilizeze statul român şi apoi să instaureze aici bolşevismul,
prin teroare şi crimă, v-a asigurat o copilărie de vis în cartierul
protipendadei roşii, într-o vreme în care oameni ca Octav Bjoza erau
exterminaţi în lagărele de la Canal, iar Ion Gavrilă Ogoranu rezista în
Munţii Făgăraşului cu arma în mână împotriva tovarăşilor criminalului
dvs. tată. Când porţi un astfel de nume, ar trebui să-ţi fie jenă să
emiţi judecăţi şi să te manifeşti cu condescendenţă într-o Românie în
care încă nu s-au deshumat toate victimele Comunismului. Şi lor, acestor
victime, le datoraţi scuze, domnule Tismăneanu. Eu sunt unul din cei
care cred că aţi părăsit România nu ca urmare a sentimentelor
anticomuniste, ci mai degrabă din oportunismul speciei umane căreia
aparţineţi şi dumneata şi tatăl dumitale şi Silviu Brucan şi Petre Roman
şi Alexandru Florian. Nu, domnule Tismăneanu, nu mă refer la evrei, aşa
cum vă veţi grăbi să credeţi. Eu am învăţat să nu judec şi să nu
condamn colectiv o comunitate umană pentru fărădelegile comise de unii
din reprezentanţii ei, aşa cum înţelegeţi dvs. să procedaţi cu
legionarii. Eu am cunoscut evrei de o calitate deosebită. Bunicul meu a
salvat un evreu de la deportare în timpul războiului (pot da relaţii).
Eu am înţeles că voi nu reprezentaţi spiritul poporului evreu, ci exemplare ale degenerării sale
(sublinierea mea, VT). În fond, şi dvs şi tatăl dvs. şi Saul Brukner şi
Neulander v-aţi lepădat de religia străbunilor voştri şi aţi înţeles să
vă dedaţi la cele mai abjecte crime împotriva umanităţii. Exact ca
fasciştii pe care-i huliţi. Da, d-le Tismăneanu, eu mă refer la
categoria comuniştilor, a celor fără Dumnezeu, indiferent de etnia pe
care au reprezentat-o.”
http://tismaneanu.wordpress.com/2014/12/28/apartin-unei-categorii-de-degenerati/
http://www.buciumul.ro/2014/12/29/astept-scuze-d-le-tismaneanu-scrisoarea-deschisa-a-lui-florin-dobrescu/
IATĂ CE IPOCRIT POATE FI ACEST TISMENETKI:
Prin
2007, Vladimir Tismaneanu venea la sediul fostilor detinuti politic din
Brasov, insotit de fiul sau, pentru a-i prezenta acestuia un model
moral, anume pe dl Octav Bjoza.
Domnul Bjoza participa dintotdeauna la comemorarile fostilor detinuti
politic, indiferent de apartenenta politica a acestora (taranisti,
legionari, liberali etc). Ce s-o fi schimbat intre timp, de îi amărăște
bătrânețea fostului deținut politic? Un singur lucru, dupa parerea mea:
Tismaneanu a pierdut ciolanul. Si e disperat, iar a amărî o lume pe care
a urât-o din fragedă pruncie îi produce satisfacție. Și mai menține
atenția lumii asupra lui. Nu pentru mult timp. Oamenii s-au cam lamurit
cine este Vladimir Tismăneanu. —
SURSA: FACEBOOK
CE SCRIE MARELE OM DESPRE SINE: PĂCAT CU ATÂTEA ŞCOLI ŞI PUBLICAŢII DEMOCRATICE SĂ REPREZINTE ORGANIZAŢII ANTIROMÂNEŞTI, CLAR UN OPORTUNIST FĂRĂ MAMĂ FARĂ TATĂ, UN REBUT AL ISTORIEI
AUTOR / AUTHOR
Bine aţi venit! Acest blog oficial oferă informaţii despre
activitatea universitară, culturală şi jurnalistică a profesorului
Vladimir Tismăneanu.
Vladimir Tismăneanu este profesor de ştiinţe politice la University of Maryland, College Park, SUA, director al Center for the Study of Post-Communist Societies al aceleiaşi universităţi, membru in boardul International Forum for Democratic Studies (NED) si al revistei Journal of Democracy, membru in boardul CADI. Membru in consiliile editoriale ale revistelor Jurnal of Cold War Studies, East European Politics and Societies, East-Central Europe, Romanian Journal of Political Science, Sfera politicii, Studii si materiale de istorie contemporana (SMIC), Human Rights Review, East, Historia.
http://www.bsos.umd.edu/gvpt/tismaneanu/
În 2006 a fost preşedinte al Comisiei Prezidentiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România, iar din data de 11 aprilie 2007, presedintele Comisiei Prezidentiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania.
Intre 2010 si 2012, a fost presedintele Consiliului Stiintific al
Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului
Romanesc (IICCMER). Este presedintele Consiliului Stiintific al
Institutului de Studii Populare (ISP). A fost editorul revistei East European Politics and Societies (1998-2004), presedintele Comitetului Editorial (2004-2008) si continua sa faca parte din Comitetul Editorial. Printre cele mai recente lucrări ale sale se numără “Despre comunism. Destinul unei religii politice” (Humanitas, 2011); “O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu” (co- autor, impreuna cu Mircea Mihaies, Curtea Veche, 2011; , “Despre 1989. Naufragiul Utopiei” (Humanitas, 2009,aparuta in 2011 in traducere albaneza), editia paperback a cartii “Fantasies of Salvation” (Princeton University Press, 2009), “The Promises of 1968: Crisis, Illusion, Utopia” (Central European University Press, Budapest and New York, 2010); “Stalinism Revisited: The Establishment of Communist Regimes in East-Central Europe” (coordonator si autor de capitol, Central European University Press, Budapest and New York, 2009), “Fantoma lui Gheorghiu-Dej” (editia a II-a, revazuta si adaugita, Humanitas, 2008), “Perfectul acrobat. Leonte Rautu, mastile Raului ” (impreuna cu Cristian Vasile, Humanitas, 2008), „Stalinism for All Seasons” (University of California Press, Berkeley, 2003) şi „Between Past and Future: The Revolutions of 1989 and Their Aftermath” (coordonată împreună cu Sorin Antohi; Central European University Press, 2000, trad. rom., Curtea Veche).
Patru volume de dialoguri cu Mircea Mihaies, toate aparute la Polirom.
Intre 2008-2010, a coordonat si prefatat editia romana a trilogiei lui
Leszek Kolakowski, Principalele curente ale marxismului (Curtea Veche). Articolele, studiile si recenziile sale au apărut în numeroase ziare şi reviste, printre care Times Literary Supplement, Journal of Democracy, NEXUS, American Political Science Review, Government and Opposition, Democracy-at-Large, Central European History, Telos, Tikkun, Dissent, New
York Times, Washington Post, Common Knowledge, Dilema Veche, Sinn und
Form, Orizont, The New Republic, Apostrof, Partisan Review, Gazeta
Wyborcza, 22, Lettre Internationale, Verso, Sfera Politicii, Studia
Politica, Social Research. Volumul „Revoluţiile din 1989. Între trecut şi viitor” (Routledge, 1999, Polirom, 1999, editia a II-a, Polirom, 2006) a primit premiul revistei Sfera politicii pentru cea mai buna traducere românească din domeniu (realizata de Cristina Petrescu si Dragos Petrescu). Cartea sa “Fantasmele salvarii”
(Princeton UP, 1998, paperback 2009, trad. rom. de Magda Teodorescu,
Polirom), a fost tradusa in Polonia si Lituania si a primit premiul
“Dimitrie Onciul” al Fundatiei “Magazin Istoric”.
Premiul Fundaţiei Culturale Romane (2001), Marele Premiu ASPRO (1997). A primit premiul Grupului pentru Dialog Social
pe anul 2007 pentru coordonarea Comisiei Prezidentiale de analiza a
dictaturii comuniste din Romania. A detinut rubrica lunara “Accente si
ipoteze” la Idei in dialog si este colaborator permanent al revistei 22. In anul academic 2008-2009 a fost Fellow la Woodrow Wilson International Center for Scholars. Este coordonatorul colectiei “Zeitgeist” la editura Humanitas si al colectiei “Constelatii”
la editura Curtea Veche. Membru fondator al “Academiei Catavencu” si al
Societatii Academice Romane (SAR). A prefatat editiile romanesti ale
unor carti de Leszek Kolakowski, Ken Jowitt, Wolf Lepenies, Adam
Michnik, Raymond Aron, Tony Judt, Rob Riemen,, Jan T. Gross, Pierre du
Bois, Andrei Codrescu, George Orwell (“1984′“, “Omagiu Cataloniei“), Czeslaw Milosz (“Gandirea captiva“), Fahri Balliu (“Sinistra doamna“),
a prefatat carti de Cristian Vasile, Angelo Mitchievici, Valerian Sava,
Valeriu Stoica, Dragos Paul Aligica, Dan Petrescu, Liviu Cangeopol,
Mihail Neamtu, Vasile Gogea, Leonard Oprea, Mircea Sevaciuc, Nicolae
Coande, iar in engleza a prefatat lucrari de Dorin Tudoran, Lavinia
Stan si Jeffrey Wasserstrom. A coordonat si prefatat antologia “Etica neuitarii” de Monica Lovinescu (Humanitas, 2008).
Pentru alte detalii biografice, vezi acest interviu.
Vladimir Tismăneanu was born in Brasov, Romania, on July 4th, 1951. He is Professor in the Department of Government and Politics and Director of the Center for the Study of Post-Communist Societies at the University of Maryland (College Park. Between June1998 and January 2004, he was the editor of the journal East European Politics and Societies (published by University of California Press) and between 2008 and 2008 he was chair of the journal’s editorial committee. He is currently member of the editorial committee.
Between 2010 and 2012, he served as Chair of the Scientific Council of
the Institute for the Investigation of the Crimes of Communism and the
Memory of the Romanian Exile (IICCMER). Between
April 2006 and March 2007, Dr Tismaneanu served as chair of the
Presidential Commission for the Analysis of the Communist Dictatorship
in Romania
and between April 2007 and March 2010 he was Chair of the Presidential
Advisory Commission for the Analysis of the Communist Dictatorship in Romania.
During the academic year 2008-2009, Vladimir Tismaneanu was a Fellow at the WoodrowWilsonInternationalCenter for Scholars where he conducted research for book manuscript on Democracy, Memory, and Moral Justice: Romania Confronts Its Communist Past. Between
October 2003-July 2004, Dr. Tismaneanu was a Reagan-Fascell Democracy
Fellow with the International Forum for Democratic Studies/National
Endowment for Democracy in Washington, DC.
His teaching and research interests focus on revolutionary movements and ideologies in Europe and Latin America
(Marxism, Leninism, Castro-Guevarism), civil society, populism,
Fascism, nationalism, democracy, and the main threats to liberalism and
an open society in the post-Cold War era. He received his PhD from the University of Bucharest in 1980 with a thesis on the political theory of the FrankfurtSchool.
Dr. Tismăneanu left Romania for political reasons in 1981. From 1983 to 1990, he was a resident scholar at the Foreign Policy Research Institute in Philadelphia. Between 1990 and 2002, he was a Senior Fellow at FPRI. Between 1985 and 1990, he taught political science at the University of Pennsylvania. In 1990, he joined the Department of Government and Politics at the University of Maryland (College Park). Between
1990-96, he was a member of the coordinating committee of the
University of Maryland-SAIS Russian Littoral Project and between 1998
and 2004, he served on the American Council of Learned Societies-East
Europe Committee. Between 1993-96, he served as a member of the Area Advisory Committee for Eastern Europe: Southeast Europe, Council for International Exchange of Scholars (Senior Fulbright Grants). In
May 2000, Dr. Tismaneanu received the “Professor of the Year” Award
from Alpha Sigma Phi Fraternity, and in May 2001 he received the
“Excellence in Teaching Mentorship Award” from the College of Behavioral and Social Sciences at the University of Maryland, College Park. In June 2002, the Senate of the University of the West in Timisoara, Romania,
granted Professor Tismaneanu the title of Doctor Honoris Causa for
outstanding contributions to the study of communism, post-communism, and
democratization in East-Central Europe and the countries of the former Soviet Union. In
June 2003 he received the title of Doctor Honoris Causa from the
National School of Political Studies and Public Administration (Bucharest, Romania).
As a recognition of his teaching achievements, Dr. Tismaneanu received
the Distinguished Scholar-Teacher Award from the University of Maryland,
2003-2004. In 2007 he received the Distinguished International Service Award from the University of Maryland.
Dr. Tismăneanu is a member of the editorial boards of Journal of Democracy, Human Rights Review, East (Italy) and other American and foreign journals, including several Romanian political science, history and literaryjournals. He serves on the advisory board of the International Forum for Democratic Studies in Washington, DC. He has
received numerous grants, fellowships and awards, including a research
and writing grant from the American Council of Learned Societies/Joint
Committee on Eastern Europe, a research scholarship from the Woodrow
Wilson International Center for Scholars, as well as grants from the US
Institute of Peace, the National Council for Eurasian and East European
Research, IREX, Bradley Foundation, and the Pew Charitable Trusts. In
the summer of 1994, he served as director/organizer of the National
Endowment for the Humanities-sponsored seminar for college professors,
“Democracy and Ethnic Conflict in Eastern Europe,” University of Maryland at College Park. He
was the co-organizer of the international conference “Between Past and
Future: The Revolutions of 1989 and the Struggle for Democracy in
East-Central Europe,” held in Budapest in March 1999. Between July-October 2001, he was a Public Policy Scholar at the WoodrowWilsonInternationalCenter for Scholars. Between May-August 2005, he was a Jacharis Fellow at the WilsonCenter. In
2008, Vladimir Tismăneanu was the convener of an international
conference in Washington, DC, on “The Promises of 1968: Crisis,
Illusion, Utopia” sponsored by the Romanian Cultural Institute, the
University of Maryland, Woodrow Wilson International Center for
Scholars, the Embassy of Romania, and Georgetown University (forthcoming
volume from Central European University Press, edited by Vladimir
Tismaneanu). In 2009, he was the convener of the international
conference “The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the
Resurgence of History”sponsored by the University of Maryland, Woordow
Wilson Center, Georgetown University, the Romanian Cultural Institute
and the Embassy of Romania to the USA).
Dr.
Tismăneanu is the author and editor of numerous books and articles. In
2009 Central European University Press published the volume edited by
Vladimir Tismaneanu, Stalinism Revisited: The Establishment of Communist Regimes in East-Central Europe. In 2008, Humanitas Publishing House in Bucharest published The Perfect Acrobat: Leonte Rautu, the Masks of Evil,
co-authored with historian Cristian Vasile, the first biography of
Romania’s chief Stalinist ideologue. Also in 2008, Curtea Veche
Publishing issued new, updated editions of his books The Archeology of Terror and The Unrepeatable Past. In 2007, Vladimir Tismaneanu was the co-editor of the Final Report of the Presidential Commission for the Analysis of the Communist Dictatorship in Romania (Humanitas Publishing House). In Fall 2003, the University of California Press published his book Stalinism for All Seasons: A Political istory of Romanian Communism (Romanian
translation, 2005), which received in 2004 the Barbara Jelavich Award
from the American Association for the Advancement of Slavic Studies. His book Fantasies of Salvation: Democracy, Nationalism, and Myth in Post-Communist Europe
(Princeton University Press, 1998, paperback 2009; Romanian
translation ,1999, Polish translation, 2000, Lithuanian, 2004 ) received
the book award of the Romanian-American Academy of Arts and Sciences
(University of Rochester, August 1998). Dr. Tismaneanu is co-editor The World After Leninism (University of Washington Press (2006). Currently, he is engaged in writing two books: The Devil in History: Communism, Fascism, and the Lessons of the Twentieth Century and Democracy, Memory, and Moral Justice. Other noteworthy titles by Tismaneanu include: The Crisis of Marxist Ideology in Eastern Europe: The Poverty of Utopia (Routledge, 1988); In Search of Civil Society: Independent Peace Movements in the Soviet Bloc (Routledge, 1990, editor and principal author); Latin American Revolutionaries: Groups, Goals, Methods (Pergamon/Brassey, 1990, co-author); Debates on the Future of Communism (co-editor and author); Political Culture and Civil Society in the New States of Eurasia (M. E. Sharpe, 1995, editor); and The Revolutions of 1989 (Routledge, 1999, editor and author of introduction, Romanian translation, Polirom, 1999) and Between Past and Future: The Revolutions of 1989 and Their Aftermath (co-editor, Central European University Press, 2000). Dr. Tismaneanu’s books Reinventing Politics: Eastern Europe from Stalin to Havel (Free Press, 1992; expanded and updated paperback, 1993, new edition 2000) and Fantasies of Salvation have been adopted as texts in numerous universities. Reinventing Politics came out in Romanian in 1997, and Fantasies of Salvation
was published in Romanian in 1999 and in Polish and Lithuanian in 2000;
the paperback will come out in August 2009, twenty years after the
revolutions of 1989, from Princeton UP. Both books were selected on
the short list of books recommended for translation into East European
languages by the Budapest-based Open Society Institute. For
his whole activity in support of democracy, Dr. Tismaneanu received the
Romanian Cultural Foundation Award in 2000, was granted the National
Merit Order by the President of Romania in December 2000, and in May
2001 he received the “Bratianu Award” from the National Liberal Party of
Romania.
In
addition to his English-language books, Vladimir Tismaneanu is the
author of numerous books and articles in Romanian for which he received
in 1997 the highest award of the Association of Professional Romanian
Writers. His
studies on ideology, revolutions, civil society, political radicalism,
communism, post-communism, nationalism, and populism and have appeared
in major American and European journals, including Times Literary Supplement, Partisan Review, The New Republic, East European Politics and Societies, Problems of Post-Communism, Government and Opposition, Telos, Praxis International, Common Knowledge, ORBIS, Sinn und Form, Dissent, Tikkun, Society, Les Temps Modernes, Verso, Orizont, 22, Romanian Journal of Politics and Society, Studia Politica,Transitions, etc. He has contributed book reviews to American Political Science Review, Canadian Journal of Sociology, Slavic Review and other major scholarly journals. Many of his articles have been translated into Polish (Gazeta Wyborcza), Hungarian, Russian, Ukrainian, Spanish, German, French, Czech, etc. He
has frequently lectured in major American and European universities as
well as in many business, government, and research institutions. In
1993 he received the “Distinguished Visiting Lecturer Award” from the
State Department’s Foreign Service Institute, where he continues to
lecture often on the post-communist transitions in East-Central Europe.
Vladimir
Tismăneanu has been a frequent contributor on Russian and East European
affairs to the BBC, Radio Free Europe, Deutsche Welle, and the Voice of
America. He has been a guest on national and local TV and radio programs (CNN International, NewsHour, Nightline, CBS, NPR). His articles have appeared in the popular media, including The New York Times, The Washington Post, Times Literary Supplement, Philadelphia Inquirer, Christian Science Monitor, Wilson Quarterly, In These Times, and many others. Since 2004, he has published a weekly column in some of Romania’s most circulated daily newspapers.
http://tismaneanu.wordpress.com/proiect/
CONCLUZIE: NU ARE RUŞINE, TUPEIST, ORDINAR, OM FĂRĂ VALOARE MORALĂ ŞI FĂRĂ SCRUPULE
|