Preşedintele Klaus Iohannis a anunţat că luni, la 25 de ani de la prăbușirea dictaturii comuniste, va conferi la Palatul Cotroceni prima decorație din mandatul său.

“Am decis să acord cea mai înaltă distincție a statului român, Ordinul Național Steaua României, domnului Octav Bjoza, președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, pentru sacrificiul și curajul de care el și oameni ca el au dat dovadă în vremea dictaturii și pentru a păstra vie memoria victimelor comunismului”, a informat şeful statului prin intermediul unei declaraţii politice postate pe reţelele de socializare.

Octav Bjoza s-a născut în 11 august 1938, în municipiul Iaşi. Din anii 1941-42 se stabileşte cu familia în zona Braşov. Este absolvent al Colegiului Naţional „Andrei Şaguna” din Braşov (1956). Între anii 1957-58 îl găsim student al Facultăţii de Geografie-Geologie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.

La finele anului I, după ultimul examen, pe 25 iunie 1958, a fost exmatriculat şi arestat de Securitatea din Iaşi. Între anii 1956-1958 a făcut parte împreună cu alţi 14 elevi, studenţi şi muncitori din organizaţia anticomunistă „Garda Tineretului Român” din Braşov, care avea drept scop „înlăturarea regimului democrat popular din ţara noastră pe calea violenţei”. Din cauza activisumului politic este anchetat de Securitate. A fost judecat de către Tribunalul Militar Braşov la data de 10 octombrie 1958 şi condamnat la 15 ani munca silnică, 10 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii, prin sentinţa nr. 672/10.10.1958 pentru delictul crimă de uneltire împotriva ordinii sociale. Conform Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România (AFDPR), preşedintele completului de judecată a fost faimosul maior de justiţie Dragoş Cojocaru, cel care a trimis la moarte loturile de luptători anticomunişti ale maiorului Nicolae Dabija, Ion Gavrilă Ogoranu şi altele.

Pedepsele fiind exagerat de mari, în comparaţie cu faptele comise, la 09 februarie 1962, prin decizia nr. 34 a Tribunalului Suprem al Republicii Populare Române (RPR) – Colegiul Militar, admite recursul declarat de Procurorul General al RPR, casează sentinţa de mai sus şi îl condamnă la 4 ani temniţă grea. A trecut prin închisorile: Codlea, Gherla, Galaţi, Brăila, Văcăreşti şi Jilava, prin lagărele de munca din Balta Brăilei de la Strâmba, Stoieneşti şi Salcia, precum şi cele din Delta Dunării ca Bacul „4” şi Periprava – Secţia Grindu de unde a fost eliberat la 23 iunie 1962.

S-a căsătorit imediat cu prietena Carmen Sireteanu, împreună cu care are un fiu. O perioadă a fost împiedicat să reia studiile superioare dar în 1972 reuşeşte să termine Facultatea de Electromecanică din cadrul Universităţii din Braşov.

Familia sa a avut mereu de suferit în timpul regimului comunist şi a fost urmărit permanent de la eliberare şi până în 1989. Nu a acceptat compromisurile şi nu a fost membru al Partidului Comunist Român şi nici nu a colaborat cu Securitatea.

În ciuda experienţei din închisori, nu şi-a pierdut curajul iar în 1989 participă activ la evenimentele anticomuniste care au dus la căderea regimului Ceauşescu. În Caietele Revoluţiei nr.4-5/2010, editate de Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989, la pagina 113 este consemnat: „Octav Bjoza este participant direct la Revoluţia din Decembrie 1989, fiind primul braşovean care a pătruns în sediul Securităţii Statului din Braşov. Nu a solicitat ulterior certificat de revoluţionar”.

Din 1999 devine cetăţean de onoare al municipiului Braşov.

În ceea ce priveşte activitatea sa politică postdecembristă, Octav Bjoza este ales în decembrie 1989 cu unanimitate de voturi, de către salariaţii Electromontaj Braşov, preşedinte al Frontului Salvării Naţionale, funcţie exerciată până în momentul în care realizează că “salvarea se referea la activiştii de partid, securişti şi miliţieni”, conform propriilor declaraţii. Între anii 1992 – 2000, a desfăşurat o intensă activitate în cadrul Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat (PNŢCD) Braşov, deţinând mai multe funcţii de conducere. În aceeaşi perioadă a fost consilier PNŢCD în Consiliul local al comunei Ghimbav. Între 1994-1996, a fost viceprimar al aceleiaşi comune. Demisionează din partid după ce a sesizat conducerea centrală în legătură cu prezenţa în funcţii de decizie a unor “persoane de o slabă factură morală”. Nu va mai face parte din nici un partid politic, dedicându-se exclusiv activităţii AFDPR.

AŞTEPT SCUZE, D-LE TISMĂNEANU!” Scrisoarea deschisă a lui Florin Dobrescu.

SCRISOARE DESCHISĂ

Domnule Vladimir Tismăneanu,

Într-un dispreţ total faţă de spiritul sfintei sărbători a Crăciunului, pe timpul căreia deseori şi ostilităţile armate se suspendă pe câmpul de luptă, aţi înţeles să loviţi încă o dată în ceea ce poporul acesta greu încercat iubeşte şi respectă.

Şi pentru că dl Bjoza nu vă era de ajuns, aflu că aţi extins atacul şi la adresa subsemnatului. Mai mult decât atât, crezând că aţi demonstrat ceea ce era de demonstrat, aţi anunţat că aşteptaţi scuze.

Domnule Tismăneanu, e firesc ca orice popor să respecte şi să iubească pe cei care şi-au sacrificat ce au avut mai bun pentru libertatea şi demnitatea lui. Domnul Octav Bjoza este unul din zecile de mii de îndrăzneţi care s-au ridicat împotriva dictaturii instaurate de agenţii celei mai criminale utopii, printre care şi părinţii dvs.. Pe care poporul acesta nu-i iubeşte.

Ei bine, domnule Tismăneanu, aşa este. Am apărut deseori alături de dl Octav Bjoza şi asta mă onorează. În calitate de secretar al Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu (înfiinţată de colaboratorii apropiaţi ai eroului din Munţii Făgăraşului) şi – o vreme – responsabil cu imaginea unei alte organizaţii a deţinuţilor politici (FRFDPLA), desfăşor – pe banii şi timpul meu, nu ca d-ta pe sinecure grase – activităţi susţinute pentru promovarea memoriei rezistenţei anticomuniste din România, fenomen unic ca amploare şi durată în toată Europa de Est. Şi este firesc să mă interferez în aceste activităţi cu instituţii şi ONG-uri de profil, între care şi AFDPR. Ce este rău în toate acestea?

De asemenea, mi-a plăcut să mă implic şi în politică. Într-un plan cu totul separat de activitatea civică, m-am alăturat Partidului „Totul pentru Ţară”, reînfiinţat în 1993 de vechi militanţi ai Mişcării Legionare, ca formulă politică democratică, încadrată în paradigma pluripartită a României postdecembriste şi militând pentru instaurarea reală a statului de drept şi integrarea ţării noastre în structurile occidentale.  Şi întreb din nou: ce este rău în opţiunea mea politică?

Pentru cultura dvs. generală vă fac cunoscut că, în septembrie a.c., Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat sentinţa definitivă şi irevocabilă în procesul prin care, la sesizarea Institutului Elie Wiesel, Procuratura ceruse dizolvarea noastră sub acuzaţia de fascism, antisemitism, xenofobie şi activitate contrară ordinii de stat. Nimeni nu a putut produce împotriva noastră nici măcar o probă. Nu s-a găsit în 20 de ani de activitate o singură declaraţie cu caracter antisemit sau contrară democraţiei şi statului de drept. Instanţa a constatat că activitatea noastră a fost ireproşabilă sub aspectul acesta. Şi mai mult, a constatat – pe baza unui bogat fond documentar prezentat de noi – că asumarea unei descendenţe legionare nu poate fi considerată fascism. Iar TPT continuă să activeze legal, instanţele decizând caracterul nostru democratic.

Şi atunci vă întreb, domnule Tismăneanu: unde este vina dlui Octav Bjoza în faptul că apărem alături în anumite contexte? Cu atât mai mult cu cât dl Bjoza nu a participat la nici o activitate a TPT, întâlnirile noastre având loc exclusiv în cadrul unor manifestări cultural-civice.

Vă declaraţi consternat de interferenţa d-lui Bjoza cu anumiţi exponenţi ai Mişcării Legionare?! Păi asta e în firea lucrurilor, şi iată de ce. Legionarii au reprezentat peste 70% din efectivele foştilor deţinuţi politici, cam aceeaşi pondere revenindu-le şi în structurile rezistenţei armate. O confirmă statisticile penitenciarelor din anii comunismului, dar şi foşti ofiţeri ai Securităţii, între care generalul Pacepa, pe care îl respect în mod deosebit pentru lovitura de graţie dată comunismului românesc. Era firesc deci ca în închisori, oameni precum Octav Bjoza, care nu au făcut niciodată altă politică decât cea anticomunistă, să se interfereze cu legionarii. Iar comportamentul moral ireproşabil şi toleranţa manifestate de legionari nu sunt relatate doar de dl Octav Bjoza. Numeroşi autori ai memorialisticii de detenţie relatează acelaşi lucru, fără ca ei să fii aparţinut Mişcării Legionare. Dau doar două exemple, semnificative prin notorietatea lor: Ion Ioanid, redactor la Europa Liberă şi autorul „Închisorii noastre cea de toate zilele”, precum şi Nicolae Steinhardt. Acesta din urmă, evreu fiind, se arată deseori, în jurnalul său, impresionat de comportamentul legionarilor, evidenţiind caritatea manifestată de Valeriu Gafencu („Sfântul Închisorilor” cum îl numeşte chiar el) care a cedat streptomicina sa unui alt deţinut TBC-ist, evreu. În ce-l priveşte pe Ion Ioanid, deşi nu a fost niciodată legionar, a rămas un apropiat al „verzilor”, ani de zile trimiţând din Germania donaţii Partidului „Totul pentru Ţară” (voi proba cu chitanţe din arhiva TPT).

Era la fel de normal ca şi după 1989, oameni neimplicaţi politic, precum Octav Boja, să se interfereze cu legionarii în activitatea dedicată foştilor deţinuţi politici. Un caz concret este Ion Gavrilă Ogoranu, legionar notoriu, al cărui eroism şi statură morală au impresionat personalităţi ale vieţii publice româneşti care l-au apreciat. Dl Bjoza a avut o relaţie deosebită cu Ogoranu. Şi este absolut firesc să fie aşa, dată fiind calitatea oficială a lui Bjoza. La fel, o colaborare fructuoasă a avut dl Bjoza cu oameni precum Constantin Iulian şi Gheorghe Jijie, la rîndul lor legionari, cu care a muncit împreună pentru transformarea Fortului 13 Jilava în memorial al crimelor comunismului.

De unde atâta exclusivism, domnule Tismăneanu? Aşa ai învăţat în Statele Unite?! Noi ştim că peste ocean legionarii refugiaţi au fost ocrotiţi de autorităţile americane, beneficiind de toată libertatea de exprimare. Mai mult, preşedinţi precum Harry Truman au preţuit contribuţia legionarilor la lupta pentru liberate şi democraţie. Majoritatea voluntarilor paraşutaţi de aviaţia militară SUA în anii 1950 în România comunistă au fost legionari. Ei au probat prin jertfa lor supremă sinceritatea convertirii Mişcării Legionare la democraţia de tip occidental, proclamată de Horia Sima în „Destinee du nationalisme” (1951, Paris). Preşedintele Nixon a intervenit personal la Ceauşescu în favoarea lui Ion Gavrilă Ogoranu, iar Ronald Reagan nu s-a sfiit să primească în Biroul Oval un legionar notoriu precum preotul Gheorghe Calciu.

Aşadar, domnule Tismăneanu, cred că dvs ne datoraţi scuze, mie şi colegilor mei. Pentru că ne-aţi plasat în zona „exclusivismului, xenofobiei şi intoleranţei”, când de fapt instanţele judecătoreşti ne-au absovit  de aceste acuzaţii infame.

Dar nu mă amăgesc că voi primi aceste scuze. Şi nu voi apela la instanţe pentru calomnie. Dvs., domnule Tismăneanu, nu sunteţi cu nimic mai prejos decât părinţii dvs.

Ştiu, o să răspundeţi cu texte de genul: „copiii nu trebuie judecaţi după faptele părinţilor”. Ori cu argumentul că aţi emigrat în SUA, unde v-aţi specializat în istoria comunismului.

Nu, domnule Tismăneanu, nu despre asta e vorba. În ultimă instanţă, dvs. sunteţi produsul nomenklaturii comuniste, căreia tatăl dvs a aparţinut. Teroristul comunist Leon Tismeniţki, agentul trimis de URSS să destabilizeze statul român şi apoi să instaureze aici bolşevismul, prin teroare şi crimă, v-a asigurat o copilărie de vis în cartierul protipendadei roşii, într-o vreme în care oameni ca Octav Bjoza erau exterminaţi în lagărele de la Canal, iar Ion Gavrilă Ogoranu rezista în Munţii Făgăraşului cu arma în mână împotriva tovarăşilor criminalului dvs. tată.

Când porţi un astfel de nume, ar trebui să-ţi fie jenă să emiţi judecăţi şi să te manifeşti cu condescendenţă într-o Românie în care încă nu s-au deshumat toate victimele Comunismului. Şi lor, acestor victime, le datoraţi scuze, domnule Tismăneanu.

Eu sunt unul din cei care cred că aţi părăsit România nu ca urmare a sentimentelor anticomuniste, ci mai degrabă din oportunismul speciei umane căreia aparţineţi şi dumneata şi tatăl dumitale şi Silviu Brucan şi Petre Roman şi Alexandru Florian. Nu, domnule Tismăneanu, nu mă refer la evrei, aşa cum vă veţi  grăbi să credeţi. Eu am învăţat să nu judec şi să nu condamn colectiv o comunitate umană pentru fărădelegile comise de unii din reprezentanţii ei, aşa cum înţelegeţi dvs. să procedaţi cu legionarii. Eu am cunoscut evrei de o calitate deosebită. Bunicul meu a salvat un evreu de la deportare în timpul războiului (pot da relaţii). Eu am înţeles că voi nu reprezentaţi spiritul poporului evreu, ci exemplare ale degenerării sale. În fond, şi dvs şi tatăl dvs. şi Saul Brukner şi Neulander v-aţi lepădat de religia străbunilor voştri şi aţi înţeles să vă dedaţi la cele mai abjecte crime împotriva umanităţii. Exact ca fasciştii pe care-i huliţi.Da, d-le Tismăneanu, eu mă refer la categoria comuniştilor, a celor fără Dumnezeu, indiferent de etnia pe care au reprezentat-o.

Veţi protesta împotriva includerii dvs, a lui Petre Roman şi a lui Florian în rândul criminalilor cu care părinţii voştri s-au înhăitat acum 7 decenii?! Păi exact aşa puneţi voi problema cu noi, în ura voastră totalitară de care nici măcar democraţia americană nu v-a putut lecui.

Da, domnule Tismăneanu, eu cred că aţi plecat în SUA într-un moment în care şi oligofrenii înţelegeau că utopia roşie instaurată de părinţii dvs. a eşuat şi că va ajunge la groapa de gunoi a Istoriei. V-am dat exemplul lui Brucan pentru că şi el este un exponent al comunismului, unul cu mâinile pătate de sângele lui Maniu şi al lui George Brătianu, care după Revoluţie poza în cel mai mare democrat, dându-ne, printre citate in english, lecţii de democraţie şi capitalism. „N-aşa?!” Aveţi voi un spirit de orientare care vă învaţă să schimbaţi corabia cu o nonşalanţă vecină cu cinismul. Cam aşa aţi înţeles şi dvs. să procedaţi gudurându-vă pe lângă Ion Iliescu, pentru ca apoi să vă găsiţi un loc cald şi o sinecură în camaraila lui Traian Băsescu. Nepuntinţa de a vă plia şi în graţiile noii administraţii, precum şi resentimentele politice faţă de unii actuali consilieri prezidenţiali sunt singurele motive pentru care aţi recurs la a lovi nedrept într-un om nevinovat.

Octav Bjoza nu a fost niciodată legionar. Mie şi multora din ai mei ne-a împărtăşit dezacordul lui total cu doctrina Mişcării Legionare, stârnind chiar nemulţumirea unor legionari. Octav Bjoza nu a făcut niciodată politică. Cu o singură excepţie: momentul cînd seniorul Corneliu Coposu i-a cerut să intre în PNŢcd. Avea nevoie de el în teritoriu, iar Octav Bjoza nu l-a putut refuza. Dar după moartea lui Coposu, nu a mai făcut nici un fel de politică.

Aţi lovit pe nedrept într-un om căruia îi datoraţi, dacă nu respectul cuvenit unui erou, măcar condescendenţa ce trebuie s-o manifeste un elogiator al lui Ceauşescu în faţa unui luptător anticomunist.

Dar lovindu-l pe Octav Bjoza, aţi reuşit să vă puneţi pe nimicnicia în adevărata lumină. În faţa staturii demne a uriaşului Bjoza, publicul românesc a putut vedea pigmeul în goliciunea lui sufletească. Pentru că, dincolo de titlurile şi sinecurele agonisite în mod oportunist, pentru români asta veţi rămâne întotdeauna. Şi dvs şi tatăl dvs.. Nişte pigmei.

Florin Dobrescu

Bucureşti, 28.12.2014

URL Scurt: http://www.buciumul.ro/?p=16257

Apartin unei categorii de “degenerati”

Dl Florin Dobrescu, lider al partidului neo-legionar “Totul pentru Tara”, secretar general al Fundatiei “Ion Gavrila Ogoranu”, imi raspunde in revista “Bucium”. Ca si domnii Dorin Tudoran, Victor Roncea, Radu Calin Cristea, Iulian Capsali, Mircea Platon, Ovidiu Hurduzeu, Alexandru Racu, domnul Dobrescu ne asigura ca nu e antisemit. Cum altfel? Ei sunt doar impotriva “celor doua monopoluri”! In viziunea acestui umanist desavarsit, reprezint un exemplar degenerat. Stim ce soarta le era rezervata “degeneratilor” (evrei, tigani, homosexuali) in lagarele naziste de catre cei care decideau cine e si cine nu e “degenerat”. Domnule Dobrescu, va multumesc ca v-ati dat arama pe fata, Dvs si amicii Dvs! Domnule consilier prezidential Andrei Muraru, aveti sustinatori onorabili! Sa va fie de bine in compania urmasilor lui Mota si Marin, ai lui Codreanu si Sima,  ai lui Eichmann si Kaltenbrunner!

http://www.buciumul.ro/2014/12/29/astept-scuze-d-le-tismaneanu-scrisoarea-deschisa-a-lui-florin-dobrescu/

AUTOR / AUTHOR

Bine aţi venit! Acest blog oficial oferă informaţii despre activitatea universitară, culturală şi jurnalistică a profesorului Vladimir Tismăneanu.

Vladimir Tismăneanu este profesor de ştiinţe politice la University of Maryland, College Park, SUA, director al Center for the Study of Post-Communist Societies al aceleiaşi universităţi, membru in boardul International Forum for Democratic Studies (NED) si al revistei Journal of Democracy, membru in boardul CADI. Membru in consiliile editoriale ale revistelor Jurnal of Cold War Studies,  East European Politics and Societies, East-Central Europe, Romanian Journal of Political Science, Sfera politicii, Studii si materiale de istorie contemporana (SMIC), Human Rights Review, East, Historia.

http://www.bsos.umd.edu/gvpt/tismaneanu/

 În 2006 a fost preşedinte al Comisiei Prezidentiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România, iar din data de 11 aprilie 2007, presedintele Comisiei Prezidentiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania.  Intre 2010 si 2012, a fost presedintele Consiliului Stiintific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Este presedintele Consiliului Stiintific al Institutului de Studii Populare (ISP). A fost editorul revistei East European Politics and Societies (1998-2004), presedintele Comitetului Editorial (2004-2008) si continua sa faca parte din Comitetul Editorial. Printre cele mai recente lucrări ale sale se numără “Despre comunism. Destinul unei religii politice” (Humanitas, 2011); “O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu” (co- autor, impreuna cu Mircea Mihaies, Curtea Veche, 2011; , “Despre 1989. Naufragiul Utopiei” (Humanitas,  2009,aparuta in 2011 in traducere albaneza), editia paperback a cartii “Fantasies of Salvation” (Princeton University Press, 2009), “The Promises of 1968: Crisis, Illusion, Utopia” (Central European University Press, Budapest and New York, 2010);  “Stalinism Revisited: The Establishment of Communist Regimes in East-Central Europe” (coordonator si autor de capitol, Central European University Press, Budapest and New York, 2009), “Fantoma lui Gheorghiu-Dej” (editia a II-a, revazuta si adaugita, Humanitas, 2008), “Perfectul acrobat. Leonte Rautu, mastile Raului ” (impreuna cu Cristian Vasile, Humanitas, 2008),  „Stalinism for All Seasons” (University of California Press, Berkeley, 2003) şi „Between Past and Future: The Revolutions of 1989 and Their Aftermath” (coordonată împreună cu Sorin Antohi; Central European University Press, 2000, trad. rom., Curtea Veche).  Patru volume de dialoguri cu Mircea Mihaies, toate aparute la Polirom.  Intre 2008-2010, a coordonat si prefatat editia romana a trilogiei lui Leszek Kolakowski, Principalele curente ale marxismului (Curtea Veche).  Articolele, studiile si recenziile sale au apărut în numeroase ziare şi reviste, printre care Times Literary Supplement, Journal of Democracy, NEXUS, American Political Science Review, Government and Opposition, Democracy-at-Large, Central European History, Telos, Tikkun, Dissent, New York Times, Washington Post, Common Knowledge, Dilema Veche, Sinn und Form, Orizont, The New Republic, Apostrof, Partisan Review, Gazeta Wyborcza,  22, Lettre Internationale, Verso, Sfera Politicii, Studia Politica, Social Research. Volumul „Revoluţiile din 1989. Între trecut şi viitor” (Routledge, 1999, Polirom, 1999, editia a II-a, Polirom, 2006) a primit premiul revistei Sfera politicii pentru cea mai buna traducere românească din domeniu (realizata de Cristina Petrescu si Dragos Petrescu). Cartea sa “Fantasmele salvarii” (Princeton UP, 1998, paperback 2009, trad. rom. de Magda Teodorescu, Polirom), a fost tradusa in Polonia si Lituania si a primit premiul “Dimitrie Onciul” al Fundatiei “Magazin Istoric”. 

Premiul Fundaţiei Culturale Romane (2001), Marele Premiu ASPRO (1997). A primit premiul Grupului pentru Dialog Social pe anul 2007 pentru coordonarea Comisiei Prezidentiale de analiza a dictaturii comuniste din Romania. A detinut  rubrica  lunara “Accente si ipoteze” la Idei in dialog si este colaborator permanent al revistei 22. In anul academic 2008-2009 a fost Fellow la Woodrow Wilson International Center for Scholars.  Este coordonatorul colectiei “Zeitgeist” la editura Humanitas si al colectiei “Constelatii” la editura Curtea Veche. Membru fondator al “Academiei Catavencu” si al Societatii Academice Romane (SAR).  A prefatat editiile romanesti ale unor carti de Leszek Kolakowski, Ken Jowitt, Wolf Lepenies, Adam Michnik, Raymond Aron, Tony Judt, Rob Riemen,, Jan T. Gross, Pierre du Bois, Andrei Codrescu, George Orwell (“1984′“, “Omagiu Cataloniei“), Czeslaw Milosz (“Gandirea captiva“), Fahri Balliu (“Sinistra doamna“), a prefatat carti de Cristian Vasile, Angelo Mitchievici, Valerian Sava, Valeriu Stoica, Dragos Paul Aligica, Dan Petrescu, Liviu Cangeopol, Mihail Neamtu, Vasile Gogea, Leonard Oprea, Mircea Sevaciuc, Nicolae Coande,  iar in engleza a prefatat lucrari de Dorin Tudoran, Lavinia Stan si Jeffrey Wasserstrom.  A coordonat si prefatat antologia “Etica neuitarii” de Monica Lovinescu (Humanitas, 2008).

Pentru alte detalii biografice, vezi acest interviu.

 Vladimir Tismăneanu was born in Brasov, Romania, on July 4^th, 1951. He is Professor in the Department of Government and Politics and Director of the Center for the Study of  Post-Communist Societies at the University of Maryland (College Park.  Between June1998 and January 2004, he was the editor of the journal East European Politics and Societies (published by University of California Press) and between 2008 and 2008 he was chair of the journal’s editorial committee.  He is currently member of the editorial committee.  Between 2010 and 2012, he served as Chair of the Scientific Council of the Institute for the Investigation of the Crimes of Communism and the Memory of the Romanian Exile (IICCMER). Between April 2006 and March 2007, Dr Tismaneanu served as chair of the Presidential Commission for the Analysis of the Communist Dictatorship in Romania and between April 2007 and March 2010 he was Chair of the Presidential Advisory Commission for the Analysis of the Communist Dictatorship in Romania.

During the academic year 2008-2009, Vladimir Tismaneanu was a Fellow at the WoodrowWilsonInternationalCenter for Scholars where he conducted research for book manuscript on Democracy, Memory, and Moral Justice: Romania Confronts Its Communist Past. Between October 2003-July 2004, Dr. Tismaneanu was a Reagan-Fascell Democracy Fellow with the International Forum for Democratic Studies/National Endowment for Democracy in Washington, DC.

His teaching and research interests focus on revolutionary movements and ideologies in Europe and Latin America (Marxism, Leninism, Castro-Guevarism), civil society, populism, Fascism, nationalism, democracy, and the main threats to liberalism and an open society in the post-Cold War era.  He received his PhD from the University of Bucharest in 1980 with a thesis on the political theory of the FrankfurtSchool.

Dr. Tismăneanu left Romania for political reasons in 1981.  From 1983 to 1990, he was a resident scholar at the Foreign Policy Research Institute in Philadelphia.  Between 1990 and 2002, he was a Senior Fellow at FPRI. Between 1985 and 1990, he taught political science at the University of Pennsylvania.  In 1990, he joined the Department of Government and Politics at the University of Maryland (College Park).  Between 1990-96, he was a member of the coordinating committee of the University of Maryland-SAIS Russian Littoral Project and between 1998 and 2004, he served on the American Council of Learned Societies-East Europe Committee.  Between 1993-96, he served as a member of the Area Advisory Committee for Eastern Europe: Southeast Europe, Council for International Exchange of Scholars (Senior Fulbright Grants).  In May 2000, Dr. Tismaneanu received the “Professor of the Year” Award from Alpha Sigma Phi Fraternity, and in May 2001 he received the “Excellence in Teaching Mentorship Award” from the College of Behavioral and Social Sciences at the University of Maryland, College Park.  In June 2002, the Senate of the University of the West in Timisoara, Romania, granted Professor Tismaneanu the title of Doctor Honoris Causa for outstanding contributions to the study of communism, post-communism, and democratization in East-Central Europe and the countries of the former Soviet Union.  In June 2003 he received the title of Doctor Honoris Causa from the National School of Political Studies and Public Administration (Bucharest, Romania). As a recognition of his teaching achievements, Dr. Tismaneanu received the Distinguished Scholar-Teacher Award from the University of Maryland, 2003-2004.  In 2007 he received the Distinguished International Service Award from the University of Maryland.

Dr. Tismăneanu is a member of the editorial boards of Journal of Democracy, Human Rights Review, East (Italy) and other American and foreign journals, including several Romanian political science, history and literaryjournals.  He serves on the advisory board of the International Forum for Democratic Studies in Washington, DC. He has received numerous grants, fellowships and awards, including a research and writing grant from the American Council of Learned Societies/Joint Committee on Eastern Europe, a research scholarship from the Woodrow Wilson International Center for Scholars, as well as grants from the US Institute of Peace, the National Council for Eurasian and East European Research, IREX, Bradley Foundation, and the Pew Charitable Trusts.  In the summer of 1994, he served as director/organizer of the National Endowment for the Humanities-sponsored seminar for college professors, “Democracy and Ethnic Conflict in Eastern Europe,” University of Maryland at College Park.  He was the co-organizer of the international conference “Between Past and Future: The Revolutions of 1989 and the Struggle for Democracy in East-Central Europe,” held in Budapest in March 1999.  Between July-October 2001, he was a Public Policy Scholar at the WoodrowWilsonInternationalCenter for Scholars.  Between May-August 2005, he was a Jacharis Fellow at the WilsonCenter.  In 2008, Vladimir Tismăneanu was the convener of an international conference in Washington, DC, on “The Promises of 1968: Crisis, Illusion, Utopia” sponsored by the Romanian Cultural Institute, the University of Maryland, Woodrow Wilson International Center for Scholars, the Embassy of Romania, and Georgetown University (forthcoming volume from Central European University Press, edited by Vladimir Tismaneanu).  In 2009, he was the convener of the international conference “The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History”sponsored by the University of Maryland, Woordow Wilson Center, Georgetown University, the Romanian Cultural Institute and the Embassy of Romania to the USA).

Dr. Tismăneanu is the author and editor of numerous books and articles. In 2009 Central European University Press published the volume edited by Vladimir Tismaneanu, Stalinism Revisited: The Establishment of Communist Regimes in East-Central Europe.  In 2008, Humanitas Publishing House in Bucharest published The Perfect Acrobat: Leonte Rautu, the Masks of Evil,  co-authored with historian Cristian Vasile, the first biography of Romania’s chief Stalinist ideologue. Also in 2008, Curtea Veche Publishing issued new, updated editions of his books The Archeology of Terror and The Unrepeatable Past. In 2007, Vladimir Tismaneanu was the co-editor of the Final Report of the Presidential Commission for the Analysis of the Communist Dictatorship in Romania (Humanitas Publishing House). In Fall 2003, the University of California Press published his book Stalinism for All Seasons: A Political istory of Romanian Communism (Romanian translation, 2005), which received in 2004 the Barbara Jelavich Award from the American Association for the Advancement of Slavic Studies.  His book  Fantasies of Salvation: Democracy, Nationalism, and Myth in Post-Communist Europe (Princeton University Press, 1998,  paperback 2009; Romanian translation ,1999, Polish translation, 2000, Lithuanian, 2004 ) received the book award of the Romanian-American Academy of Arts and Sciences (University of Rochester, August 1998).  Dr. Tismaneanu is co-editor The World After Leninism (University of Washington Press (2006). Currently, he is engaged in writing two books: The Devil in History: Communism, Fascism, and the Lessons of the Twentieth Century and Democracy, Memory, and Moral Justice. Other noteworthy titles by Tismaneanu include: The Crisis of Marxist Ideology in Eastern Europe: The Poverty of Utopia (Routledge, 1988); In Search of Civil Society: Independent Peace Movements in the Soviet Bloc (Routledge, 1990, editor and principal author); Latin American Revolutionaries: Groups, Goals, Methods (Pergamon/Brassey, 1990, co-author); Debates on the Future of Communism (co-editor and author); Political Culture and Civil Society in the New States of Eurasia (M. E. Sharpe, 1995, editor); and The Revolutions of 1989 (Routledge, 1999, editor and author of introduction, Romanian translation, Polirom, 1999) and Between Past and Future: The Revolutions of 1989 and Their Aftermath (co-editor, Central European University Press, 2000).  Dr. Tismaneanu’s books Reinventing Politics: Eastern Europe from Stalin to Havel (Free Press, 1992; expanded and updated paperback, 1993, new edition 2000) and Fantasies of Salvation have been adopted as texts in numerous universities.  Reinventing Politics came out in Romanian in 1997, and Fantasies of Salvation was published in Romanian in 1999 and in Polish and Lithuanian in 2000; the paperback will come out in August 2009, twenty years after the revolutions of 1989,  from Princeton UP.  Both books were selected on the short list of books recommended for translation into East European languages by the Budapest-based Open Society Institute.  For his whole activity in support of democracy, Dr. Tismaneanu received the Romanian Cultural Foundation Award in 2000, was granted the National Merit Order by the President of Romania in December 2000, and in May 2001 he received the “Bratianu Award” from the National Liberal Party of Romania.

In addition to his English-language books, Vladimir Tismaneanu is the author of numerous books and articles in Romanian for which he received in 1997 the highest award of the Association of Professional Romanian Writers.  His studies on ideology, revolutions, civil society, political radicalism, communism, post-communism, nationalism, and populism and have appeared in major American and European journals, including Times Literary Supplement, Partisan Review, The New Republic, East European Politics and Societies, Problems of Post-Communism, Government and Opposition, Telos, Praxis International, Common Knowledge, ORBIS, Sinn und Form, Dissent, Tikkun, Society, Les Temps Modernes, Verso, Orizont, 22, Romanian Journal of Politics and Society, Studia Politica,Transitions, etc.  He has contributed book reviews to American Political Science Review, Canadian Journal of Sociology, Slavic Review and other major scholarly journals.  Many of his articles have been translated into Polish (Gazeta Wyborcza), Hungarian, Russian, Ukrainian, Spanish, German, French, Czech, etc.  He has frequently lectured in major American and European universities as well as in many business, government, and research institutions.  In 1993 he received the “Distinguished Visiting Lecturer Award” from the State Department’s Foreign Service Institute, where he continues to lecture often on the post-communist transitions in East-Central Europe.