TRANSNISTRIA

Nu are rost să menţionez că această regiune nu este recunoscută internaţional decât de criminalii ruşi care staţionează armata a XIV-a armată de ocupaţie şi un important dispozitiv al KGB-ului transnistrian afiliat la FSB, deci cine susţine că Rusia este democraţie este un mincinos.

Să vedem ce ştim despre acest teritoriu:

Interviu cu noul lider al Miscarii National Crestine Noua Dreapta Basarabia, Veaceslav Verlan

autor: Freya 29.08.2013

Sunt eroi ce trăiesc printre noi, oameni ce ne inspiră, oameni ce sunt un model de curaj şi demnitate. Am avut onoarea să cunosc un astfel de om. Veaceslav Verlan este noul lider al Mişcării Naţional Creştine Noua Dreaptă din Basarabia şi îi mulţumesc că a răspuns sincer la întrebările ce i le-am adresat. Pentru tinerii naţionalişti, un astfel de om ar trebui să fie un model de urmat.

FrontPress: Povestiţi ceva despre dumneavoastră?

Veaceslav Verlan: M-am născut la 30 septembrie 1968, în com.Cocieri, raionul Dubăsari, Transnistria, într-o familie de ţărani români. Sunt însurat şi am patru copii şi o nepoţică. La momentul actual execut funcţia de Preşedinte al Mişcării Naţional-Creştine Noua Dreaptă.

FP:Ce a influienţat viziunea dumneavoastră şi formarea ca naţionalist?

VV: Formarea mea ca naţionalist a trecut într-o perioadă grea pentru ţară, în timpul luptei pentru identitatea naţională şi suveranitate, războiul din Transnistria şi criza social-economică în care a ajuns Republica Moldova şi România. De mic copil am fost educat de părinţii mei într-un spirit patriotic, însă adevărata dragoste faţă de neam şi de Patrie mi-a fost transmisă prin bunelul Gheorghe Agachii. Fiind originar din Ardeal, îmi povestea mereu de voinicii din munţi şi legendele Ardealului. A luptat în ambele războaie mondiale de partea României, iar după al doilea război mondial a fost represat de puterea sovietică. După ani grei de detenţie, s-a întors acasă invalid şi parţial pierzând vederea, însă nu a pierdut niciodată duhul din el. Şi astăzi imi amintesc cuvintele lui: „Să nu uiţi niciodată că eşti ardelean şi să nu uiţi niciodată că eşti român”. Tot la insistenţa bunelului, am fost botezat ca Flaviu, chiar dacă în actele de naştere am fost scris ca Veaceslav.

Însă întărirea mea şi formarea ca naţionalist a avut loc după venirea la studii în Chişinău. Am participat activ în Mişcarea de Renaştere Naţională din Basarabia, iar în noiembrie 1989 am fost ales preşedintele Frontului Popular din Cocieri. Sunt mândru că am fost primul care a arborat Tricolorul românesc pe clădirea Primăriei Cocieri în anul 1990, fapt pentru care am fost bătut de javrele comuniste din localitate. La fel, sunt mândru că datorită acţiunilor mele şi a camarazilor mei a fost desfiinţată organizaţia comsomolistă, iar mai târziu şi cea comunistă din comună. Împreună cu camarazii am desfăşurat o activitate de informare a populaţiei şi de renaştere a spiritului naţional. Însă, în timp ce întreaga Basarabie se deştepta şi se ridica la luptă pentru libertate, în Transnistria ruşii şi comuniştii sprijiniţi de Moscova formau gărzile muncitoreşti de susţinerea miliţiei, care ulterior s-au transformat în Batalionul „Dnestr” al forţelor separatiste. Fiind dotaţi cu armament şi întăriţi cu mercenari cazaci, batalionul „Dnestr” desfăşura o activitate foarte violentă împotriva populaţiei române, care se manifesta pentru unitatea teritorială şi independenţa Republicii Moldova. Au fost multe cazuri de omor şi dispariţii a persoanelor care au participat la Marea Adunarea Naţională din Chişinău. Cruzimea separatiştilor depăşea orice imaginaţie, oamenii au fost arşi de vii, aruncaţi în gropile cu var, împuşcaţi sau înecaţi în Nistru, iar profesoara de limba română din Cocieri, Isaicu Maria, a fost înecată în fantâna de lângă propria casă. Toate acestea au avut loc până la declanşarea războiului din 1992. În asemenea condiţii, eu, împreună cu alţi camarazi din Cocieri, am format grupul naţionalist de rezistenţă şi apărarea neamului. Anume pe baza acestui grup a fost înfiinţată mai târziu Grupul de Destinaţie Specială „Scorpionii”, al cărui comandant am fost în timpul războiului. Partea culminantă a fărădelegii separatiştilor însă a fost luarea în asediu a Comisariatului de Poliţie din or. Dubăsari, care prezenta ultimul bastion al puterii de la Chişinău în regiune, în noaptea de 1 spre 2 martie. Căderea puterii legitime a Republicii Moldova în Transnistria şi începerea războiului a provocat retragerea masivă a populaţiei din zonă. Însă cei ce nu doreau să cedeze în faţa mercenarilor s-au retras în Cocieri. În ziua de 2 martie, în centrul comunei a avut loc o manifestaţie la care au participat circa 500 oameni, unde s-a hotărât de a opune rezistenţă pe viaţă şi pe moarte faţă de regimul separatist.

FP:În condiţiile create, care au fost acţiunile dumneavoastră?

VV:Primele acţiuni desfăşurate de noi au fost blocarea drumurilor în preajma localităţii Cocieri şi formarea echipelor de rezistenţă înarmaţi cu arme vânătoreşti, cocktailul „Molotov” etc. La fel, pentru a lua legătură cu autorităţile din Chişinău şi coordonarea acţiunilor noastre a fost trimisă o delegaţie din 5 oameni, în componenţa căreia am fost ales. Noi am trecut Nistru peste gheaţă şi ne-am prezentat la Holercani, unde era deja dislocat Batalionul de Poliție cu Destinație Specială, acolo ne-am întâlnit cu Ministrul de Interne Constantin Antoci. După legitimare, delegaţia noastră a relatat despre situaţia din Cocieri şi a rugat să fim dotaţi cu arme şi muniţii pentru a putea opune rezistenţă. Însă, motivând că nu are asemenea permisiuni de la conducerea ţării, Constantin Antoci a refuzat. Întorcându-ne înapoi, noi am relatat camarazilor despre rezultatele negative ale negocierilor. În situaţia creată, unica soluţie pentru noi a fost luarea cu asalt a unităţii militare a Armatei 14 de Geniu şi Protecţie Civilă din Cocieri, unde se aflau depozite cu armament şi muniţie. După unele pregătiri, în data de 3 martie, alegând momentul potrivit al orei de masă, prin ducerea în eroare a santinelei, practic cu mâinile goale, noi am luat cazarmele. În mânile noastre deja se aflau 80 de automate Kalaşnicov, 40 de pistoale Makarov şi muniţii. În timpul asaltului nu a fost pierdut nici un om, nici din partea noastră, nici din partea inamicului. Soldaţii aflaţi în unitate s-au predat. Toţi 80 au fost trecuţi în partea dreaptă a Nistrului şi predaţi poliţiei moldoveneşti. Însă, la scurt timp, din partea Dubăsarilor inamicul a înaintat un contraatac. Nefiind în stare să rezistăm împotriva maşinilor blindate şi cazacilor dotaţi mai bine cu arme şi muniţii, noi ne-am retras. În lupta aceasta cad primii trei camarazi, primul fiind Alexandru Luchianov, iar prietenul meu, Mihai Nour, a murit chiar în mânile mele. Unica soluţie care putea salva situaţia era implicarea Batalionului de Poliție cu Destinație Specială aflată în partea dreaptă a Nistrului. Din nou am trecut Nistru pe gheaţă, unde m-am întâlnit cu comandantul Batalionului, Generalul Gămurari, pe atunci locotenent-colonel. Am adus la cunoştinţă faptul că avem pierderi şi avem nevoie de susţinere, deoarece cazacii şi gardiştii au luat localitatea Cocieri. La care, comandantul Gămurari a relatat că nu are asemenea împuterniciri, însă privind la gravitatea situaţiei create, înţelegând că decizia trebuie luată imediat, s-a adresat efectivului. Neavând nici un ordin sau împuternicire, tot Batalionul s-a oferit voluntar pentru a trece Nistru şi a salva pe fraţii săi, care cădeau sub gloanţele cazacilor. Formând trei coloane, noi am trecut Nistru pe gheaţă. Am condus grupul de centru spre Primăria Cocieri, flangul stâng a mers spre st. Molovata, iar flangul drept spre marginea Cocieri-ului din partea Dubăsarilor pentru a bloca un eventual atac al separatiştilor. După eliberarea com. Cocieri şi a st. Molovata, Batalionul de Poliție cu Destinație Specială au continuat înaintarea, eliberând st. Roghi şi ocupând porţiunea traseului Dubăsari-Râbniţa. Datorită curajului comandantului Gămurari şi a efectivului său, situaţia a fost salvată şi a permis poziţionarea efectivelor strategic şi tactic faţă de inamic, iar satele respective au rămas şi astăzi în componenţa Republicii Moldova.

Cum a fost creat Grupul cu Destinaţie Specială „Scorpionii” şi care au fost acţiunile lui în timpul războiului?

VV:Grupul „Scorpionii”, precum şi „Burunducii”, şi „Vector” au fost create pe baza localnicilor aflaţi în luptă pentru renaşterea naţională şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, începînd cu proclamarea în septembrie 1990 a „Republicii” Separatiste Transnistrene. Ca să fie clar, aceste grupuri au fost create după principiul local, adică „Scorpionii” au fost formaţi din băştinaşii din Cocieri, „Burunducii” din Corjova, iar „Vector” din st. Molovata. Scopurile formării a acestor Grupuri cu Destinaţie Specială a fost lupta diversionistă în spatele inamicului, acţiunile de recunoaştere şi strângerea informaţiei despre deslocarea inamicului, precum şi nimicirea tehnicii militare şi forţelor vii a separatiştilor. În condiţiile în care Republica Moldova încă nu avea formată propria armată şi respectivele subdiviziuni constituante, Grupurile cu Destinaţie Specială „Scorpionii”, „Burunducii” şi „Vector” executau funcţia de trupe speciale. Fiind localnici, noi cunoşteam foarte bine terenul, ceea ce ne permitea să pătrundem cu uşurinţă în spatele inamicului, organizând ambuscade. Lupta era pe viaţă şi pe moarte, mai ales că nu aveam unde să ne retragem, căci Cocieri se află chiar pe malul Nistrului. Dacă până acum noi luptam ca partizanii, cu formarea Grupului „Scorpionii” noi am primit muniţii speciale, aruncătoare de mine, aruncătoare de grenate, optică, staţii radio pentru legătură etc, care ne-a permis să ducem lupta la un alt nivel.

FP:Aţi putea să ne povestiţi ceva despre operaţiunile efectuate de Grupul cu Destinaţie Specială „Scorpionii”?

VV:Cred că cea mai importantă realizare a Grupului cu Destinaţie Specială „Scorpionii”, precum şi a localnicilor, este faptul că com. Cocieri, aflată pe malul stâng al Nistrului, este şi astăzi partea componentă a Republicii Moldova, iar pe primăria comunii este arborat Tricolorul nostru. Şi chiar dacă astăzi pentru a ajunge la Cocieri noi suntem nevoiţi să trecem prin vamele transnistrene, suntem mândri că am putut să rezistăm şi vom rezista mereu ca naţiune, ca popor. Iar vorbind despre operaţiunile concrete, pot să menţionez următoarele: incursiuni în spatele inamicului de către „Scorpioni” erau efectuate regulat, aproape zilnic. Misiunea principală a grupului era nimicirea tehnicii militate, blindatelor mascate, distrugerea cuiburilor de mitralieră şi a lunetiştilor, aruncătoarelor de grenate şi nu în ultimul rând nimicirea forţelor vii. În una din operaţiuni, grupul a nimicit chiar pe atamanul cazacilor din Dubăsari, Pantilei Sozonov, ceea ce a scăzut esenţial spiritul de luptă a cazacilor care au cerut armistiţiu temporar. Ca urmare a operaţiunilor reuşite, pentru nimicirea noastră autorităţile separatiste au apelat la ajutorul forţei speciale ruseşti, Grupul „Alfa”. În prima jumatate a lunii mai, în preajma or. Dubăsari noi am fost înconjuraţi de Batalionul „Dnestr”, lupta a durat două zile. Forţele separatiste, înţelegând că nu sunt în stare să ne nimicească, au apelat la întăriri. Din partea separatiştilor, în luptă au intrat Grupul „Alfa” şi vestitul OMON din Riga. Între timp, în susţinerea noastră a ajuns întărirea Grupelor cu Destinaţie Specială „Burunducii”, „Vector” şi „Rezeşii”, dar şi detaşamentele de voluntari veniţi din partea dreaptă a Prutului „Dacii” şi „Zimbrii”. Lupta crâncenă în care au fost implicaţi peste 1000 de oameni din partea forţelor separatiste şi aproximativ 300 din partea noastră, cu implicarea maşinilor blindate, aruncătoarelor de mine, aruncătoarelor de grenate, lunetiştii şi mitralierele grele a durat timp de o săptămână. Partea separatistă a avut pierderi colosale, după datele pe care le-am aflat deja după război, confirmate de ambele părţi, inamicul a pierdut circa 300 de oameni morţi şi răniţi, în comporaţie cu pierderile noastre – 10 morţi şi circa 30 de răniţi. Cred că nu este momentul să povestim despre toate, căci altfel ar trebui să ocupăm tot spaţiu interviului.

FP:Care au fost acţiunile dumneavoastră după război?

VV:După trădarea conducerii politice şi militare şi cedarea lor în faţa Rusiei prin semnarea convenţiei între Mircea Snegur şi Boris Elţin, Republica Moldova, asumându-şi termenii convenţiei, a capitulat. Însă, necătând la trădări, lupta noastră pentru idealurile naţionale a continuat. La Congresul I a Veteranilor Participanţi la Războiul din Transnistria am fost ales Preşedinte al Veteranilor de Război pe platourile Cocieri şi Coşniţa, funcţia pe care am deţinut-o până în anul 1997, când am fost ales în Consiliul Partidului Forţelor Democrate. După trădarea preşedintele PFD, Valeriu Matei, şi destrămarea partidului, am decis împreună cu camarazii de arme să trecem la o altă formă de luptă. În 1999 noi am înregistrat Mişcarea Civică „Dreptate”, pe baza căreia a fost formată o structură paramilitară „Armata de Eliberare Naţională”, care avea drept scop neadmiterea revenirii comuniştilor la putere, premizele fiind bine văzute în acea perioadă. Însă, în urma contraacţiunilor Serviciilor Speciale ale Republicii Moldova şi în special a celor din Rusia „FSB”, grupul a fost anihilat. După venirea la guvernare a Partidului Comuniştilor în frunte cu V.Voronin, ca urmare a acţiunilor anti-comuniste, în scopurile intimidării, împotriva mea au fost intentate mai multe dosare penale, care însă nu au avut sorţi de izbândă. Au avut loc chiar şi tentative de omor. În aprilie 2009, am luat parte la protestele anti-comuniste, unde împreună cu alţi veterani din Transnistria am încercat să dispersăm provocatorii de tinerii care au fost prinşi în capcana serviciilor secrete. În anul 2010 am urmărit activitatea Mişcării Naţional-Creştine Noua Dreaptă, iar după ce am studiat Doctrina şi am făcut cunoştinţă cu conducerea Mişcării şi militanţii activi, am considerat că aici este locul meu. Am aderat la MNC-ND, respectiv şi la Partidul Naţional Român, al cărui Secretar General am fost ales în septembrie 2012. În cadrul Mişcării am executat funcţia de consilier al Preşedintelui MNC-ND, Sergiu Laşcu, pe problemele strategiei, recrutării şi pregătirea cadrelor. Însă, deja a câta oară, efortul depus de toţi camarazii a fost trădat când în lunile ianuarie-februarie a anului curent, evident că nu fără implicarea serviciilor secrete care nu au dorit un Partid Naţionalist în Basarabia, PNR a fost destrămat prin trădarea preşedintelui acestuia, Valeriu Ciubotaru, care fără a pune la cunoştinţă membrii partidului l-a vândut reprezentanţilor PSD – România. Toată operaţiunea a fost efectuată în zilele de sărbători, în taină, iar membrii PNR s-au trezit cu un nou Preşedinte care a devenit reprezentantul PSD în Republica Moldova, Victor Alexeev, care a transformat PNR dintr-un partid de orientare Naţional-Creştină în socialist. Ce trădare, dar mai ales faţă de fondatorii PNR, veterani ai armatei române din cel de-al doilea război mondial şi supravieţuitorii deportărilor şi represiilor comuniste, nu mai vorbim de marele Gheorghe Ghimpu! Absurditatea situaţiei constă şi în faptul că necătând la faptul că din toţi membrii PNR la aşa numitul „congres” a participat doar Valeriu Ciubotaru, Ministerul Justiţiei a înregistrat pe noul preşedinte în pofida documentelor prezentate de Consiliul Naţional al PNR, fapt care încă o dată comfirmă implicarea serviciilor secrete. Imediat după producerea acestui atac raider, eu, împreună cu alţi camarazi, ne-am implicat în consolidarea foştilor membri al PNR în jurul Mişcării. Faptul acesta a provocat noi atacuri la adresa Conducerii MNC-ND prin intermediul provocatorilor infiltraţi anterior în organizaţie, dar şi a vechilor adversari. Însă, necătând la toate acestea, noi am rezistat, iar organizaţia s-a întărit încă mai tare, eliminând din cadrul său toate elementele slabe. În luna iulie a anului curent am acceptat propunerea liderului MNC-ND, Sergiu Laşcu, să preiau conducerea organizaţiei, el râmânând să preia o altă structură din cadrul Mişcării, nu mai puţin importantă, pentru a pregăti lansarea unui nou proiect care va fi anunţat la timpul potrivit.

FP:Ce acţiuni plănuiţi pe viitor?

VV:Acţiunile planificate, ca şi până acum, se vor manifesta prin realizarea obiectivelor propuse de MNC-ND. Oratoria faptei şi nu triumful demogogiei şi promisiunilor inutile, aceasta este şi va rămâne principiul nostru de bază. La momentul actual este nevoie de întărirea forţelor Naţional-Creştine în Basarabia şi atragerea în luptă naţionalistă a forţelor noi a tineretului român. Vom continua linia educării moral-spirituale şi a faptei creatoare prin munca voluntară la înălţarea Lăcaşelor Sfinte şi sprijinirea Bisericii Ortodoxe Române, acţiuni de caritate pentru a ajuta pe fraţii noştri din păturile social-vulnerabile, orfani şi oameni cu dezabilităţi, adică să facem fapte întrajutorare creştină. La fel, vom continua lupta pentru trezirea conştiinţei naţionale şi promovarea românismului. Prin tot ce facem dorim să trezim conştiinţa populaţiei că suntem creştini şi români, fapt cu care trebuie să ne mândrim şi să ne readucă în marea familie română. În acest sens direcţia principală este lucrul cu tinerii. Însă ne întâlnim şi cu un aspect puţin prea plăcut, lipsa de surse financiare, ceea ce ne îndreaptă şi în direcţia căutării surselor de finanţare pentru a putea implementa şi realiza obiectivele propuse.

FP:În ultimul an MNC-ND s-a confruntat cu dezbinări şi trădări. Cum credeţi, ce trebuie de făcut pentru a evita astfel de situaţii şi dacă pot fi ele evitate?

VV:Da, dezbinările şi trădările sunt o problemă foarte stringentă. Să nu uităm că prototipul trădărilor şi răufăcătorilor este Iuda Escariotul, cel ce l-a vândut pe Mântuitor pentru o sumă derizorie de 30 de arginţi. De atunci până acum trădarea a făcut o lungă carieră. Cu alte cuvinte, dezbinările şi trădările au fost şi au să fie. Esenţialul este să curmăm din faşă dezbinările şi trădările. Este foarte important să deţinem controlul minţilor a membrilor MNC-ND, să fim siguri că nu deviază de la doctrina Mişcării. Pentru realizarea acestui obiectiv, adică a diminua acţiunile de trădare şi dezbinare, este o soluţie foarte simplă şi eficace. Fiecare membru MNC-ND este obligat să fie un bun creştin, adică să frecventeze regulat Biserica, să se spovedească şi să primească Sf. Împărtăşanie. Preotul duhovnic este cel ce readuce mintea, dă viaţă în albia normalului. Să nu uităm că conduita şi idealul Mişcării se bazează totalmente pe valorile moral-spirituale ale Bisericii Ortodoxe. Aş spune mai multe, MNC-ND este o derivată a Bisericii Creştine, adică noi suntem o continuitate a Ei. Să nu uităm deviza noastră – Pentru Credinţă, Neam şi Patrie. Puteţi să observaţi că cei ce fac trădări şi dezbin nu sunt buni creştini. Adică totul este legat una cu alta – a fi un membru bun a MNC-ND înseamnă a fi un bun creştin şi invers.

În cadrul Mişcării există Departamentul de Etică şi Disciplină, care are sarcina de a supraveghea asupra bunurilor moravuri ale membrilor Mişcării. Totul este simplu, vestimentaţie decentă, curmarea consumului de alcool, a fumatului, a limbajului necuviincios etc., adică depistarea lor şi excluderea din rândurile MNC-ND şi înlocuirea cu persoane destoinice.

FP:Cum vedeţi dvs mediul naţionalist din Basarabia şi România?

VV:Trebuie să menţionez că în contextul globalizării şi impunerea unor stereotipuri pe plan global, mediul naţionalist şi în Basarabia, cât şi în Romînia se ciocneşte cu mari obstacole ce se impun din partea sistemului, adică a statului. Acum pe plan mondial este o tendinţă de extirpare din puntea şi inima omului a tot ce este naţional şi tradiţional, adică să-şi uite obârşia sa străbună. Totul se face pentru a se impune pe plan global Noua ordine mondială. Lucrul acesta se întâmplă cât în România, atât şi în Basarabia. Consider că trebuie de intensificat activitatea mişcării naţionaliste, mai mult decât atât, acum este momentul cel mai potrivit pentru a acţiona cât mai prompt şi sigur, deoarece mâine poate să fie târziu.

În Basarabia situaţia este un pic mai complicată, deoarece mai există partidul comunist care poate reveni la guvernare şi care este susţinut de populaţia vorbitoare de limba rusă.

Aici ideile naţionaliste sunt percepute neuniform, mai ales că Federaţia Rusă intervine în mod direct. De aceea noi, aici în Basarabia, avem nevoie de consolidare mai puternică a forţelor naţional-creştine pentru a ajunge la realizarea obiectivelor propuse şi iarăşi revin în acest context la problema majoră, identificarea surselor de finanţare. Dacă privim la oponenţii noştri susţinuţi de Federaţia Rusă, vedem că ei au un succes major. Ei răspândesc ideia de orientare spre Federaţia Rusă şi lozinci românofobe. Toate acestea le reuşesc deoarece au o bază materială foarte bună. Noi cu părere de rău nu putem să ne permitem nici o minitipografie, iar mulţi membri ai MNC-ND nu au o sursă de existenţă minimă şi în aceste condiţii noi ne străduim să facem faţă lucrurilor. Sincer să spunem, în timpul războiului din 1992 pentru mine era cu mult mai simplu: ori tu dobori duşmanul, ori el pe tine, dar acum este cu mult mai dificil. Însă noi rezistăm şi vom rezista până la ultima răsuflare şi picătură de sânge, deoarece Dumnezeu este acolo unde e adevărul, dar nu puterea şi banii.

Dacă privim la clasa politică, atunci te apucă fiorii de gradul lor de incompetenţă, de corupţie, de laşitate, făţărnicie. Noi, în Basarabia, nu avem clasă politică sănătoasă cu un caracter naţionalist pronunţat. Şi în această direcţie avem de lucru foarte mult ca ideile Mişcării pe viitor să fie promovate pe plan politic pentru binele românilor basarabeni.

FP:Care este poziţia dumnevoastră, dar şi a MNC-ND, faţă de actuala clasă politică a Basarabiei?

VV:Poziţia faţă de clasa politică actuală este extrem de negativă, deoarece politicienii de azi se gîndesc doar la treucă, dar nu la necesităţile concetăţenilor săi. Şi faţă de această clasă politică trebuie să avem o atitudine foarte critică şi dură. Actuala clasă politică este preocupată doar de conturile bancare personale, de vile, case luxoase, automobile scumpe, de copiii lor care îşi fac studiile peste hotare etc. Timp de 20 de ani vedem aceleaşi personaje în politică sau rudeniile lor. În acest domeniu se necesită o răsturnare de situaţie ca să revenim în albia firească a lucrurilor normale. În acest context avem nevoie să lucrăm cu tineretul ca să le formăm o listă de priorităţi a valorilor morale şi spirituale, ca ajungând în viaţa politică să readucă situaţia la normal. Politicienii de azi, cu regret, nu cunosc aşa noţiune ca întroajutorarea jertfelinică, cumpătare, smerenie, patriotism, devotament faţă de Neam, Patrie, Biserică.

FP:În prezent, are loc dezbaterea privind aderarea RM la Uniunea Europeană sau la Uniunea Euro Asiatică. Cum credeţi, care ar trebui să fie poziţia Basarabiei?

VV:Eu personal văd doar un singur obiectiv: regăsirea Basarabiei în Marea Familie Românească. Ce fel de viitor poate avea Basarabia fără restabilirea adevărului istoric, adică UNIREA?!

FP:Cum contribuie MNC-ND la realizarea idealului naţional?

VV:Prin tot ce facem, noi contribuim la realizarea idealului naţional! MNC-ND, la fel ca şi alte organizaţii unioniste, prin activitatea sa, aduce un mic aport în clădirea “Marii Cetăţi”, care se va numi România de mâine, unită şi nedespărţită, demnă şi puternică. Suntem mulţi, însă suntem diferiţi, unul se regăseşte în activitatea Acţiunii 2012, altul în Vatra Românească, al treilea în Consiliul Unirii, noi în activitatea naţionalistă şi legionară, însă ceea ce ne uneşte este dragostea faţă de Patria-mumă România şi lupta pentru reunificarea Ei. Şi în acest context vreau să spun că fiecare din noi, toate organizaţiile aparte, aducem un mare aport în trezirea şi promovarea conştiinţei şi idealurilor naţionale acolo unde suntem, în terenul său. Nimeni nu este mai bun ca altul, însă fiecare îşi alege calea şi chemarea sufletului. Noi, cei din MNC-ND,am ales calea luptei naţionaliste, luptând cu metodele care sunt mai aproape de sufletul nostru fără a critica sau afirma că adevărul îl avem doar noi, ci mergând pe calea aleasă cu credinţă în Dumnezeu şi dragostea de Neamul Românesc.

FP:Ce doriţi să realizaţi dvs ca lider al MNC-ND?

VV:Ca MNC-ND să ia o amploare cât mai mare la maximum posibil în Basarabia, ca urmare realizarea idealului naţional, UNIREA, să aibă loc cât mai curând.

FP:Ce valori promovaţi dvs şi care sunt acele valori după care ar trebuie să se conducă poporul român?

VV:Toate valorile promovate de MNC-ND şi valorile de care trebuie să se conducă poporul român le găsiţi în Sf. Scriptură şi învăţăturile Bisericii Creştin Ortodoxe, în ele sunt adânc înfipte rădăcinile spirituale a neamului nostru şi a tuturor tradiţiilor noastre bimilenare. Nimic nou sub soare. Această învăţătură creştină este mereu actuală pentru toţi oamenii din toate locurile şi timpurile.

FP:Ce personalităţi v-au influenţat pe dvs şi ce personalităţi credeţi că ar trebui să servească modele pentru poporul român?

VV:Toate personalităţile din trecutul istoriei noastre care au avut acte de vitejie, jerfelnicie, eroism, de dăruire de sine şi care prin acestea au contribuit la păstrarea Neamului, Ţării şi a Credinţei, sunt un exemplu pentru poporul român. Noi avem domnitori, ierarhi bisericeşti, preoţi, călugări, poeţi, oameni de ştiinţă. Toţi aceştea sunt un model vrednic de urmat. Însă cel mai bun exemplu, după părerea mea, este chipul românului simplu cu bunătatea, ospitalitatea, sinceritatea şi bunăvoinţa lui. Să ştiţi că unde este simplitate şi bunătate, acolo este şi sfinţenie. Omul simplu sfinţeşte locul. Această imagine a românului simplu, curat, binevoitor şi muncitor îmi realimentează forţele mele fizice şi sufleteşti.

FP:Cum credeţi, care sunt cele mai grave probleme cu care se confruntă la ora actuală Basarabia, cum trebuie ele rezolvate şi care e rolul unei organizaţii naţionaliste ca MNC-ND în soluţionarea unor astfel de probleme?

VV:Cred că cea mai mare problemă din Basarabia este faptul că nu există o idee naţională unică. În sufletul basarabeanului actual este un vid spiritual ca consecinţă a otravei comuniste.

Minţile basarabenilor sunt extrapolarizate. Ce vreţi, dacă nu avem o unitate în privinţa limbii vorbite, în privinţa identităţii etnice…

Mulţi basarabeni nu cunosc istoria neamului. Sunt persoane alolingve, care s-au născut în Basarabia şi nu cunosc limba română. În Chişinău la tot pasul se vorbeşte limba rusă, iar vorbitorii de limbă română sunt foarte des discriminaţi.

Problema Transnistriei este una majoră. Corupţia este flagelul concetăţenilor noştri. Avem o justiţie selectivă ineficientă. Politica, Procuratura au ajuns la o situaţie degradantă. Ministrul sănătăţii are un grad de ineficienţă foarte mare. Învăţământul este completamente distrus. Avem o situaţie demografică deplorabilă, migraţia în alte ţări a ajuns la cote maxime. Toate domeniile statale sunt foarte grav afectate.

Pentru a începe să ieşim din această situaţie, trebuie în primul rând să ridicăm gradul caracterului naţional din Basarabia, adică să avem un caracter naţionalist mai accentuat, de aici apare perceperea naţiunilor de demnitate, onestitate, patriotism, muncă cinstită etc. Anume în acest context MNC-ND trebuie să-şi intensifice activitatea sa în Basarabia. Pentru aceasta, fiecare membru al Mişcării trebuie să fie o persoană de fier cu măruntaie de aramă.

FP:Cum vedeţi dvs în viitor MNC-ND?

VV:Eu văd viitorul MNC-ND în luptă, depunând eforturi maxime pentru realizarea tuturor obiectivelor propuse. Consider că cel mai important pentru mine este stăruinţa în activitatea asumată, deoarece unde este râvnă constantă, acolo este şi succesul dorit. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Rating: +14 (from 20 votes)

sursa: http://www.frontpress.ro/2013/08/interviu-cu-noul-lider-mnc-nd-basarabia-veaceslav-verlan.html

ca o paranteză, la data postării pe acest site, s-a retras din şefia organizaţiei, din păcate, motivele să zicem că vin din est

03.04.2014

Iacobini A.

ora 22:45

joi, 21 mai 2009

Totul despre Transnistria

Transnistria în sens geografic este delimitată de malul de 800 km al Nistrului, de malul de 600 km al Bugului şi litoralul de 150 km al Mării Negre1.Prin români transnistrieni înţelegem însă pe toţi cei de dincolo de Nistru,cuprinzând Podolia şi mergând până la Nipru ba chiar Don, în Crimeea, Caucaz şi Siberia.

Începuturile întinderii marginii estice a românităţii la est de Nistru se regăsesc în simbioza dintre tyrageţi (geţii de la Tyras sau Nistru), deci între supuşii lui Burebista care la gurile Bugului stăpânea Olbia şi romanii ale căror urme se găsesc la tot pasul.

Din vremuri foarte vechi a început între români şi ruteni sau ucrainieni un vădit proces de interpenetraţie etnografică şi demografică continuat în decursul veacurilor prin colonizări şi emigrări ale acestor două rase. Stăpânirea cnejilor bolohoveni se afla pe cursul râului Sluci şi pe Bugul superior care sunt şi cei care îi vor preceda pe cazaci2. Istoricul ucrainian V.B.Antonovici scria în 1885 că nici dreapta nici stânga Nistrului ,,nu a aparţinut nici principilor halicieni nici altor principi ruşi”.3 Lupta corp la corp cu triburile slave şi turaniene nu va împiedica realizarea statului moldovean în sec.XIV, principatul de la Baia alăturîndu-se altor aşezări româneşti mai vechi, unele răspândite până în Polonia şi Volhinia.4 Între voievozii bolohovenilor mai cunoscuţi sunt Alexandru din Belţi şi Gleb al lui Ieremia.5 Încă la debutul mileniului al II-lea, această romanitate era destul de puternică, surse scandinave din veacul XI semnalând prezenţa ,,blakumenilor” dincolo de Nistru, iar o cronică veche rusească menţionează pe aceiaşi ,,volohove” în zonă.6 În Crimeea ne întâmpină la 1287 un Crăciun, la 1280 o ,,unguroaică Mărioara” de la Caffa, iar în sec.XV ,,ungurii” Radu, Stanciu, Stoica în aceeaşi colonie7, elementul românesc cunoscând iată din excesul său de vitalitate şi fenomenul de diasporă.

La 25 mai 1455 orăşenii din Cetatea Albă nemulţumiţi de acţiunile piratereşti ale genovezilor din castelul Lerici de la gurile Niprului pun stăpânire pe această fortificaţie şi îi trimit captivi domnitorului Petru Aron pe conducătorii cetăţii.87

Podolia epocii lui Ştefan cel Mare este socotită de N. Iorga ca aparţinând ,,de fapt nimănui” deşi succesiv ţinuse nominal de cnejii tătari, Marele Cnezat al Lituaniei şi Polonia. Pe nesimţite s-a născut o Moldovă ,,nouă” dincolo de Nistru cu sate din ce în ce mai numeroase. Cetatea Lerici este ocupată de Moldova între 1455-1475.

Cazacii români

Ştefan Bathory într-o scrisoare către înalta Poartă arată că întinderile dintre Bug şi Nipru erau populate cu o adunătură de oameni compusă din poloni litvani, moscali şi români. Cazacii sunt strânşi dintre moscali şi români.8 Prin denumirea de cazac, tătarii înţelegeau vagabond. Hatmanul lor Dumitru Vişnovieţchi se cobora dintr-o soră a lui P.Rareş. A pretins şi scaunul Moldovei.9 După Ioan Vodă cel Cumplit, cazacii vor năvăli în Moldova de mai multe ori aducând cu ei ,,Domnişori” -fii adevăraţi sau închipuiţi de dincolo de Nistru ai domnilor de odinioară ai Moldovei.

Ioan Nicoară Potcoavă a fost primul hatman ales de întreaga Sece Zaporojeană. El va reuşi să ocupe pentru scurt timp tronul Moldovei şi acelaşi noroc si-l vor încerca şi alţi români din fruntea cazacilor: Alexandru şi Constantin Potcoavă10, Petre Lungu, Petre Cazacu. Rangul suprem de hatman al cazacilor îl vor mai deţine dintre românii transnistrieni Ion Grigore Lobodă, Tihon Baibuza, Samoilă Chişcă, Ion Sârcu, Opară, Trofim Voloşanin (Românul), Ion Şărpilă, Timotei Sgură, Dumitru Hunu şi eroul legendar al cazacilor în lupta pentru independenta Ucrainei, Dănilă Apostol. Pe tot parcursul sec XVI - XVIII, înalte ranguri printre cazaci le-au avut polcovnicii Toader Lobădă, (în Pereiaslav), Martin Puşcariu (în Poltava), Burlă (în Gdansk), Pavel Apostol (în Mirgorod), Eremie Gânju şi Dimitrie Băncescu (în Uman), Dumitraşcu Raicea (în Pereiaslav) comandantul Varlam Buhăţel, Grigore Gămălie (în Lubensc), Grigore Cristofor, Ion Ursu (în Raşcov), Petru Apostol (în Lubensc). Alţi mari comandanţi de unităţi căzăceşti dintre ,,dacii transnistrieni” sunt: Ţopa, Scapă, Ţăranul, Moldovan, Munteanu, Procopie, Desălagă, Drăgan, Gologan, Polubotoc, Cociubei, Turculeţ, Chigheci, Grigoraş, Bogdan, Radul, Focşa, Basarab, Grigorcea, Borcea, etc. Mulţi din ei vor fi semnatari ai documentelor de unire a Ucrainei cu Rusia de la 18 ianuarie 165411, iar alţii precum generalul Ciorbă şi coloneii Mândra, Ghinea şi Brânca vor intra în servicul Rusiei.12

Domnii Moldovei au stăpânit Transnistria

După ce în 1574, Ion Vodă Armeanul pomenea de ,,ţara noastră a Moldovei de dincolo de Nistru”, după ce în 1602 boierii 13 vorbesc de neamurile lor de peste Nistru, Ghe. Duca devine la 1681 ,,Despot al Moldovei şi Ucrainei”14 împlinind pe lângă rolul de domnitor al Moldovei şi rostul de hatman15 şi administrator al Ucrainei, unde în vremea aceasta se vor scrie şi acte redactate în româneşte.16 Dacă până acum doar hotarul etnic depăşise Nistrul, Duca va duce şi hotarul politic în zona transnistreană având în stăpânire toate teritoriile dintre Carpaţi şi Nipru. După el au mai deţinut conducerea Ucrainei, Ştefan Movilă, Dimitrie Cantacuzino şi Ene Drăghici iar cu mari funcţii au fost şi Simeon Paliş şi Sandu Colţea.17

Consecinţă a stăpânirii lui Duca Vodă (care a ridicat curţi domneşti la Ţicanova pe Nistru şi Nimirov pe Bug) Moldova continuă până la 1765 să administreze şi malul stâng al Nistrului.18

Importantele centre ale Transnistriei erau Movilăul, Dubăsari, Silibria, Iampol, Jaruga, Raşcov, Vasilcău. În noua oblastie formată de ruşi la Oceakov (la a cărei construcţie Petru Şchiopu participase cu 15.000 salahori şi 3.000 care) au primit în sec. XVIII pământuri boierii: Cantacuzino, Rosetti, Catargiu, Badiul, Sturza, Manuil, Macaresu, Cucu, Boian, Iliescu, Sabău, Cananău, Crăciun, Pascal, Hagilă, Săcară, Nicoriţă, Ghenadie, Dodon, Zurucilă etc. Cetatea a fost cerută de Mihai Viteazul la 1600 şi apărea încă de pe atunci, ca fiind unul din oraşele Moldovei). Într-un recensământ din 1793, între Nistru şi Bug din 67 de sate, 49 erau exclusiv romăneşti.19

Biserica transnistreană subordonată din vechime bisericii române

Ţinutul gravita şi bisericeşte spre Moldova, astfel la 1657 mitropolitul Sucevei hirotoniseşte pe Lazăr Branovici ca episcop la Cernigov.20 Într-un act dat la Thighina în 1769 se face următoarea precizare privind subordonarea bisericească: ,,mitropolitul Proilavei (Brăilei), al Tamarovei (Reniului), al Hotinului, al tuturor marginilor Dunării şi al Nistrului şi al întregii Ucraine a hanului”.21 În câteva rânduri ţinutul dintre Nistru şi Bug a intrat sub jurisdicţia episcopiei Huşilor. După 1792 (dată la care ruşii ating Nistrul) Transnistria va aparţine bisericeşte de Ecaterinoslav în fruntea căreia însă era românul Gavril Bănulescu-Bodoni care după anexarea Basarabiei va reuni sub aceeaşi mitropolie Chişinăul, Hotinul şi Oceacovul ,,fiindcă în ţinutul Oceacovului precum şi în Basarabia locuiesc moldoveni, vlahi, greci, bulgari şi colonişti de diferite neamuri, iar ruşi sunt foarte puţini”. Din 1837 se va înfiinţa eparhia Chersonului şi Tauridei cu reşedinţa la Odessa.22 Pe malul stâng al Nistrului şi pe alocuri şi în stepa Chersonului până la Bug, erau aşezări în care fiinţau cam 100 de biserici moldoveneşti, iar tot sudul Rusiei până aproape de Kiev era în stadiul de colonizare abia cu două decenii înainte de răpirea Basarabiei.23

În 1717 domnul Moldovei, Mihai Racoviţă, atestă printr-un act o dăruire de moşie făcută peste Nistru lui Apostol Leca.24

Viorel Dolha

Totul despre Transnistria (II)

Capitala unei ţări poartă numele unui român transnistrean

Ruşii vor ajunge în 1772 la Bug, în 1792 la Nistru şi în 1812 la Prut. La fiecare din aceste etape Rusia avea şansa să obţină clauze privind dreptul supuşilor creştini rămaşi sub suzeranitate turcească să se mute între graniţele ei pentru a-i coloniza. Ţarii doreau ca sudul Ucrainei să nu rămână nepopulat. Astfel la 1739 Constantin şi Dumitraşcu Cantemir (urmaşi ai celui ce la 1711 a trecut cu sine Nistrul 4.000 moldoveni) conduceau voluntarii moldoveni în luptele cu turcii şi încheiau la 5 septembrie o convenţie cu Rusia obţinând recunoaşterea independenţei ţării.25 La retragerea ruşilor aceştia au luat cu ei pentru colonizări peste 100.000 de suflete.

Ecaterinei a II-a ne-ar fi mutat pe toţi la est de Nistru

La 1769-1774 la curtea Ecaterinei a II-a se făceau proiecte de ,,transplantare a populaţiei amânduror Principatelor”, iar la 1792 se raporta că au fost aşezaţi între Nistru şi Bug ,,două treimi din locuitorii Moldovei” fiind vorba că acestei ,,Moldove Noi” să i se dea autonomie şi domn pe A.I.Mavrocordat.26 Acordând scutiri de serviciu militar şi dări, acoperind cheltuielile de călătorie, asigurând autonomie, biserică românească, magistraţi români, şcoală de limbă populară, tipărire de cărţi în limba română şi chiar pecete cu capul de zimbru, Ecaterina a II-a atrăgând deja români din principate şi Transilvania reuşeşte la 1783 să aşeze chiar dincolo de Bug 2.000 de familii cu 15 biserici româneşti.27 Se făceau colonizări chiar şi în jurul Kievului dar şi în sudul Rusiei, aducându-se câte 25-40 de familii pentru o aşezare. Ciobanii din Ardeal s-au aşezat în Crimeea, la Marea de Azov până în Caucaz sau în Dombas. Salariaţi din direcţia oficiului de studii sub conducerea lui A.Golopenţia în cercetările etnografice şi folclorice efectuate dincolo de Bug între 1942-1944 găsesc în oraşul Melitopol de la Marea de Azov, unicul restaurant din localitate cu numele de Bucureşti. Bătrânii spuneau că fiecare familie primise 50 ha, două perechi de boi, scutiri pe 50 de ani, şi că sosiseră din sudul Basarabiei.28

Cu gust pentru numele antice, Ecaterina a II-a va construi puternice fortăreţe pe malul stâng al Nistrului: Tiraspol în faţa Tighinei şi Ovidiopol în faţa Cetăţii Albe.29 Marea majoritate a transnistrienilor fiind români, aceeaşi Erhani, Soltani, Buşilă, Codreanu, Munteanu, Braşoveanu, Ardeleanu, Eşanu vor fi mâna de lucru la ridicarea Odessei, dar şi printre fruntaşii locali. Bănulescu e cel care sfinţeşte temelia oraşului Odessa şi contribuie la planul de organizare al oraşului, iar Manole e menţionat ca arhitect pe lângă guvernator. Pe firmele Odessei apăreau ciobotarul Ştirbei, croitorul Sturza, restaurantul Catargi, iar suburbia ,,Moldovanca” populată cu români va deveni un oraş întreg cu peste 40.000 de locuitori.30

Românii pun bazele culturii ruse

În 1796 la Dubăsari ori Movilău s-a tipărit primul volum de versuri în limba română (versuri originale şi traduceri de I.Cantacuzino).31 În 1799 rusul Pavel Sumarcov notează că în Ovidiopol, Tiraspol, Grigoriopol, Dubăsari, Mălăieşti majoritatea locuitorilor sunt moldoveni.32

Cultura românească a influenţat şi cultura ucrainienilor şi ruşilor prin românii ce şi-au găsit rosturi în Rusia. Petru Movilă a devenit mitropolit al Kievului şi întemeietorul Academiei ruseşti. Călugărul român Paul Berândă este întemeietorul lexicografiei ruseşti. Milescu Spătaru pe lângă activitatea diplomatică şi ştiinţifică a fost învăţătorul lui Petru cel Mare. Dimitrie Cantemir a depus o rodnică activitate ştiinţifică fiind şi consilier intim al împăratului. Herăscu (Hirăstov) a fost literat şi întâi curator al universităţii din Moscova.33 Dosoftei va ajunge episcop al Azovului, Antonie ( trecut peste Nistru împreună cu cei peste 100.000 moldoveni la 1739) a devenit mitropolit de Cernigov şi Bielgorod. Mihail Strilbiţchi din Moldova îşi va muta tipografia la Dubăsari apoi la Movilău. Ioan Silviu Nistor în ,,Istoria românilor din Transnistria” mai aminteşte de un român Turcu ca autor al codului penal rusesc, de Mihail Voloşaninov ca organizator al Ministerului de externe rus şi Grigore Voloşeninov (Românul) de asemenea diplomat al Rusiei.34 Literatura rusă recunoaşte că poezia rusească modernă începe cu Antioh Cantemir. Prin D.Cantemir, prin Spătaru Milescu (care în China la popasuri dă comandă cazacilor să îi cânte ,,Dunăre,Dunăre”), prin Leon Donici şi alţii capătă nişte mari oameni de cultură.35

În 1737 se năştea în Rusia, Nic Bantânş Camenschi urmaş de boier moldovean ce va deveni membru de onoare al Academiei ruse şi universităţii.36 Mihai Frunză geniu militar al Armatei Roşii, mort în 1925 la 40 de ani, este cel al cărui nume l-a purtat capitala R.S.S.Kirghiză (Frunze) şi Academia militară a URSS. Acesta se născuse în Turkestan, urmare a unor colonizări ale basarabenilor şi transnistrienilor în 1878 în regiune.37 În 1854 se stingea la Odessa Al.Sturza, filozof al religiilor. N.Donici a întemeiat în 1908 la Dubăsarii Vechi, Observatorul de astronomie fizică.38 Guvernul rus refuză oferta lui Mihail Stroescu (fratele filantropului V. Stroescu) de a finanţa deschiderea unei catedre de limba română la Universitatea din Odessa.

Academicianul sovietic L.S.Berg, afirma: ,,Moldovenii ce locuiesc în Moldova, Basarabia şi până în guberniile învecinate, Podolia, Herson, iar într-un număr mai mic în gubernia Ecaterinoslav sunt români”, iar Take Ionescu privitor la Rusia ,,este duşmanul nostru natural”.39

Toponimia confirmă românitatea Transnistriei

Iată în continuare o serie de nume ale localităţilor de dincolo de Nistru: Singuri, Voloşovca, Cioban, Beseni, Voloşschie, Caracinţi-Valahi, Cotiujani, Uşiţa, Voloşcovţâ, Bârliadca (lângă izvoarele Bugului); Glodoasa, Troianca, Mamaica, Adăbaşi, Alexandria, Perepeliţino, Şantuia, Malai (pe lângă Kirovograd); Buric, Fundescleevca, Vărsaţi, Curecni (între Cigirin şi Novomirgorod); Băbanca, Burta, Tecucica (lângă Novoarhanghelsk); Răzmeriţa, Şelari, Moldovca, Moldovscaia, Odaia, Moldovanca (lângă Olviopol); Arcaşi, Cantacuzinca, Moldovca Braşoveanovca, Pădureţ, Urâta, Şerbani, Arnautovca (lângă Voznerensk); Baraboi, Grădiniţa, Dobrojeni, Grosulovo, Moldovanca (lângă Odessa); Coşuri, Guşa, Şura-Bondureni, Buda, Soroca, Chişleac, Bursuci, Odaeva, Şura (lângă Gaisân) etc.

Th. Burada înfăţişează din gubernia Cherson în 1893 următoarele sate moldoveneşti: Iasca, Grădiniţa, Sevărtaica, Belcauca (spre Ovideopol), Mălăieşti, Floarea, Tei, Coşarca, Buturul, Perperiţa, Goiana, Siclia, Corotna, Cioburceni, Speia, Caragaciu, Taşlâc, Doroţcaia, Voznisevsca (pe Bug), Moldovca şi Cantacuzinovca. Acelaşi aromân Burada în 1906 găseşte în Podolia satele româneşti: Lescovăţ, Ruda, Ivaneţ, Rogozna, Studeniţa, Uşiţa, Lipciani, Serebia, Buşa, Coşniţa, Gruşca, Ocniţa, Camenca, Lăpuşna, Sărăţei, Râbniţa, Botuşani, Pietrosul, Slobozia, Domniţa, Balta, Moşneagul, Senina, Bursucul.40

Tot atunci potrivit cifrelor oficiale existau în Cherson şi Podolia 532.416, în Ecaterinoslav 11.813, iar în Taurida (Crimeea) 4.015 români. Aprecierile asupra cifrelor reale merg până la 1.200.000. Încă de la mijlocul secolului XIV se găseau în Transnistria peste 400 de sate curat româneşti.41

Alexis Nour (care a identificat în Transnistria o localitate ,,Nouroaia”) numeşte ca ultime sate ale zonei compact româneşti spre răsărit Glodoşi -cam la aceeaşi paralelă cu Cernăuţiul şi Şerbani -la o paralelă cu Iaşul însă la 200-250 km de la Nistru.42 Acesta a găsit în Kiev un liceu care purta numele celui care îl întreţinea prin donaţii uriaşe ,,Pavel Gălăgan”. La fel de vestiţi erau cei din familiile Funduclea (numele îl purta şi o stradă în Kiev), Cordunean, Frunzetti, Macarescu, Bontaş, Gredescu etc.43

Dintre numele de ape din Transnistria amintim Tiligul, Ingul, Inguleţul, Baraboi, Volosica, Balacliica, Berezan, Cuciurean, Tigheci, Putred, Soroca, Ocniţa, Dârla, Udici, Sahaidac (veche denumire pentru desagă), Moldovca, Buşa, Tătrani, Humor, Merla, Uşiţa etc.44
Viorel Dolha

Totul despre Transnistria (III)

În 1918 Transnistria cânta ,,Deşteaptă-te române”

Între 1909 şi 1913 ieromanahul Inochentie a condus în Transnistria la Balta o ,,mişcare” pentru reintroducerea limbii române în biserică. Zeci de mii de moldoveni veneau în pelerinaj la Balta unde li se vorbea şi li se împărţeau gazete în limba lor. Apărat de ţărani (60 vor cădea ucişi), Inochentie este ridicat de cazaci şi închis. Autorităţile vor permite însă folosirea limbii române în biserici.45
Pe vremea când ni se oferea Odessa

În 1914 Austria promitea României ,,toată Basarabia cu Odessa “ promisiune ce o va reînnoi.46

Prezenţa voluntarilor ardeleni şi bucovineni în Ucraina a avut un rol benefic în redeşteptarea conştiinţei naţionale la românii din Imperiul Ţarist. Ofiţerii români vor desfăşura o vie activitate culturală atrăgând de partea lor studenţii din Kiev. La Odessa se aflau 40.000 de ostaşi şi ofiţeri români din armata rusă care vor avea şi ei o puternică înrâurire asupra studenţilor din Odessa şi împreună vor organiza un congres la 23 martie 1917. În 18 aprilie la Odessa a avut loc o manifestare a soldaţilor români la care au luat parte 12.000 de ostaşi şi studenţi basarabeni şi transnistrieni. La 9 aprilie ziarul ,,Cuvânt moldovenesc” publicase programul P.N.M. care cuprindea printre altele şi drepturi naţionale pentru românii de dincolo de Nistru, iar în 14 aprilie se înfiinţase ,,Asociaţia învăţătorilor moldoveni din Basarabia şi de dincolo de Nistru”.47 Congresul învăţătorilor români din Rusia ţinut la Odessa a cerut pentru transnistrieni serviciu divin, şcoli, inspectorat şcolar, episcopie la Dubăsari, seminar la Odessa, toate în limba română.

,,Pe noi cui ne lăsaţi?...”

În şedinţa Radei ucrainene deputatul Ion Dumitraşcu (transnistrean) va protesta împotriva pretenţiilor Ucrainei asupra Basarabiei.48 Acelaşi împreună cu Ion Precul şi Valeriu Cicate vor conduce ,,Deşteptarea -societate naţională a românilor din Ucraina” înfiinţată la Kiev la 26 noiembrie 1917”.

Congresul ostăşesc moldovenesc de la începutul lui noiembrie 1917 din Chişinău a avut pe ordinea de zi la punctul 8 ,,Moldovenii de peste Nistru” şi a hotărât ca în Sfatul Ţării, românii de peste Nistru să deţină 10 mandate.49 S-a mai cerut Ucrainei să recunoască românilor de peste Nistru, din Caucaz, din Siberia aceleaşi drepturi pe care Basarabia le recunoaşte minorităţilor etnice. Chişinăul mai cerea administraţiilor transnistriene să notifice numărul copiilor români de vârstă şcolară.50 La acest congres ţăranul transnistrean Toma Jalbă a întrebat ,,şi cu noi care trăim pe celălalt mal al Nistrului, cum rămâne fraţilor, pe noi cui ne lăsaţi?”.51

La 17 decembrie s-a organizat un congres al românilor transnistrieni la Tiraspol precedat fiind de adunări pregătitoare la Tiraspol în 16 noiembrie şi Grigoriopol în 21 noiembrie hotărându-se ca fiecare sat să trimită doi delegaţi. Ţinut sub semnul tricolorului, congresul a votat pentru crearea de şcoli naţionale cu predare în limba română şi alfabet latin; introducerea limbii române în biserici, justiţia în limba băştinaşilor, medici români la sate, moldovenii să facă armată în oastea naţională şi alegerea a opt reprezentanţi în Rada ucraineană. S-a mai hotărât tipărirea de gazete, împărţirea moşiilor la ţărani şi să se facă tot posibilul ca Transnistria să fie alipită Basarabiei. şi cum nu ştiau dacă Basarabia va lupta pentru această alipire, sublocotenentul transnistrean Bulat atenţiona ,,dacă vom lăsa Ucraina să taie o ramură azi, alta mâine, din copacul nostru va rămâne buturuga”.52 Trimisul Radei ucrainene a urat în încheiere ,,Slavă Moldovei slobode”.

Comitetul Naţional Român ales a deschis 52 şcoli româneşti, Rada ucraineană a aprobat manualele româneşti tipărite la Chişinău cu litere latine, Consiliul Zemstvei din Tiraspol a început să introducă si în administratie şi în justiţie cunoscători ai limbii române. Timotei Pleşca şi Toma Jalbă au organizat batalionul românesc, ostaşii primind echipament, armament, cazarmă. Cadrele didactice nu au fost silite să urmeze cercurile de vară în limba ucraineană, ci 30 dintre ele au urmat cursuri la Chişinău. În satul Lunca s-a jucat chiar ,,Piatra din casă” de V.Alecsandri. Până ce teroarea bolşevică va pătrunde peste tot, pe alocuri, în şcoli şi în 1919 se mai cânta ,,Deşteaptă-te române”.

În 9 ianuarie 1918 Ion Precul, moldovean din stânga Nistrului în calitate de deputat în Rada ucraineană ia cuvântul şi cere drepturi egale pentru compatrioţii lui.53 Se preconiza un congres general al românilor din Ucraina în iunie 1918 dar abia în decembrie 1919 la o Adunare naţională au cerut organizarea lor într-un stat naţional. La 21 martie 1919, în urmărirea bandelor bolşevice, românii trec Nistrul şi ocupă pentru scurt timp Tiraspolul şi Razdelnaia.

La Conferinţa de pace de la Paris, România nu a reclamat Transnistria şi rămân de domeniul istoriei motivele pentru care dezrobirea fraţilor transnistrieni nu s-a înfăptuit atunci, fiind siliţi să înfrunte încă o epocă de suferinţe, după spusele lui Dominte Timonu (născut în Măhala lângă Dubăsari, membru mai apoi al Fondului Literar al Uniunii Scriitorilor din România) perioada a fost ,,mai grea şi mai cumplită”.54 Într-o cuvântare ţinută la Varşovia în noiembrie 1920, Take Ionescu spunea că ,,600.000 de români trăiesc dincolo de frontiera estică”.55 În aprilie 1920 încep mari revolte ţărăneşti, răsculaţii conduşi de Tutunică ocupă Balta, răscoala întinzându-se în raioanele Codâma şi Ananev (raion despre care ,,Marea enciclopedie rusă” spunea că ,,moldovenii sunt locuitorii autohtoni ai raionului”). În 1922 sub conducerea lui Chirsula revolta a reizbucnit. După înăbuşirea în sânge a acestora s-au făcut deportări în masă.56
Viorel Dolha

Totul despre Transnistria (IV)

RASSM-un stat românesc între Rusia şi România Mare
Opoziţie ucraineană la crearea RASSM

După declaraţia din 3 august 1923 a Guvernului Sovietic privind nationalităţile şi libera folosire a limbii materne şi ca urmare a tendinţelor hotărâte de ucrainizare, la 3 septembrie se întrunesc la Balta delegaţii satelor româneşti. Ucrainienii au făcut opoziţie la organizarea unei republici autonome.57

Şi totuşi în 12 octombrie 1924 se crează Republica Autonomă Socialistă Sovietică Moldovenească58 în cadrul Ucrainei, capitală fiind Balta, iar din 1928 Tiraspolul cu graniţa vestică fixată declarativ pe Prut. La Bârzula în aprilie 1925 Congresul Pan-Moldovenesc a fixat graniţele şi Constituţia recunoscută de ucrainieni la 10 mai.

Cu o suprafaţă , la 1934, de 8.434 km2 şi o populaţie de 615.500 locuitori din care 80% români, noua republică cuprindea raioanele: Balta, Bârzula, Camenca, Crut, Dubăsari, Grigoriopol, Ananiev, Ocna Roşie, Râbniţa, Slobozia, Tiraspol. A fost creată pentru a aţâţa pe nemulţumiţii din Basarabia. Vintilă Brătianu considera cu luciditate că ,,crearea unui stat român între Rusia şi noi” va permite dezvoltarea în URSS ,,a unei vieţi naţionale româneşti”.59

Tiraspolul în alfabet latin

Moştenirea lăsată de ţarism era înfiorătoare: populaţia agramată, şcoli de limbă maternă lipsă, conştiinţa naţională stinsă, oamenii în mare parte neştiind de unde se trag şi cine sunt, limba la condiţia de limbă păsărească.60 Demn de menţionat că în RASSM i s-a spus limbii pe nume după cum reiese din paginile săptămânalului ,,Plugarul roşu” din 21 august 1924 (ce apărea din 1 iulie): ,,s-a hotărât ca în şcoale, case şi în aşezăminte de cultură românească să se întrebuinţeze limba românească”.61

Au funcţionat 145 şcoli româneşti gimnaziale, 18 şcoli româneşti de rang liceal, institut agronomic, unul pedagogic şi politehnică, cu o populaţie şcolară românească totală de 24.200 din care 800 studenţi. Din 1933 se introduce alfabetul latin. Apar publicaţii cum ar fi: ,,Plugarul roşu”, ,,Moldova Socialistă”, ,,Comsomolistul Moldovei”, ,,Moldova literară”, ,,Octombrie”, ,,Scânteia leninistă”. Mai existau staţie radio la Tiraspol, Corul de Stat ,,Doina”, teatrul de stat şi secţie română la Şcoala teatrală din Odessa, institut de cercetări ştiinţifice şi tânăra republică avea un Congres General al Sovietelor, parlament local, guvern şi chiar un preşedinte de republică.62

Revenirea la ,,limba moldovenească” s-a făcut cu puşca

În 1937 însă, intelectualitatea din RASSM a fost acuzată că a făcut jocul duşmanului de clasă63 şi exterminată în mod barbar. Începând cu întregul guvern al republicii şi terminând cu inimoşii scriitori transnistrieni între care: Nicolae Smochină, Toader Mălai, Nicolae Ţurcanu, Simion Dumitrescu, Petre Chioru, Mihai Andreescu, Mitrea Marcu, Alexandru Caftanachi, Iacob Doibani, Ion Corcin, Dumitru Bătrâncea, Nistor Cabac. Atrocităţile staliniste au mers până acolo încât în satul lui Toma Jalbă (Butor-raionul Grigoriopol) au fost împuşcaţi 167 bărbaţi din cei 168.64

Datorită colectivizărilor forţate şi închiderii bisericilor (încheiată în 1938) a avut loc un adevărat exod peste Nistru atât de intens încât a fost nevoie de un lagăr pentru refugiaţii transnistrieni, iar numărul intelectualilor originari de dincolo de Nistru ajunsese atât de mare încât la Chişinău, Cluj şi Iaşi, apar reviste ale acestora: ,,Tribuna românilor transnistrieni”65 condusă de Şt. Bulat, ,,Transnistria” redactată de Ilia Zaftur, respectiv ,,Moldova Nouă” redactată de N.Smochină. Grănicerii ruşi trăgeau fără milă în cei pe care îi descopereau trecând Nistrul. Astfel de evenimente erau obişnuite, însă la 23 februarie 1932 a fost un adevărat masacru fiind ucişi 40 de bărbaţi, femei şi copii, fiind un subiect de discuţie în parlament şi în presa internă şi internaţională.66

Înainte de 28 iunie 1940 şi în zilele următoare se vorbea despre reunirea noilor teritorii dintre Prut şi Nistru cu RASSM.

Agenţia RATAU transmitea din Balta despre mitingul consacrat susţinerii ,,întrunirii poporului basarabean cu poporul RASSM.” Ecouri ale intenţiei CC al PC din URSS din 11 iunie 1940 se regăsesc în paginile Moldovei Socialiste din 13 iulie 1940: ,,cu mare bucurie am aflat noi că Sovietul Comisarilor Poporului din CC al PC Unional au susţinut rugămintea organizatorilor Moldovei şi au intrat cu propunere în Sovietul Suprem al URSS de a întruni locuitorimea Basarabiei cu locuitorimea RASSM şi organiza Republica Confederativă SSM”.

Kremlinul comandase culegerea de date în vederea luării hotărârii privind structura administrativ teritorială a RSSM. Un asemenea raport datat la 15 iulie 1940 şi semnat A.Scerbacov care ţinând cont de considerente etnice, istorice, economice, propune pe lângă cedarea dintre judeţele basarabene doar a Hotinului (care împreună cu Cernăuţiul să aparţină Ucrainei), iar din RASSM să cedeze Ucrainei doar raioanele Balta şi Pesceansc. Viitoarea Moldovă urma să aibe 5 regiuni: Bălţi, Chişinău, Bender, Akkerman şi Tiraspol cu raioanele Ananiev, Valea Hoţului, Grigoriopol, Dubăsari, Camenca, Codâma, Cotovsc, Ocna Roşie, Râbniţa, Slobozia, Tiraspol şi Cerneansc). Regiunea Tiraspol ar fi avut 518.385 locuitori.67

Conducerea fostei RASSM propune şi ea cedarea către Ucraina pe lângă Bucovina de Nord doar a Hotinului, Ceţătii Albe şi Chiliei, iar de la est de Nistru să fie cedate doar raioanele Codâma, Balta şi Pesciana.68

Sfâşierea Transnistriei

Kievul însă prin preşedintele Sovietului Suprem al Ucrainei, M.Greciuha cerea la 22 iulie 1940 ca Ucrainei să-i revină pe lângă Bucovina de Nord, Hotin, Akkermann, Chilia şi a Ismailului, Bolgradului şi a opt din raioanele RASSM (Codâma, Balta, Pesciana, Ananiev, Valea Hoţului, Ocna Roşie, Cerneansc, Kotovsk).69 Deşi în urma analizării propunerilor Ucrainei şi RASSM, A.Gorkin, secretar al prezidiului Sovietului Suprem propunea lui G.Malenkov secretar al CC al PCUS să se adopte varianta RASSM70, în 2 august 1940 Sovietul Suprem a adoptat legea formării RSSM în varianta propusă de Ucraina.71

La 10 mai 1941 se respingeau demersurile cetăţenilor din următoarele localităţi transnistriene de a trece din componenţa Ucrainei în componenţa Moldovei: Timcov (raionul Codâma) Stanislavca (raionul Kotovsc), Culmea Veche ( raionul Kotovsc), Grebenichi şi Slaveano-Serbca ( raionul Grosu) şi dau curs doar cererilor satelor Doroţcaia Nouă şi Sadovo (raionul Ocna Rosie).72

Iată câteva din numele localităţilor din fosta RASSM care treceau la Ucraina: Lunga, Hârtop, Visterniceni, Borş, Dabija, Carleşti, Şerpa, Culmea Veche şi Nouă (raionul Bârzu); Valea Hoţului, Tocila, Grecu, Perişori, Handrabura, Şalpani (raionul Nani); Păsat, Holmu, Pârlita, Păsăţel, Mironi, Bănzari, Bursuci, Moşneanca, Raculova, Herbina (raionul Balta), Budăi, Buza, Strâmba, Broşteni, Slobozia, Buchet, Timcău, Ploţi, Şerbi (raionul Crutâi); Ocna Roşie, Clăveni, Tiscolung, Tiscol, Odaie, Ideia, Coşari, Dihori, Mironi, Slobozia, Dubău, Ţâbuleanca, Sahaidac, Topala, Ciorna, Perlicani, Basarabia, Bahta, Mălăieşti, Ilie, Brânza, Untilovca, Găvănosu (raionul Ocna Roşie). Multe din numele românesti vor fi schimbate: Bârzu în Kotovsk, Mărculeni în Dimovka, Voloşca în Pisariovka, Întunecata în Svetloe, Nani în Ananiev, Vrabie în Vradievka, Valea Hoţului în Dolinskoie, Mălai în Karataevka, Urâta în Elenovka etc.73
Numele moldovenilor au fost ucrainizate, şi ele: Sandu, Rusu, Buzatu, Cherdevară au devenit peste noapte: Sandulenko, Rusulenko, Buzatenko. Kerdevarenko.74
Viorel Dolha

Totul despre Transnistria (V)

Transnistria-a XI-a poruncă a decalogului românesc
Sub administraţie românească

Între 19 august 1941 şi 29 ianuarie 1944, România a avut sub administraţie temporară ,,Transnistria” ce se întindea între Nistru şi Bugul de până la limanul Niprului, iar în nord până la apa Niomjâi şi a Rovului. Teritoriul în suprafaţă de 44.000 km2 şi o populaţie de 1,2 millioane locuitori a fost împărţit în 13 judeţe: Ananiev, Balta, Berzovca, Dubăsari, Golta, Jugastru, Movilău, Oceacov, Odessa, Ovidiopol, Râbniţa, Tiraspol, Tulcin. În vederea deschiderii şcolilor la 1941, primarii urmau să consulte imediat obştile locale spre a stabili limba de predare a învăţământului (rusă sau moldovenească) după alegerea obştei.75

Păstrând vechea împărţire în 64 de raioane, din cei 1.623 funcţionari, doar 398 proveneau din România. Din cele peste 1.000 de biserici desfiinţate de comunişti, în 1943 nu erau încă reparate doar 76. Alături de 219 preoţi localnici mai slujeau 250 preoţi din ţară. S-au organizat cursuri pentru 800 cadre didactice, româneşti din Transnistria, apar publicaţii ca: ,,Transnistria”, ,,Glasul Nistrului”, ,,Bugul”, ,,Gazeta Odessei”, ,,Ţara Bugului””, ,,Molva”. La Tiraspol s-a înfiinţat Liceul românesc ,,Duca Vodă”, iar cinematografe în Tiraspol, Ananiev şi Odessa. Reprezentaţii cinematografice au avut loc în toate satele Transnistriei.76 În satul Hârjău au fost repatriaţi români din Kuban (504 familii de dincolo de Bug au fost repatriate între Prut şi Bug la începutul acţiunii).77 Din relatările bulibaşei Coca din Sinteşti - Ilfov, pe malul Bugului era amenajat un fel de lagăr unde au fost adunaţi 2.600 ţigani.78

În 1944 odată cu înaintarea frontului, cea mai mare parte a Transnistriei a fost încorporată în RSS Ucraineană, iar raioanele Camenca, Râbniţa, Dubăsari, Grigoriopol, Tiraspol, Slobozia în componenţa RSS Moldoveneşti, situatie existentă şi în prezent.

O Românie extrem-orientală

În 1966 R.Udler precizează că 240 localităţi cercetate în cadrul Atlasului Lingvistic Moldav se aflau în Ucraina (Transcarpatia, Cernăuţi, Odessa, Nicolaev, Kirovograd, Dniepropetrovsk, Zaporojie, Doneţk, Lugansk), în RSSA Abhazia, în Khirghizia. Mai erau materiale necartografiate şi pentru Omsk şi Primorsk. V.Buescu aduce date noi privind diaspora românească de peste Ural. În regiunea Orenburg şi Turgai există sate pur moldoveneşti. În satul Berdianski locuiesc basarabeni ce mai întâi fuseseră colonizaţi în Simferopol. În satul Abiarski a întâlnit familii cu numele Şeptechiţă. În regiunea Samarkand există un sat exclusiv moldovenesc iar în satul Orheievka din Semipalatinsk trăiau coloni din Orhei. Sate româneşti sunt în jurul Omskului şi Akmolinskului şi în regiunea Tansk. În jurul oraşului Irkutsk există români, unul din sate fiind Ceremskov. Lângă Vladivostok pe fluviul Usuri există sate ca:Teiul, Zâmbreni, Bogatârca, Kişinovka, Bălcineşti, Dunai, Basarabia Nouă, Logăneşti cuprinzând la 1968, 30.000 moldoveni. Pe Amur, lângă Habarovsk, există sate ca: Inul, Aur, Dunărea. În Manciuria erau înainte de război 20.000 de români. S-au semnalat pescari români din Primorsk care au cerut azil în Japonia.79

Între multele valuri de deportări, emigrări, colonizări ale românilor spre est, un rol important l-a avut şi strămutarea în Siberia şi Kazastan între 1906-1914 a 60.000 basarabeni şi crearea unei adevărate Românii extrem-orientale.80

Câţi aţi muri pentru tricolor? Ea a făcut-o!

În Ucraina, la recensământul din 1989, existau la est de Nistru români în regiunea Odessa care cuprinde însă şi sudul Basarabiei (149.534), Nikolaev (16.673), Kirovograd (10.694) şi alte regiuni (73.128).81 Exista în 1992 la Odessa o Societate Culturală Românească ,,Luceafărul” care edita şi un săptămânal cu acelaşi nume condus de Vadim Bacinschi. Maria Margarit din Ananiev spunea de acest săptămânal că este un ,,alin pentru durerea ce mă încearcă” şi că ,,ne dor schimbările cărora au fost supuse cândva denumirile satelor noastre” şi vorbeşte de ,,existenţa de veacuri a noastră pe aceste locuri”.82

Interesele ruseşti în zonă a căror expresie este conflictul început în 1992 şi tendinţele centrifuge continuate până în prezent împiedică accesul la viaţa naţională măcar pentru românii transnistrieni din raioanele Moldovei. Dacă la început 26.000 elevi din Transnistria au cerut grafie latină, în urma presiunilor rusofonilor au rezistat doar şcolile nr. 20 din Tiraspol (despre care T.Tabunşcic vicepreşedinte al Societăţii ,,Transnistria”83 anunţă că a crescut de la 30 la 700 de elevi); nr.4, 17, 18, 19, din Bender (Thighina) şi nr. 12 din Râbniţa84. În întreaga Transnistrie moldovenii deţin 40% din populaţie (ruşii şi ucrainenii deţin doar 22, respectiv 28%); în Tiraspol unde în 1940 aveau 65% mai deţineau în 1989 abia 12%.86

În Cocieri (satul transnistrian care i-a dat pe prozatorul şi regizorul Ioviţă Vlad şi academicianul I.Capiton Lupol) învăţătoarea Maria Gherasim Isaicul în timpul conflictului pleca şi se întorcea de la şcoală purtând cu ea, tricolorul. Într-o noapte au ucis-o şi au aruncat-o în fântână.85 Ferice de copiii ce au avut-o în frunte. Vai nouă ce le permitem unor analişti români (nu doar lui Smirnov şi armatei a XIV-a) să afirme categoric că nu avem interese în Transnistria şi că aceasta nu aparţinuse nicicând României.

Cu gândul la aceşti bravi români transnistrieni va fi zis probabil C.Coposu că ,,integritatea noastră teritorială până la frontierele estice ale neamului este o obligaţie sfântă, ca a XI-a poruncă a decalogului românesc”.

Autorităţile autoproclamatei Republici Moldovene Transnistriene de azi controlează pe lângă raioanele de la est de Nistru şi oraşul Tighina care este în Basarabia. În 1992, după ce armata Moldovei a intrat în Tiraspol, a primit ordin de la Snegur să se retragă. Ostaşii au plâns de necaz. Chişinăul este îndreptăţit conform dreptului internaţional să restabilească ordinea constituţională în zonă însă a avut şi are nişte ezitări cel puţin suspecte.

Sper, stimate cititorule, că te-ai convins că avem oarece interese şi dincolo de Nistru, cu toate că probabil eşti tipul de român ce se revoltă că americanii nu ştiu de spaţiul nostru mioritic, dar care permite cu seninătate să fie ţinut în beznă de o şcoală ce nu i-a dat nici cele mai elementare date despre fraţii săi din Transnistria, Transcarpatia, Pocuţia, Bucovina de Nord, Basarabia de Nord, Herţa, Basarabia de Sud, Cadrilater, Timocul sârbesc şi bulgăresc, Banatul de Vest, Ungaria de est, despre fraţii săi aromâni, meglenoromâni şi istroromâni. Americanii sunt nişte nesuferiţi superficiali. Ca bun român, continuă să cauţi soluţii de a mai face români verzi din încă câţiva unguri şi nu îţi pune problema celor 12 milioane de români din afara României ce nu au acces la limba maternă. Nu îţi fă inimă rea ci treci mai bine la pagina sportivă.

Viorel Dolha

NOTE
1. A. Nour, Basarabia nr.1/1992 pag. 82.
2. G. Brătianu, ,,Tradiţia istorică despre întemeierea statelor româneşti”, Bucureşti 1980, pag. 170.
3. A. Boldur, Teritoriul Moldovei faţă de principatele..., ,,Patrimoniu” nr.4 1991, pag. 14.
4. S. Mehedinţi, Fruntaria României spre răsărit, ,,Neamul Românesc”, Chişinău nr. 1/1991, pag. 6.
5. I.S. Nistor, ,,Istoria românilor din Transnistria”, Bucureşti 1995, pag.13.
6. E. Lozovan, Românii orientali de la Nistru la Vladivostok, ,,Neamul Românesc, pag. 31, nr. 1/1991.
7. Ghe. Brătianu, op.cit. , pag.170.
8. I. Nistor, ,,Basarabia” nr.10/1990, pag.159.
9. N. Iorga, ,,Istoria românilor pentru poporul românesc”, Chişinău 1992, pag.103
10. A. Boldur, ,,Istoria Basarabiei”, Bucureşti 1992, pag. 177.
11. D. Pocitarencu, Cetatea Thighina, ,,Patrimoniu” nr.2/1991, pag.22, Chişinău.
12. I.S. Nistor op.cit., pag. 16.
13. E.Şt. Holban, Figuri basarabene, ,,Basarabia” nr.3/1992, pag.89.
14. A. Crihan, Basarabia nr. 10/1991, pag.69.
15. XXX ,,Istoria României în date”, Chişinău 1992,pag. 138.
16. N. Iorga, Istoria românilor prin călători, Bucureşti 1981, pag. 276.
17. I.S. Nistor, op.cit. , pag.19.
18. N. Iorga, Românii de peste Nistru, ,,Basarabia”, nr. 11/1992, pag.87.
19. E. Lozovan, Românii orientali..., ,,Neamul Românesc”, nr.1/1991, pag.32.
20. I.S. Nistor, op.cit., pag.23.
21. E.Şt. Holban, Figuri basarabene, ,,Basarabia”, nr.1/1992.
22. I.S. Nistor, op.cit., pag 26.
23. Şt. Ciobanu, Cultura românească în Basarabia, Chişinău 1992, pag.23.
24. E.Şt. Holban, Prin veacurile învolburate..., ,,Basarabia”, nr.1/1992.
25. M. Iacobescu, Din istoria Bucovinei, Bucureşti 1993, pag.35.
26. N. Iorga, Românii de peste Nistru, ,,Basarabia”, nr.11/1992, pag.89.
27. I.S. Nistor, op.cit, pag.,27.
28. A. Raţiu, Avertismentul, ,,Neamul Românesc”, nr. 1/1991, pag.29.
29. D.A. Lăzărescu, ,,Imaginea României prin călători”, Bucureşti 1986, vol. II, pag. 102.
30. A. Nour, op.cit., pag.82.
31. XXX Istoria României în date, pag.156.
32. N. Iorga, ,,Istoria românilor prin călători”, Bucureşti 1981, pag.445.
33. Şt. Ciobanu, op.cit., pag.250.
34. I.S. Nistor, op.cit., pag32.
35. Al. Matcovski, ,,Basarabia”, nr.5/1990, pag.143.
36. Ibidem, nr.11/1991, pag.157.
37. I.S. Nistor, op.cit. pag.109.
38. Şt.Holban,Prin veacurile învolburate…,în’Basarabia’ nr.5/1992
39.F.Bichir, ,,Baricada”,nr.178,pag.6
40.N.Iorga, Românii de peste Nistru, în ,,Basarabia” nr.11/1992,pag92
41.I.S.Nistor,op.cit.,pag.35
42.A.Nour,în ,,Basarabia” nr.1/1991,pag82
43.Ibidem,pag.85
44.I.S.Nistor,op.cit.,pag.35
45.Ibidem,pag.39
46.A.Boldur,op.cit..,pag.512
47.E.Şt.Holban, Figuri basarabene, în Basarabia,nr.3/1992,pag.89
48.Ibidem,pag.91
49.C.Botoran,M.Retegan, 1918-Făurirea României Mari, Buc.1993,pag.48
50.I.S.Nistor,op.cit.pag.49
51.A.Chiriac, Mic dicţionar al membrilor Sfatului Tării, Patrimoniu nr.4/1991, pag.77
52.Şt.Bulat, Şedinţele Sfatului Tării, Patrimoniu, nr.2/1991,pag.140
53.E.Şt.Holban, Figuri basarabene , Basarabia nr.12/1991,pag.97
54.D.Timonu, în Basarabia nr.12/1992,pag.198
55.XXX 1918,vol.VI,Buc.1986,pag466
56.I.S.Nistor, op.cit.,pag.60
57.Ibidem,pag.61
58.M.Bruhis, Rusia,România,Basarabia, Chişinău ,1992,pag.343
59.I.S.Nistor, op.cit.,pag.68
60.L.Lari, Labirintul basarabean, în Îndemn la înălţare în istorie, Chişinău 1990, pag.185
61.V.Mândricanu, în Nistru nr.2/1990,pag.69
62.I.S.Nistor, op.cit. pag.65
63.L.Lari, op.cit., pag.185
64.N.Dabija, în Literatura şi Arta, Chişinău nr.22/1996
65.I.Datcu, Basarabia nr.11-12,an1993,pag.191
66.E.Şt.Holban, Figuri basarabene, Basarabia 1/1992
67.A.Văratec, Dezintegrarea Basarabiei la 1940, Revista Istorică nr.1-2/1992, pag.154
68 XXX Pactul Molotov-Ribbentrop ,pag.82,Chişinău1992
69. XXX Ibidem,pag.90
70.XXX Ibidem,pag.83
71.XXX Ibidem,pag.93
72.XXX Ibidem,pag110
73.N.Dabija, Literatura şi Arta, Chişinău 1996
74.Ibidem
75.O.Verenca, Realităţi economice în guvernământul Transnistriei, Revista Istorică, nr.1-2/1992,pag.137
76.I.S.Nistor, op.cit.,pag.97
77.Ibidem,pag.95
78.R.Toma, Nordul poetic, Flacăra, aprilie 1997,pag.6
79.E.Lozovan,op.cit.,pag.32
80.N.Negru, Îndemn la înălţare în istorie, Chişinău 1990, pag.165
81.V.Trebici, Ucraina şi minoritatea etnică românească, România Liberă 29.03.1997
82.M.Mărgărit, ,,Luceafărul”-Odessa, nr.19/1992
83.*** Românul nr.28/1997
84*** Moldova Suverană nr. 119/1994
85.E.Nirca, Basarabia nr.10/1992,pag.205
86.N.Dabija, Literatura şi Arta, 22/1996
87.*** Istoria României în date, pag.9

sursa: http://istorie-adevarata.blogspot.ro/2009/05/totul-despre-transnistria.html

date statistice de recensământ:

3. 1. Recensământ 1989

Populaţia regiunii la recensământul din 1989 era de 546.000 de locuitori (fără oraşul Tighina şi celelalte localităţi basarabene controlate de separatiştii transnistreni). Ca urmare a situaţiei economice şi politice din zonă, recensămîntul din 2004 făcut de autorităţile separatiste din Tiraspol a arătat o scădere a populaţiei cu aproximativ 150000 de persoane (pe întreg teritoriul separatist, inclusiv zona Tighina).

3. 1. 1. Etnii

Moldoveni (Români): 39.9%
Ucrainieni: 28.3%
Ruşi: 25.5%
Bulgari: 1.8%
Găgăuzi: 0.8%
Alţii: 3.7%

sursa: http://www.basarabia91.net/2011/02/transnistria-pamant-romanesc.html

Abuzurile împotrvia românilor :

Elevul răpit de securitatea din Transnistria: ,,Aş vrea un avocat care să mă apere”

În urmă cu un an şi jumătate, în Tiraspol, elevul Alexandru Bejan a fost răpit de la școală de către niște ofițeri al KGB-ului, care l-au supus unui tratament inuman. Timp de câteva ore, aceștia l-au anchetat, șantajat și obligat să scrie un autodenunț din care să reiasă că el ar fi autorul unor bilete de amenințare trimise grădinițelor din localitate. În baza acestei acuzații, Alexandru Bejan, elev în clasa a XI-a la liceul românesc “Lucian Blaga”, a fost acuzat de terorism.

În prezent, el are interdicția de a părăsi așa-zisa “Republică Moldovenească Nistreană”, iar următorul său proces urmează să aibă loc pe 15 octombrie.

Urmăriţi aici povestea elevului chinuit de autorităţile separatiste din Tiraspol, redată de Moldova.org:

Consiliul Judeţean al Elevilor din Brăila s-a sesizat cu privire la acest caz şi a înaintat o petiţie online pentru sensibilizarea opiniei publice şi a factorilor decizionali cu privire la situaţia deosebit de gravă a lui Alexandru. Acestei iniţiative i s-a alăturat, ulterior, şi Platforma Civică Acţiunea 2012. Petiţia poate fi accesată la această adresă:
http://www.petitieonline.com/sprijin_pentru_elevul_roman_din_tiraspol_chinuit_de_autoritati.

Sursa: http://www.infoprut.ro

Sursa: http://www.buciumul.ro/?s=transnistria&x=0&y=0

Despre uciderea tânărului Vadim Pisari la graniţă in 1 ian.2012:

Cazul lui Vadim Pisari, tânărul împușcat de un pacificator rus, va fi discutat la reuniunea 5+2 din februarie

Subiectele care ţin de reglementarea transnistreană şi incidentul de la 1 ianuarie vor fi discutate la negocierile în formatul 5+2 din februarie, a spus Eugen Carpov , vicepremierul pentru reintegrare.

„Cu regret nu putem convoca reuniunea extraordinară în formatul 5+2. Sunt înalţi oficiali străini implicaţi în acest format şi ei nu pot fi invitaţi de urgenţă pentru anumite situaţii. Dar în februarie toate aceste subiecte vor fi discutate. Noi dorim să stabilim şi o conlucrare mai constructivă cu reprezentanţii de la Tiraspol", a declarat Eugen Carpov pentru Info-Prim NEO.

Sute de oameni i-au spus „Adio" tânărului de 18 ani, împuşcat de pacificatorul rus

De asemenea vicepremierul a menționat că la sfârşitul anului s-a produs o schimbare în relaţiile cu partea transnistreană, odată cu înlocuirea liderului de la Tiraspol. „Sunt alţi oameni cu care ne-am exprimat disponibilitatea să negociem, nu doar în formatul 5+2, ci şi în relaţia Chişinău-Tiraspol", a explicat Eugen Carpov. Potrivit oficialului, locurile de beton de la punctul de control de lângă Vadul lui Vodă au fost înlăturate de pe carosabil. Acum se duc negocieri ca procedura respectivă să fie extinsă şi la alte puncte de control ale pacificatorilor, astfel ca blocurile respective să fie înlocuite cu limitatoare de viteză, care vor încetini mişcarea unităţilor de transport, dar nu o vor bloca.

Tânărul de la Pârâta a fost împuşcat cu gloanțe interzise de ONU

În privința tânărului de la Pârâta, împuşcat mortal de către un pacificator rus, Eugen Carpov a spus că dosarul este instrumentat de către Procuratura Militară din Moldova, cu implicarea experţilor din Rusia.Vicepremierul a declarat că se doreşte şi se face tot posibilul pentru demilitarizarea forţelor de pacificatori şi internaţionalizarea misiunii.

sursa: http://adevarul.ro/moldova/actualitate/cazul-vadim-pisari-tanarul-impuscat-pacificator-rus-discutat-reuniunea-52-februarie-1_50ad1c457c42d5a6638ed249/index.html

Basarabenii au cerut la Consiliul Europei retragerea armatei ruse

In Strasbourg, în faţa Consiliului Europei a fost organizată o manifestaţie de protest a romanilor basarabeni care au subliniat necesitatea monitorizării Rusiei în ceea ce priveşte retragerea armatei sale din regiunea de est a Republicii Moldova (Transnistria), transmite Romanian Global News.

Protestul a fost organizat în timpul desfăşurării sesiunii Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) unde în plenul adunării a fost discutat şi votat raportul privind respectarea obligațiilor şi angajamentelor Federaţiei Ruse.

Un alt motiv al manifestării a fost cererea către Consiliul Europei de a condamna utilizarea de către Federaţia Rusă a şantajului politic în relaţiile cu ţările din Europa Centrală prin utilizarea armei energetice (livrările de gaze prin Gazprom). Un amendament în acest sens a fost depus de către deputatul PL în APCE Ana Guţu.
Evenimentul a demarat cu un minut de reculegere în memoria lui Vadim Pisari, tânărul ucis de către un militar rus apartinand trupelor de ocupatie, la începutul acestui an.
Mesajul manifestanţilor a fost auzit de către deputaţii APCE, jurnalişti şi angajaţii Consiliului Europei, cărora le-au fost distribuite peste 600 de fluturaşi pe care erau clar prezentate motivele nemulţumirilor faţă de Rusia. Protestatarii au afişat pancartele “Non à l’agression russe en Moldavie (nu agresiunii ruseşti în Moldova”, “Russia stop killing Moldovan people (Russia, opreşte uciderea moldovenilor”, “Russian army, go home (armata rusă, pleacă acasă)” şi altele.
Nicolae Dragomir, un manifestant a menționat “E bine că Consiliul Europei cere retragerea armatei ruse, acum oficialii moldoveni vor fi obligaţi şi ei să ceară deschis acest lucru. În acelaşi timp e păcat că primul ministru Filat face cedări către Rusia anume acum, când Europa condamnă şantajul energetic”.
La miting au fost prezenţi persoane din Strasbourg şi Paris, studenţi care îşi fac studiile în Franţa. Manifestanţii au fost sprijiniţi de către deputatul Ana Guţu precum şi de către părintele Vasile Molnar din Strasbourg.
Evenimentul a fost organizat de către Grupul de Iniţiativă “Neodacii” din Strasbourg (lider Gheorghe Bobeică) şi Clubul Liberal Paris (preşedinte Vasile Calmaţui).

Sursa: http://www.rgnpress.ro

Sursa: http://www.buciumul.ro/?s=transnistria&x=0&y=0

Despre războiul din Transnistria găsiţi aici:

Transnistria... Durere şi Speranţă . Partea I-a

ce interesant e că rusofilii au atacat, denigrat şi înjurat pe cei care au postat filmul după cum puteţi citi cometariile şi mizeriile de pe youtube, ba chiar se pretind şi români şi au început să-i denigreze pe moldoveni, tactică inutilă, majoritatea românilor fiind unionişti, excepţie făcând cei aflaţi în slujba unor servicii străine.

Transnistria... Durere şi Speranţă . Partea-2

Transnistria... Durere şi Speranţă . Partea-3

Transnistria... Durere şi Speranţă .Partea-4

Masacrul de la Tighina ep.1 din 2

Masacrul de la Tighina ep.2 din 2

http://adevarul.ro/international/rusia/geopolitica-faptului-divers-conflictul-transnistrean-inceput-discoteca-1_53510beb0d133766a8e5c5d0/index.html

Conflictul transnistrean a început în discotecă Poliţiştii moldoveni au luptat în 1992 fără căşti şi fără echipament special. De aproape un sfert de secol Transnistria e o fâşie fierbinte pe harta Europei. Cauzele conflictului transnistrean au rădăcini istorice, dar cronologia faptelor mărunte reţine că totul a pornit de la un tânăr care voia să vadă femei goale dansând împrejuru-i, într-o discotecă de provincie. Anatol Caraman, preşedintele asociaţiei veteranilor din războiul de acum 22 de ani, îşi aminteşte cum a început să se tragă cu puşca peste Nistru. Ştiri pe aceeaşi temă Acces interzis în Transnistria chiar şi de sărbătorile pascale Încleştarea poveştilor despre Ucraina - războiul de diplomaţie publică... Preşedintele Moldovei cere excluderea Ucrainei şi Transnistriei din fo... Totul a erupt în Dubăsari, oraş aflat pe malul stâng al Nistrului, la 2 martie 1992. Cum steaua URSS-ului apusese, Nistrul separa două lumi diametral opuse: cei de la stânga – transnistrenii – care doreau să rămână sub umbrela Uniunii, şi cei de la dreapta – basarabenii – care aspirau la independenţă, iar, unii dintre ei, la reunificarea cu România. Anatol Caraman era poliţist în 1992. A luptat în conflictul transnistrean, iar după aceea i-a strâns în cadrul asociaţiei Tiras Tighina pe cei care au apărat cu arma în mână Republica Moldova. "Deci, în Dubăsari, un copil, că altfel nu poţi să-l numeşti, aflat în stare de ebrietate, ia pistoul mitralieră AKS din cui de acasă. Era arma fratelui său mai mare, care făcea parte din garda lui Igor Smironv (n.r. – liderul transnistrean între 1991 şi 2011). Şi copilul merge la discotecă cu arma. Această discotecă se afla în spatele comisariatului de poliţie din Dubăsari. Şi cu această armă intră la discotecă împreună cu alt nemernic ca dânsul, altfel nu poţi să-i numeşti. Şi încep a ameninţa toată discoteca că-i împuşcă dacă toate fetele nu se dezbracă la pielea goală şi nu dansează în faţa lor. E clar că este o nemernicie! Un tânăr şi o tânără scapă din discotecă şi aleargă la comisariatul de poliţie şi spun: Iată ce fac doi în discotecă! Anatol Caraman este locotenent–colonel în rezervă, cavaler al Ordinului Ştefan cel Mare şi preşedinte al Asociaţiei de veterani de război Tiras Tighina Caraman spune că cinci poliţişti moldoveni îmbrăcaţi în civil au ajuns la discotecă pentru a pune lucrurile în ordine, însă copilul înarmat a reuşit să se strecoare afară, trâgând focuri de mitralieră în aer. “Aceste rafale au fost auzite şi de şeful miliţiei transnistrene, căpitanul Sibcenko, că aveau şi ei miliţia lor. Şi vine şi el la aceste împşcături!” A rezultat o urmărire plină de suspans, în care doi poliţişti, unul moldovean şi altul transnistrean, îl urmăreau pe tânărul înarmat. Confuzia era sporită de faptul că poliţiştii nu purtau uniforme. “Răsună o rafală de mitralieră şi un glonţ îl loveşte în frunte pe căpitanul transnistrean Sibcenko. Nemernicul de copil îl împuşcase pe unul de-al lor, fără să îşi dea seama. Smochină, căpitanul de poliţie moldovean, retrage echipa la comisariatul de poliţie. Raportează cazul la Ministerul de Interne de la Chişinău. Se ia decizia de apărare a comisariatului. S-au adunat în 10-20 de minute până la 32 de poliţişti. Şi-au dat seama că vor fi atacaţi şi că respectiva crimă va fi pusă pe seama noastră. Şi, într-adevăr, aşa s-a întâmplat. Câteva camioane cu gardişti beţi au început să atace comisariatul de poliţie. Chişinăul ordonă: Nu deschideţi foc! Ai noştri au baricadat ferestrele, uşile şi au început să se apere cu bastoanele de cauciuc, cu paturile armelor, cu mobila, cu tot ce era din lemn. Lupta s-a început corp la corp, pe ferestre. Această luptă a durat de la ora 10 seara până la ora 4 dimineaţa. S-au sleit de puteri. Ai noştri au căzut toţi, au fost capturaţi şi duşi la Tiraspol, unde i-au ţinut închişi în celule de doi pe trei. 16 oameni într-o celulă, fără paturi, fără nimic, timp de o lună. Bătăi toată ziua şi toată noaptea. Îi îmbrăcau în veste antiglonţ şi îi împuşcau ca să le fărâme costele. Pe unii i-au injectat cu hepatită…” Potrivit datelor statistice ale asociaţiei Tiras Tighina, în războiul din 1992 au decedat 800 de persoane, 40 au fost date dispărute şi alte 3.500 au fost mutilate. Cronologia conflictului transnistrean 2 septembrie 1990 - a fost proclamată Republica Moldovenească Nistreană. 27 august 1991 – Destrămarea URSS a făcut posibilă declararea independenţei Republicii Moldova. 2 martie 1992 - Republica Moldova devine membru ONU. Republicile separatiste din interiorul statului, Transnistria şi Găgăuzia, devin, astfel, oficial ilegale. Începe conflictul armat la Dubăsari. 5 martie 1992 – Mii de cazaci se alătură în mod voluntar forţelor armate de la Tiraspol. Au loc înrolări masive în rândul formaţiunilor paramilitare ale separatiştilor. 20 martie 1992 - La reuniunea OSCE de la Helsinki, se creează un mecanism de reglementare a conflictului din Trasnistria, compus din Republica Moldova, România, Rusia şi Ucraina. 21 mai 1992 - Igor Smirnov, liderul transnistrean, dă un decret prin care Armata a 14-a trece în subordinea Republicii Nistrene. 20 iunie 1992 – Oraşul Tighina (de la dreapta Nistrului) este asediat, fiind ucise 200 de persoane (militari, poliţişti şi civili) iar podul peste Nistru e ocupat de armata separatistă. 21 iunie 1992 - Se semnează acordul de încetare a focului, iar Transnistria îşi stabileşte graniţa cu Moldova pe Nistru, păstrând totodată şi oraşul Tighina. Ce cred moldovenii despre Transnistria şi Rusia Transnistria funcţionază după regulile unei republici prezidenţiale, cu un preşedinte care conduce guvernul şi un pralament ales de populaţie. Transnistria nu este, însă, recunoscută oficial de nicio ţară, dar emite paşapoarte şi are monedă proprie. Rusia îi acordă în mod regulat asistenţă financiară. Republica Moldovenească Nistreană a fost condusă cu mână de fier, până în 2011, de Igor Smirnov. De la începutul lui 2012, Transnistria are un nou preşedinte: Evgheni Şevciuk (45 de ani). Occidentul a sperat că prin schimbarea liderului, Transnistria va face paşi către democratizare. După războiul de acum 22 de ani, populaţia vorbitoare de limbă română de pe teritoriul Transnistriei a trecut printr-un aspru proces de rusificare. Cel mai grăitor exemplu este soarta şcolilor cu predare în limba română. Acolo unde în urmă cu mai bine de un deceniu învăţau peste 5.000 de elevi, azi au mai rămas 1.900. În 2004 s-a încercat închiderea forţată a şcolilor româneşti. Câţiva profesori, elevi şi părinţi au ales să nu cedeze şi s-au luptat pentru şcolile lor. Au dat Rusia în judecată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). După un proces de opt ani, CEDO a soluţionat cazul în favoarea petenţilor, iar Rusia ar trebui să le plătească acestora despăgubiri totale de peste un milion de euro. Rusia, şi nu Transnistria. Pentru că cea din urmă n-ar fi existat fără cea dintâi. Pe parcursul ultimului an, situaţia şcolilor româneşti din Transnistria s-a înrăutăţi, autorităţile încercând prin diferite şicane să închidă cea mai mare unitate de învăţământ cu predare în limba română, liceul Lucian Blaga din Tiraspol. 30% din populaţia Transnistriei este vorbitoare de limba română. Totuşi, numărul elevilor din şcolile româneşti scade de la an la an pentru că părinţii aleg să-şi dea copiii la şcoli ruseşti pentru avantaje financiare. Transnistria, un teritoriu blocat în anii '80 Chipul cosmetizat al regiunii transnistrene se vede în buletinele de ştiri ale televiziunii publice. Există şi un scurt program în limba română. Ştirile de propagandă despre realizările orăşenilor şi ale ţăranilor explică mai bine decât orice raport cât de mare e prăpastia dintre Transnistria şi Europa Occidentală.

Geopolitica faptului divers: Conflictul transnistrean a început în discotecă 18 aprilie 2014, 16:44 Salvează în arhivă download pdf print article de Cristian Delcea Devino fan Elena Dumitru Devino fan Alex Varninschi Devino fan +2 (4 voturi) cuvinte cheie: transnistria dubasari razboi discoteca anatol caraman tiras tighina

Citeste mai mult: adev.ro/n48cff