CENTRUL PENTRU COMBATEREA ANTIROMÂNISMULUI
LA MULŢI ANI, ROMÂNIA!!!
UCRAINA
 
Reprezintă o ţară care se doreşte integrată în structurile europene în ciuda mizeriilor făcute de oficialii acesteia împotriva populaţiei româneşti aflate in zonele ocupate abuziv de Ucraina în sudul Basarabiei, reprezentanţii minorităţilor noastre de la ei fiind constant monitorizaţi, hărţuiţi şi ameninţaţi de SBU , serviciul de informaţii ucrainean, în special datorită faptului că le place să vorbească limba română. Altă mizerie pe care au provocat-o aceşti cretini este scandalul urmat de un proces legat de insula Şerpilor care ni se cuvine de drept, şi inoportuna implicare a SBU-ului comunist ucrainean in politica din Basarabia, fapt care îl consider suficient de duşmănos pentru a cataloga acest gunoi de ţară drept teritoriu inamic. Mai sunt şi provocările mass-mediei din această ţară bolnavă împotriva unor scriitori de ficţiune militară români (fac referire la Cristian Negrea, autorul unor cărţi interesante legate de un posibil conflict in Est) care au considerat aceste cărţi drept "o provocare duşmănoasă", motiv de "deplasare a unor trupe la graniţă" de unde rezultă epică incultura a unor astfel de idioţi reprezentanţi ai mass-mediei din ucraina.
 
"România a fost printre primele ţări care au recunoscut Ucraina ca stat independent.
Stabilirea de relaţii diplomatice, la 2 februarie 1992, a fost urmată imediat de înfiinţarea Ambasadei României la Kiev, în locul Consulatului General, care a funcţionat în capitala ucraineană din anul 1971. Ţara noastră acordă o atenţie specială dezvoltării relaţiilor cu Ucraina şi sprijină aspiraţiile sale europene." scrie pe siteul oficial al MAE.
 
Să vedem mizeriile făcute de această "pseudo" ţară :

Actiuni ale SBU ucrainean la Chisinau

 
Sursa: karadeniz-press.ro / Marţi, 17 mai 2011 11:13
 Sprijiniti de Moscova, comunistii au aratat ca sunt capabili sa scoata in strada zeci de mii de oameni, pe 9 mai. Despre sprijinul financiar primit de candidatul comunist Igor Dodon din Rusia s-a scris pe larg in presa din Basarabia. Moscova a pornit o campanie mediatica fara precedent. Iar, in ajutorul acesteia, se pare ca a venit si Kievul, care are, de asemenea, interese economice si geo-politice in pastrarea Chisinaului in sfera de influenta rasariteana. Bineinteles, mijloacele KGB-iste au fost folosite din plin. Un exemplu concludent este acela ca, incepand cu 22 aprilie 2011, au fost editate si raspandite in Chisinau aproximativ 50.000 de exemplare ale pretinsei publicatii periodice „Ziarul de Chisinau”, folosindu-se machetele, citeste mai departe
 
sursa: http://www.stiri-azi.ro/ziare/articol/articol/actiuni-ale-sbu-ucrainean-la-chisinau/sumar-articol/17555693/
 
Fatal error: Call to undefined function icl_get_languages() in /home/karadeni/public_html/kara/wp-content/themes/webnews/functions.php on line 57
 
din păcate nu pot cita întregul reportaj deoarece ori a fost cenzurat ori pagina a fost închisă
 
Altă mizerie: disputa legată de insula şerpilor

Procesul de la Haga

 

 
sursa: http://www.insulaserpilor.info/ProcesulHaga.asp?ID=9 
 
 


Procesul de la Haga în date şi cifre

DATE

 1947: Tratatul de Pace de la Paris între România şi Puterile Aliate şi Asociate lasă României Insula Şerpilor

 1948: Protocolul de precizarea a parcursului frontierei de stat dintre România şi URSS prevede transferul ilegal, contrar Tratatului de Pace, al Insulei Şerpilor la URSS

 1949: se încheie acordul româno-sovietic sub formă de procese verbale de demarcare şi delimitare a frontierei prin care se stabileşte o delimitare parţială în jurul Insulei Şerpilor, acord confirmat ulterior prin documente de acelaşi tip încheiate în 1954, 1963, 1974 

 1967-1987: 10 runde de negocieri româno-sovietice pentru delimitarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive în Marea Neagră

 1982: România participă la semnarea Convenţiei ONU privind Dreptul Mării de la Montego Bay, după ce a participat activ la A Treia Conferinţă ONU privind Dreptul Mării de negociere a acestui important tratat multilateral

 1996: România ratifică Convenţia ONU privind Dreptul Mării din 1982 şi formulează o declaraţie prin care arată că „insulele nelocuite şi lipsite de viaţă economică proprie nu pot afecta în niciun mod delimitarea spaţiilor care aparţin coastelor principale ale statelor riverane.” Această declaraţie viza Insula Şerpilor şi nu a fost obiectată de nici un stat.

 1997: se încheie şi intră în vigoare Tratatul politic de bază dintre România şi Ucraina şi Acordul Conex la acesta, care prevede posibilitatea recurgerii la CIJ pentru soluţionarea problemei delimitării platoului continental şi a zonelor economice exclusive în Marea Neagră în cazul eşecului negocierilor bilaterale

 1998-2004: se desfăşoară 34 de runde de negocieri între România şi Ucraina pentru delimitarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive în Marea Neagră – 24 la nivelul plenului delegaţiilor şi 10 la nivel de experţi. Dintre acestea, 26 au loc în ultima fază a negocierilor (2001-2004). Negocierile eşuează ca urmare a neacceptării de către Ucraina a aplicării regulilor de delimitare conforme practicii CIJ, propuse de România în conformitate cu prevederile Acordului Conex din 1997

 2003: se încheie Tratatul privind regimul frontierei de stat între România şi Ucraina, intrat în vigoare în mai 2004, condiţie necesară pentru sesizarea CIJ de către România

 9 septembrie 2004: are loc ultima rundă de negocieri între România şi Ucraina pentru delimitarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive în Marea Neagră, la Bucureşti

 13 septembrie 2004: Agentul României la CIJ, Bogdan Aurescu, semnează Cererea de Sesizare a CIJ pentru declanşarea procesului de la Haga

 16 septembrie 2004: depunerea la Grefa CIJ a Cererii de Sesizare a CIJ pentru declanşarea procesului de la Haga

 Octombrie 2004: prima întâlnire a Agenţilor celor două părţi cu preşedintele CIJ pentru fixarea termenelor de depunere a pledoariilor scrise

 Noiembrie 2004: CIJ fixează câte 9 luni pentru depunerea Memoriului României şi a Contra-Memoriului ucrainean

 2005: crearea Oficiului pentru Frontiere şi Delimitări Maritime, în componenţa Direcţiei Generale Afaceri Juridice din MAE român, atât pentru gestionarea procesului de la CIJ, cât şi a altor aspecte care ţin de dreptul mării în relaţia cu statele vecine României în Marea Neagră, precum şi a problematicii de drept internaţional care priveşte frontierele României.

 15 august 2005: România depune la CIJ Memoriul, redactat în limba engleză, care conţine, conform regulilor CIJ, prezentarea elementelor de fapt relevante pentru caz (context geografic, istoric etc.), a normelor şi regulilor considerate relevante şi a argumentaţiei părţii române asupra soluţiei pe care o solicită CIJ, inclusiv expunerea soluţiei propuse, adică a traseului liniei de delimitare pe care o consideră corectă, având în vedere interesele părţii române şi dreptul internaţional aplicabil. Memoriul este însoţit de elemente de probă  care susţin poziţia României. În total este vorba despre mai multe volume însumând mai multe sute de pagini

 16 mai 2006: depunerea Contra-Memoriului ucrainean

 2005-2006: au loc 4 runde la nivel de experţi de consultări româno-ucrainene, care nu duc la nici un rezultat. După 2006 nu au mai avut loc niciun fel de negocieri bilaterale pe această temă

 iulie 2006: CIJ fixează termenele pentru depunerea Replicii părţii române (22 decembrie 2006), respectiv, a Duplicii părţii ucrainene (15 iunie 2007)

 19 decembrie 2006: România depune Replica României

 5 iulie 2007: Ucraina depune Duplica sa, după obţinerea unei amânări din partea CIJ, motivată din „raţiuni tehnice”

 Octombrie 2007: CIJ informează părţile asupra fixării datelor şi perioadei fazei orale (2-19 septembrie 2008), date confidenţiale până la anunţul public al Curţii

 24 iulie 2008: CIJ informează public asupra perioadei audierilor în proces - 2-19 septembrie 2008

 2-5 septembrie 2008: are loc primul tur de pledoarii ale României la Haga. România pledează prima, ca reclamant.

 9-12 septembrie 2008: are loc primul tur de pledoarii ale Ucrainei, pârât în proces

 15-16 septembrie 2008: are loc al doilea tur de pledoarii ale României. Pe 16 septembrie 2008, Agentul României pune concluziile şi prezintă Curţii soluţia de delimitare pe care România o consideră echitabilă şi conformă dreptului internaţional aplicabil în materie de delimitări maritime

 19 septembrie 2008: se încheie audierile în procesul privind Delimitarea Maritimă în Marea Neagră (România v. Ucraina), după ce în perioada 18-19 septembrie Ucraina a prezentat al doilea tur al său de pledoarii. Curtea intră în deliberare.

 Începutul anului 2009: pronunţarea în şedinţă publică, solemnă, cu participarea plenului CIJ, a delegaţiilor părţilor şi a presei, a Hotărârii CIJ, care este înmânată în original Agenţilor. Hotărârea este definitivă, obligatorie şi executorie, fiind imediat aplicabilă, fără niciun fel de alte formalităţi.


CIFRE

 15 judecători permanenţi ai CIJ, aleşi de către Adunarea Generală ONU, pentru un mandat de 9 ani. O treime din numărul de 15 judecători se reînnoieşte o dată la trei ani. Mandatul unei treimi din actuala compoziţie a CIJ se reînnoieşte la data de 6 februarie 2009. Ei reprezintă principalele forme de civilizaţie ale lumii şi principalele sisteme juridice de pe glob

 2 judecători ad-hoc desemnaţi de părţi: Jean-Pierre Cot (România) şi Bernard Oxman (Ucraina)

 1 Agent şi 2 coagenţi (directorul general pentru afaceri juridice din MAE şi ambasadorul român la Haga) a avut echipa României

 97 de hotărâri pronunţate de CIJ în cazuri contencioase

 Peste 12 000 km² – zona în dispută între România şi Ucraina

 1 milă marină = 1,852 km

12 mile marine – lăţimea mării teritoriale conform Convenţiei ONU privind Dreptul Mării

 200 mile marine – limita maximă a platoului continental şi a zonelor economice exclusive conform Convenţiei ONU privind Dreptul Mării. Dimensiunile reduse ale Mării Negre nu permit ca statele riverane să aibă zone naţionale de platou continental şi zonă economică exclusivă extinse până la limita de 200 mile marine, fiind necesară delimitarea între statele riverane

 Articolul 121 alin. (3) din Convenţia privind dreptul mării din 1982: stâncile care nu pot susţine locuirea umană sau viaţă economică proprie nu pot avea platou continental şi zonă economică exclusivă (ci doar maximum 12 mile marine de mare teritorială). Caracteristicile naturale ale Insulei Şerpilor o încadrează pe aceasta în definiţia din prevederea menţionată din Convenţia din 1982.

 Aprox. 300 de mii de euro au costat procedurile până la sfârşitul lunii iulie 2008. Suma totală cheltuită va fi făcută publică de MAE după pronunţarea hotărârii CIJ

 3 săptămâni – durata totală a pledoariilor orale în procesul cu Ucraina

 18 ore, pe 6 zile – durata pledoariilor orale ale României în procesul de la Haga (3 ore pe zi, 4 zile în primul tur, 2 zile în al doilea tur)

 1713 de pagini au avut pledoariile scrise depuse de România în 2005 şi 2006

 Aproape 400 de pagini au avut textele pledoariilor orale susţinute de România în septembrie 2008

 20 de membri a avut echipa României care a susţinut faza orală a procesului în faţa Curţii de la Haga, dintre care 5 consilieri străini, experţi în domeniul dreptului internaţional

 7 dintre membrii echipei României au susţinut pledoarii în faţa completului Curţii – Agentul, coagentul şi cei 5 experţi străini

 Peste 4 ore şi jumătate din totalul de 18 ore al pledoariilor României au însumat pledoariile Agentului şi coagentului

 13 discursuri au fost prezentate în prima rundă de pledoarii şi 10 în a doua rundă

 7 din cele 23 de discursuri au fost susţinute în limba franceză, iar celelalte în limba engleză

 36 de exemplare ale dosarului judecătorilor, cuprinzând elemente de probă care au susţinut argumentaţia României, au fost transmise Grefei în fiecare zi a pledoariilor părţii române. Aceste dosare s-au aflat în faţa fiecărui judecător în timpul susţinerii pledoariilor

 200 de documente (dintre care 147 în prima rundă şi 53 în cea de-a doua) a cuprins în total fiecare dosar transmis Curţii

 Din cele 200 de documente, 92 au fost grafice special elaborate pentru etapa orală a procedurilor (restul fiind extrase din documentele pertinente şi copii ale unor hărţi)

 Peste 100 de proiecţii în primul tur şi aproape 70 în al doilea tur au fost prezentate pe ecran, în faţa judecătorilor CIJ

sursa: http://www.mae.ro/node/3109
 
Altă mizerie recunoscută de MAE
citez "Minoritatea/Comunitatea română

Comunitatea românească ar reprezenta a treia etnie ca pondere din Ucraina, după ucraineni şi ruşi, dacă nu ar fi divizată artificial în români (151.000 persoane) şi „moldoveni” (258.600 persoane). Repartiţia numerică a etnicilor români pe zone şi localităţi: în regiunea Cernăuţi – 181.780 de românofoni, în regiunea Transcarpatia – 32.152 de etnici români; trăiesc, în principal, în raioanele Teaciv şi Rahiv. În regiunea Odesa, la ultimul recensământ al populaţiei s-au declarat români 724 de persoane, iar 123.751 – moldoveni. Alte regiuni locuite în mod compact de români: Kirovograd, Nikolaev, Herson, Ananiev, Balta.

Probleme cu care se confruntă minoritatea română din Ucraina: accesul la învăţământul în limba maternă, utilizarea oficială a limbii române  în administraţie şi în justiţie, finanţarea activităţilor asociaţiilor minorităţii române, media în limba română, păstrarea identităţii religioase, reprezentarea la nivelul administraţiei, lipsa reprezentării parlamentare, retrocedarea proprietăţilor care au aparţinut comunităţii româneşti  etc.

Comisia mixtă interguvernamentală româno-ucraineană de colaborare în problemele minorităţilor naţionale, constituită în temeiul articolului 13 din Tratatul cu privire la relaţiile de bună vecinătate şi cooperare dintre România şi Ucraina, reprezintă un cadru de  cooperare în vederea îndeplinirii angajamentelor asumate de cele două state în ceea ce priveşte menţinerea şi dezvoltarea identităţii etnice, lingvistice, religioase şi culturale a minorităţii române din Ucraina şi a minorităţii ucrainene din România, aceasta evaluând periodic modul de îndeplinire a prevederilor relevante din tratat. Comisia se întruneşte în sesiuni anuale; au avut loc cinci sesiuni: 10-12 noiembrie 1998 (Bucureşti), 25-26 noiembrie 1999 (Kiev), 17-18 mai 2001 (Bucureşti), octombrie - decembrie 2002 (la Bucureşti, respectiv Cernăuţi), respectiv noiembrie 2006 (Bucureşti).

Ministerul Afacerilor Externe al României depune toate eforturile pentru ca relaţiile politico-diplomatice dintre România şi Ucraina să evolueze inclusiv în beneficiul comunităţii româneşti."
 
sursa: http://www.mae.ro/bilateral-relations/1734#842
 
Altă mizerie:

Ucraina: preoții români caterisiţi și acuzați de spionaj pentru că au slujit în limba maternă

Statul ucrainean i-a acuzat pe preoţii români de spionaj pentru simplul fapt că folosesc limba maternă în timpul slujbelor, iar locuinţele şi bisericile în care slujesc au fost incendiate.
Dincolo de mult-meditizata Serbie, nici situaţia preoţilor şi credincioşilor români din Basarabia şi Bucovina nu este mai bună.
După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, Mitropolia Bucovinei, aflată în componenţa Bisericii Ortodoxe Române (BOR), a fost desfiinţată de autorităţile sovietice, iar în locul ei a rămas o simplă eparhie în cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, depinzând de Patriarhia Moscovei.

Întâi ucrainiană, apoi română
Trei judeţe din sudul Basarabiei istorice – Cahul, Ismail şi Bolgrad – au intrat printr-o nedreptate a istoriei în componenţa Ucrainei. În aceste judeţe, Mitropolia Basarabiei a reuşit cu mare greutate să înfiinţeze trei parohii, la Anadol, Frecăţei şi Hagi-Curda. Preoţii şi credincioşii români din aceste parohii au fost supuşi unor presiuni de neimaginat din partea statului ucrainean, care i-a acuzat de spionaj în favoarea României pentru simplul fapt că folosesc limba română în timpul slujbelor.
În cele trei judeţe există 24 de localităţi în care se vorbeşte şi se studiază în şcoli în limba română şi care au biserici româneşti. În Maramureşul istoric de dincolo de Tisa, ortodoxia moare. În Bucovina de Nord, ţinut cu peste 140 de parohii ortodoxe româneşti, subordonate canonic, în marea lor majoritate, mitropoliei ucrainene de la Cernăuţi, aflată sub jurisdicţia Patriarhiei Ruse, preoţii români sunt umiliţi şi terorizaţi.
Ei sunt obligaţi să oficieze ceremoniile ortodoxe române în limba ucraineană, în mediul urban. La sate s-a acordat “concesia” celebrării în două limbi, întâi ucraineană şi apoi română.
“Schismaticul roşu”
Mitropolitul Onufrie al Cernăuţiului, ucrainean de origine, refuză cu obstinaţie cererile clericilor şi asociaţiilor româ neşti din Bucovina de Nord de constituire a unui Vicariat Ortodox Român, motivând, în bătaie de joc, că această dorinţă spirituală ar duce la schisma Bisericii Ucrainene. Ba mai mult, ar veni în întâmpinarea intereselor revizioniste ale României. ”Schismaticul roşu” de la Cernăuţi, după cum l-au poreclit românii, a interzis preoţilor şi enoriaşilor să mai primească veşminte, publicaţii, cărţi religioase şi de cult, materiale pentru biserici sau orice alt sprijin din România, ameninţându-i cu sancţiuni canonice şi administrative.
S-a ajuns până la caterisirea clericilor care apără spiritualitatea ortodoxă românească. Părintele Mihai Ivasiuc, preşedintele Societăţii Creştin-Ortodoxe “Mitropolitul Silvestru Morariu”, a fost caterisit de Mitropolitul Onufrie pentru că a îndrăznit să afirme că ortodoxia din Bucovina de Nord trebuie să-şi reia legăturile fireşti cu patria mamă şi a săvârşit slujbele în limba neamului.
În regiunea Odessa, “detaşamente de patrioţi ucrainieni” educate la şcoala panslavistă au dezlănţuit teroarea asupra preoţilor şi enoriaşilor români, recunoscuţi prin voinţă europeană ca aparţinând Mitropoliei Basarabiei. Locuinţa epitropului Vasile Iordachescu şi biserica părintelui Anatol Cristea din Camisovca, raionul Ismail, au fost incendiate, lăcaşul de cult chiar de două ori, în noiembrie 2003 şi martie 2004. Aşa putem înţelege că Malainita nu este o inovaţie pur sârbească!
 
Sursa: http://www.buciumul.ro/?s=hagi+curda&x=0&y=0
 
Altă mizerie:

Revoltător! Hagi-Curda: Ucraina saboteză sfinţirea bisericii româneşti

Scris de : M.A.B.     2011-07-16 11:56     6 comentarii

Autorităţile din Ucraina se folosesc de orice tertip pentru a sabota sfinţirea primei biserici româneşti din Hagi-Curda, Bugeacul istoric sau sudul Basarabiei.

Revoltător! Hagi Curda: Ucraina saboteză sfinţirea bisericii româneşti basarabia

Biserica din Hagi-Curda (foto basarabeni.ro)

Mai mult de cinci ore, trei autocare româneşti au fost reţinute în vama Reni din Ucraina. Cetăţenilor români li se invocă diverse pretexte aberante precum lipsa curentului în vamă, şi li se cer diverse acte inutile, scrie Curaj.net.

Un microbuz cu jurnalişti români a fost “verificat la sânge” de către grănicerii ucraineni şi agenţi ai serviciilor speciale de securitate.

Doi jurnalişti de la ”Jurnalul Naţional” şi ”Radio România Actualităţi”, Valentin Ţigău şi Simona Lazăr, au fost declaraţi persoane indezirabile, fiindu-le aplicată interdicţia de a trece hotarul ucrainean pentru doi ani, aceşti doi fiind urcaţi în maşina serviciilor scerete ucrainene şi conduşi înapoi.

O persoană în civil a fotografiat autocarele, şi feţele călătorilor. Vameşii i-au întrebat cine le-a permis să vină.

Solicitat de Info-Prim Neo, George Simion, membru al Platformei Civice „Acţiunea 2012”, care este în unul din cele două autocare, a declarat că autorităţile ucrainene nu le-au oferit explicaţii în legătură cu oprirea autocarelor în vamă.

În primele două ore la vama Reni nu era curent electric, deşi pe partea moldovenească nu exista nicio problemă.

După care, le-au fost luate paşapoartele pentru verificări. „Stăm aici mai mult de patru ore. Autorităţile ucrainene nu ne spun nimic şi nu ne dau explicaţii. Şoferul ne spune de fiecare dată că vom pleca peste zece minute, dar aceste minute se întind în ore”, a menţionat George Simion.

În legătură cu acest caz a fost sesizată şi Ambasada Ucrainei din România, dar deocamdată nu a parvenit vreun răspuns, a mai spus George Simion.

„Platforma Civică Acţiunea 2012” este o organizaţie în care intră reprezentanţi ai societăţii civile de pe ambele maluri ale Prutului şi grupuri de iniţiativă care susţin unirea Republicii Moldova cu România.

Au trecut doar oficialii

“Una dintre persoanele indezirabile s-a dovedit a fi colega noastră Simona Lazăr, iar cea de-a doua – chiar soţul acesteia, Valentin Ţigău, fost corespondent la Chişinău al Radio România”, scrie Jurnalul Naţional. Ei au fost informaţi că au interdicţie timp de cinci ani în Ucraina, în urma unei hotărări date de miliţie, grăniceri sau SBU (securitatea ucraineană) – autorităţile nu au dorit să specifice.

Interdicţia a fost dată în 2009, an în care cei doi jurnalişti au realizat reportaje în comunităţile româneşti din Basarabia de Sud, iar România a câştigat la Haga procesul cu Ucraina, privind platoul continental din Marea Neagră.

Din frontieră până la biserica din Hagi-Curda sunt 115 kilometri. Sfinţirea era programată să înceapă la ora 10. Printr-un act de ostilitate manifestat prin noduri în papură, autorităţile ucrainene au împiedicat aproximativ 120 de români să ajungă la un eveniment cultural. Din cele constatate la faţa locului, nimeni nu avea intenţia să anexeze Basarabia de Sud sau să comită acte de terorism în numele unui pretins naţionalism extrem.

Mai trebuie să menţionăm că oficialii de la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, având statut diplomatic, au trecut prin vamă, pană de curent şi suspiciunea ucraineană, ca prin brânză, lăsând mulţi cetăţeni ai ţării lor să sfinţească, în cel mai bun caz, frontiera moldo-ucraineană, scrie cotidianul amintit.

Premieră în Bugeac

Ziuaveche.ro aminteşte că prima biserică aflată în subordinea Mitropoliei Basarabiei, care aparţine de Patriarhia Română, va fi sfinţită sâmbătă, în localitatea Hagi-Curda, raionul Ismail, regiunea Odessa, Ucraina.

La slujba de sfinţire va participa Înalt Preasfinţitul Petru, Mitropolitul Basarabiei, alături de un sobor de preoţi şi diaconi.

Biserica a fost construită cu sprijinul lui Nicolae Popa, secretarul general al Consiliului Mondial Român din SUA, care a donat peste 50.000 de dolari, şi al Departamentului pentru românii de pretutindeni. La eveniment vor participa mai mulţi studenţi din România şi Republica Moldova.

 
Sursa: http://www.ziuaveche.ro/international/basarabia/revoltator-hagi-curda-ucraina-saboteza-sfintirea-bisericii-romanesti-42856.html
 
 
 
Altă mizerie:
sincer îi înţelegeam pe ucrainieni dacă provocatorul era general de armată şi avea planuri clare şi bine stabilite, însă săracu om e doar un scriitor, care a reuşit "să-i provoace" cu o carte de ficţiune militară...adevăraţi demenţi aceşti ucrainieni.

vineri, 13 aprilie 2012

Sânge pe Nistru și diversiunea internațională

 Mostră de dezinformare online
 
La noi nu se observă, la noi este campanie electorală internă de când ne ştim, dar adevărul trist este că la noi nu se observă că suntem sub un asediu mediatic şi psihologic de la est cum n-am mai fost demult, poate s-ar putea face comparaţie doar în 1940.
Principalele acţiuni ar fi numirea lui Dmitri Rogozin, după patru ani ca ambasador al Rusiei la NATO ca reprezentant rus pentru Transnistria, cea mai sensibilă zonă a Europei, asupra căreia s-a aplecat cam mult în ultima vreme Germania, aflată într-o nouă lună de miere cu Rusia, la fel ca şi în 1939-1941, dar foarte interesante sunt declaraţiile lui Rogozin după numire, în care recunoaşte deschis participarea Rusiei în conflictul de pe Nistru din 1992, în care menţionează că el însuşi ar fi   participat. Spun că sunt foarte interesante, deoarece pentru prima oară Rusia recunoaşte printr-un oficial de rang înalt această participare, în ciuda tuturor mărturiilor şi documentelor filmate, Rusia a continuat să le califice falsuri şi provocări. La fel a procedat în aceeaşi perioadă în Georgia, respectiv în Osetia de Sud şi Abhazia, unde a contestat implicarea, chiar dacă georgienii au prezentat presei un avion Su-27 doborât şi pilotul mort cu grad de căpitan în uniformă rusească, de asemenea spunând că sunt falsuri. Ar mai fi atacurile în presa rusă împotriva României, atacuri de cea mai joasă speţă, mistificări ale istoriei Basarabiei cum rar mi-a fost dat să văd, în care ruşii erau prezentaţi tot timpul ca şi eliberatori veniţi în ajutorul şi la chemarea poporului moldovean ca să fie eliberat din robia românească. Exemplele ar mai putea continua, ca de exemplu remarcile ambasadorului rus la Chişinău, Kuzmin, care lua peste picior armata română, uitând că aceasta s-a comportat eroic fără să fie împinsă din spate de pistoalele NKVD-iștilor.
Dar care sunt cauzele acestei ofensive parcă fără precedent? Cauzele sunt mai complexe decât cele prezentate într-un alt articol mai vechi cu această temă De ce nu mai poate Rusia de grija noastră deoarece se adaugă elemente noi, care atunci abia se întrezăreau. De exemplu, faptul că în sfârşit republica Moldova are un preşedinte legitim şi nu unul interimar, şi culmea, unul care nu-şi ascunde simpatiile româneşti. O grea lovitură pentru Moscova, care spera pe o continuare a instabilităţii de la Chişinău pentru a-şi întări poziţia. Al doilea factor îl reprezintă amplificarea manifestaţiilor reunite sub ideea comemorării a două sute de ani de la ocuparea Basarabiei de către Rusia. Ruşii nu sunt proşti, au observat că din ce în ce mai mulţi de pe ambele maluri ale Prutului se implică în aceste manifestări considerate ca şi ostile Rusiei, iar ideea de conştiinţă comună, de apartenenţă la acelaşi neam câştigă teren mai ales în Moldova, într-un ritm îngrijorător pentru Moscova care ar dori să menţină Moldova cât mai mult în sfera sa de influenţă. Ar ma8i fi şi scutul antirachetă şi multe altele (vezi Un scut pentru neliniștea Rusiei).
Până la urmă, la fel cum spuneam în articolul menţionat, ruşii reacţionează în acest fel şi sub impulsul unui sentiment de teamă faţă de posibilitatea de a pierde Moldova. Nu te legi de cineva de care nu-ţi pasă, Putin nu se leagă de papuaşi, dar se leagă de americani, de occidentali, şi se mai leagă şi de români. De ce? Îi este teamă. Îi este teamă de faptul că România poate redeveni împreună cu Polonia o barieră care să stăvilească presiunea rusă, o barieră având în spate susţinerea celei mai mari puteri militare a momentului, NATO. Şi mai ales, în acest moment, în care putin a fost reinstalat la Kremlin ca şi preşedinte reloaded, este nevoie să găseşti un rapid adversar extern pentru a distrage atenţia de la protestele şi contestările violente împotriva sa în ultima vreme.
Dar nu acesta era subiectul principal, ci faptul că în această campanie internaţională de denigrare au fost incluse şi cărţile mele, culmea, fără ca iniţiatorii campaniei să le fi citit măcar.
Sânge pe Nistru, subiect internaţional de presă
A început, deloc întâmplător, zic eu, în jurul datei de 27 martie, data aniversării Unirii Basarabiei cu România de la 1918.
 
A apărut pe siteul Korespondent.net, atrăgând cam o mie de comentarii, semn că subiectul este de interes pentru ei, linkul http://korrespondent.net/world/1333893-krov-na-dnestre-v-rumynii-vyshel-roman-ob-ukraino-rumynskom-vooruzhennom-konflikte. In traducerea de pe Google Translation, traducere in engleză, deoarece cea in română are multe erori, dar o puteţi încerca, articolul sună cam aşa:
In Romania, is gaining in popularity a new military-political novel writer of Romanian Christian negro Sange pe Nistru (Dniester Blood on), which describes a possible military conflict between the Romanian army on the one hand, and the Transdniestrian and Ukrainian, on the other.
"Bessarabia and Romania, sooner or later unite. But what in this situation will be the reaction of Transdniestria, Russia?" - Noted in the annotations of Romanian Publishers Marist.
The book describes the fact that in 2014 the Romanian army to cross the river Prut in four places, and extends to Chisinau, where he is one of the major battles with the advancing Transnistrian and Ukrainian military units. Military operations also occur in Romania.
Thus, the reader under the name Vicioba wrote that the Romanians "the first Americans to help supply Harrier aircraft and the F14, helicopters, Chinook, and the constant presence of the fleet in the Mediterranean. Further included Hungarian paratroopers in Maramures, Bulgarians and Turks in the Dobruja, and finally, Polish, French, British and German armies attacked through the Ukraine, Poland and Slovakia. "
Another reader reports new details - "the United States are at war with China over Taiwan, and do not want to speak out against the Ukraine, so as not to cause hostility of Russia and not provoke the alliance between Moscow and Beijing. European allies are in no hurry to send troops, waiting to connect Americans . Thus, in the early days of Romania remains alone, while Ukraine is counting on a blitzkrieg. "
Another fan of Romanian fiction author puts forward a claim in an unreal light weapons and military equipment of Russian-Transnistrian side, means war.
One of the novel tells us that the Transnistrian military convoy was marked by a laser device, so that was destroyed by the Romanian Air Force.
The novel, which can be purchased in bookstores of the country, is a continuation of the thriller Negro Sand armele vorbesc (When a weapon is said), which describes a coup in Ukraine, which subsequently led to a military confrontation with the Romania.”
A apărut şi versiunea bulgară, bulgarii probabil supăraţi pe faptul că avem nişte lucruri de lămurit referitoare la graniţa maritimă comună, au încercat să dea cu parul într-un mod propriu. ( http://www.fakel.bg/index.php?t=1822 ).
 
Apoi Komsomolskaia Pravda (link http://kp.md/daily/25859.4/2826366/)
Având și un semnal în engleză: http://focus-fen.net/?id=n274446&fb_source=message
Şi, în final, agenţia Regnum, care cu câteva zile înainte dădea un atac serios împotriva românilor şi României, mergând până la falsificarea grosolană a adevărului şi istoriei Basarabiei, iată ce scrie în 8 aprilie 2012.
 
Este instructiv să dau aici traducerea de pe agenţia rusă de ştiri Regnum, ca să vă faceţi o idee:
“In Ukraine, waiting for "direct military aggression of Romania"

Ukrainian newspaper "Day" April 4 analyzes the novel by Romanian writer Christian Negri, modeling of the Ukrainian-Romanian dispute over Bessarabia military.
"Blood on the Dniester" - that is transferred to a new work by Christian Negri. It is written on the model of many controversial novels of recent wars between neighboring nations ... And would not cause so much emotion in Romania, Moldova, Ukraine, Russia and the breakaway Dniester republic, if all parties to the conflict were not aware: one of the scenarios described long-standing territorial conflict resolution. And the script - not shocking imagination of the author and one of the possible options for a radical solution to the problem of post-Soviet borders in a particular case ... Of course, the author of "Blood on the Dniester" could only have a goal to shock the reader and thereby increase sales of his novel. But this kind of sentiment has consistently expressed a part of Romania's political establishment, until the current President Traian Basescu. The last date of the annexation, even called Bessarabia - 2025 (November 30, 2010, responding to questions Publishing Romania Libera, Romanian President Traian Basescu said the following: "Romania Libera: Is there a time perspective, for example, 25 years, in which Romania and the Republic of Moldova join - President Traian Basescu: Why not? - RL: How do you see this region in 25 years - TB: The boundaries of the EU will be the Dniester, and democratic development in the region will be an incentive for other countries - such as the Ukraine - to rush into the EU. After 25 years, the Balkans are part of the EU and NATO. - RL: In Romania and Bessarabia in the same country - TB: If you wish to be Romanians from both banks of the Prut River "- approx. IA REGNUM) In the 15 years later than in the novel Negri, but also in the foreseeable future, "- says the publication.
"Not only Ukraine is a potential target for territorial desires. Moldova and Transdniestria in this plan are not less vulnerable, and attractive. Frozen for 10 years of conflict in the Dniester River (Russia stopped military aggression against Moldova's Transnistria in the summer of 1992 - approx. IA REGNUM) somehow must be resolved. And in Romania, many of those who do not mind seeing his solution by military means ... Ukraine may be involved in military conflict, not only because of the encroachment on their territory, but in the case of territorial conflicts among neighbors. And the most of the current border conflict is just the Transnistrian problem - heiress, like most such conflicts, the Jesuit Stalin's nationalities policy. artificial boundaries, where there are former Soviet republics, making them internally and externally vulnerable and largely serve the cause of problems with national identity among citizens of these states. Ukraine - one of the states suffering from a similar situation, but thank God its territory was not armed conflicts and ethnic clashes. another matter - Moldova and Transnistria. This conflict can not be resolved without radical measures to ensure the incorporation of Transnistria or Ukraine, or Moldova, or in a single Romanian-Moldovan state - says the publication. - The reunification of Moldova ("Moldova Bessarabian"), and Romania is not so unrealistic (Obviously a "reunion" means the reoccupation of Bessarabia by Romania, by analogy with the occupation in the 1918 - 1940 and 1941-1944. annexation of Bessarabia, Romania was not recognized by the USSR, before the invasion of Romania in December 1917, the territory belonged to Russia Bessarabia, the latter nothing to do with Romania and Romanians did not have - approx. IA REGNUM). Romania in recent years has strengthened its military capabilities, so the idea of ​​"Greater Romania" have not gone away. "
"Build in recent years, its military power and having the support behind the U.S. and NATO, Romania may continue to behave in a rollicking for Ukraine. She was a lot can - and largely because of the actions or inactions of the Ukrainian side: as in the case of Snake and the Giurgiulesti. Another thing - support the Europeans and Americans have a direct military aggression in Romania. So far, this development seems questionable. stakes are not so large as to encourage the Romanian revanchism to a critical level. Especially if it might lead to war not only with Ukraine, and Russia, decide that speak out in defense of Pridnestrovie. Of course, Russia is also unlikely to ready for war with Romania (ie NATO) in Transnistria. And it is hardly ready to Ukraine. However, in such extreme situations, there are so many circumstances that are impossible to calculate (from the global geopolitical situation to the personal qualities of leaders of countries involved in the conflict), and because they give rise to fantasies of novelists "- sums up the" Day ".
Also, the publication cites the opinion of the Romanian expert Oany Popescu, Director, Center for Conflict Prevention in Bucharest: "As for books, Christian Negri, in his blog, he defines it as" political-military thriller "- a fantasy novel, which is served in a war scenario in 2014. I doubt it will get some support in the Romanian society. I even have no idea why the author sees the opportunity. To be honest, I can not even imagine this in a tangible future. This book - not political and not scientific, it's fantastic novel. Therefore, since it is a fiction, it is possible to imagine anything - including the war between Switzerland and Luxembourg, or between Australia and Canada! Negri's book does not reflect any "conflicting feelings" in the Romanian society. Nobody wants to be in conflict with the any neighbor of a range of political and social, on the contrary, we observe with concern what is happening in the Balkans, where again there are some inter-ethnic violence. We are not happy with the instability in our region. That is why Romania supports the Euro-Atlantic integration of the entire region: so that he could become space solid and lasting peace and prosperity. As for the statement Basescu that Moldova may in the next 25 years to return to the outside of Romania, and the border of the European Union will take place on the Dniester, which was quoted RIA-Novosti, - this is a very inaccurate statement quoted the President of Romania . Basescu said that after 25 years, Romania and the Republic of Moldova will be together again as members of the European Union, where borders do not matter. He said that as soon as the Republic of Moldova and Balkan countries become EU members, it will also give a powerful impetus to other neighbors, such as Ukraine, to do the same. Romania has always strongly supported the aspirations of its neighbors to become members of the EU and NATO. And again, again, it is not about unification with Moldova, and how to be together in the EU”
However, the Ukrainian political analyst Vitaly Kulik in her Facebook notes: "The question is not futurology, but the fact that in Romania there is demand for such a Literary, she SHOWS it is the public mood."
Deci, a apărut şi în ziarul Ziua din Ucraina, şi după cele menţionate şi descrise, se poate face o idee despre impactul internaţional. Mai mult, a fost preluat şi de presa din republica Moldova, de către unimedia.md (http://unimedia.md/?mod=news&id=45956&fb_source=message)
 
Mai departe, am ajuns subiect de ştiri pe la televiziunile din Republica Moldova. Urmăriţi, vă rog:
În ce constă dezinformarea
În primul rând, aş vrea să atrag atenţia asupra unor fragmente din articolele mai sus menţionate. M-aş referi în primul rând la Regnum, care chiar în titlu spune aşa: “Ucraina, în aşteptarea unei agresiuni militare directe din partea României”. Mai mult, printre comentarii se remarcă unii care clamează în gura mare că este vorba de o provocare şi toţi aceşti provocatori ar trebui sancţionaţi sau interzişi. Culmea, chiar pe siteurile din Moldova am întâlnit câteva astfel de reacţii, dar care au fost puse rapid la punct de către alţii cu scaun la cap.
Păi bine, oameni buni, ceea ce am scris eu în cele două romane (nu unul) se înscrie în categoria de ficţiune militară, sau thriller politico-militar, sau techno-thriller, un gen literar foarte bine reprezentat în Occident, şi chiar în unele zone ale orientului. Mai trebuie să amintesc că majoritatea filmelor de succes din occident se fac pe baza unor astfel de cărţi? Că sunt scriitori consacraţi care scriu despre aşa ceva, ca Tom Clancy, Frederik Forsyth, Larry Bond sau mulţi alţii? Dacă ar fi după Tom Clancy şi Larry Bond, al treilea război mondial ar fi fost demult o realitate, aşa cum scriau ei în Red Storm Raising, tradus la editura Rao ca şi Furtuna roşie. S-au scris sute de cărţi despre al treilea război mondial care nu a avut loc, s-au scris şi multe altele despre posibile conflicte post război rece, dar niciunul nu a avut parte de o astfel de reacţie din partea Rusiei sau Ucrainei. De exemplu, s-a scris un roman despre asasinarea papei la viitoarea sa vizită în Turcia acum câţiva ani, dar nu a avut parte de o astfel de reacţie. Mai mult, prieteni din Ucraina mi-au scris că au apărut chiar în Ucraina cărţi, romane de acest gen, care prefigurează un conflict între Rusia şi Ucraina şi s-au vândut bine, dar nu a fost nicio astfel de reacţie în presă şi media online.
Pe scurt, un astfel de roman porneşte de la situaţia politică actuală şi dezvoltă un scenariu mai mult sau mai puţin credibil în care două ţări ajung în conflict, urmărind mai departe dezvoltarea conflictului şi rezolvarea lui, în funcţie de talentul şi imaginaţia autorului. De exemplu, o carte foarte bine vândută din anii 90 prefigura un conflict între Franţa şi Germania, asta înseamnă că aşa ceva s-a întâmplat, sau că preşedintele francez sau cancelarul german s-au simţit jigniţi, sau presa din cele două ţări a luat foc? Să revenim cu picioarele pe pământ, domnilor!
Dar ceea ce mi se pare mai grav este faptul că acest roman al meu, Sânge pe Nistru, este folosit într-o campanie îndreptată împotriva României. În ce sens? Niciunul dintre cei care au scris articolele, la fel, niciunul dintre cei care comentează, nu au citit romanul. Nu numai atât, nu au citit nici prezentarea, sau synopsisul, care apare pe coperta a IV-a cărţii sau chiar pe blogul meu. Sau l-au citit şi l-au ignorat, luând părţi din el care li s-au părut convenabile scopului lor, cel al prezentării României ca şi un stat agresor, lucru total înafara cadrului celor scrise sau descrise în roman sau în prezentări. Au pus harta de pe coperta IV şi au comentat cum au vrut. O practică tipic sovietică, zic eu.
Să vedem ce se spune în articole: „armata română trece Prutul unde luptă cu unităţi transnistrene, ucrainene şi ruseşti la Chişinău, precum şi în România”
Alta: „românii sunt ajutaţi de unguri, americani, bulgari, turci, polonezi, francezi şi germani”
În altă parte, în Regnum, lucrurile sunt ceva mai clare, după ce compară scenariul romanului cu declaraţii mai vechi ale preşedintelui conform cărora noi şi moldovenii ne vom întâlni în UE, concluzionând că România ar avea un scop expansionist. Dar ce este mai important, chiar Regnum în acel articol confirmă faptul că Rusia „a stopat atacul moldovenilor în Transnistria în 1992”, ceea ce nu a recunoscut până acum, până la declaraţiile lui Rogozin despre care vorbeam mai sus, şi mai mult, ne dă o lecţie de istorie a la russe: „a "reunion" means the reoccupation of Bessarabia by Romania, by analogy with the occupation in the 1918 - 1940 and 1941-1944. annexation of Bessarabia, Romania was not recognized by the USSR, before the invasion of Romania in December 1917, the territory belonged to Russia Bessarabia, the latter nothing to do with Romania and Romanians did not have”. Ca să fie clar care este istoria rusă.
Deşi nu cred că cineva dintre cei care au postat a citit romanul, am urmărit şi tradus cu Google Translate unele comentarii dintre cele o mie de pe unul din siteurile mai sus menţionate, şi am rămas siderat despre cunoştinţele de istorie ale celor care le-au postat, fapte pe care aceştia le iau de bune, ca şi adevăruri, împotriva oricăror logici elementare. De exemplu, cineva, un ucrainean, posta despre Bucovina şi spunea că aceasta a aparţinut Austro-Ungariei, a fost ocupată militar de România în 1918, apoi s-a unit de bună voie, prin propria voinţă, cu URSS în 1940! Aceşti ucraineni sunt efectiv cu mintea spălată, dacă îşi pot închipui că cineva s-ar uni de bună voie în 1940 cu Uniunea Sovietică care în urmă cu şapte ani a ucis câteva milioane de ucraineni prin înfometare, aşa numitul Holodomor, despre care aceiaşi ucraineni îl declară ca atare. Nu este de mirare, nici Rusia, nici Ucraina, nu recunosc până în ziua de astăzi masacrele contra românilor petrecute în anii 1940-1941, nu recunosc nici măcar cel de la Fântâna Albă, de la 1 aprilie 1941, când au fost ucişi mii de români care doreau să fugă din paradisul sovietic. Totuşi, sunt postaci care afirmă senini că Bucovina s-a unit în 1940 cu URSS, respectiv cu Ucraina, de bună voie. Asta ca să vedem cum stăm, care este istoria prin prisma vecinilor noştri.
Merg mai departe, faptul că un aşa zis analist ucrainean (nominalizat cu numele de Vitali Kulik) spune că „problema este nu despre futurologie, ci despre faptul că în România este cerere pentru o astfel de literatură, asta demonstrează că aceasta este opţiunea publicului”. Nu am decât un singur comentariu aici: Vitali dragă, termină-ţi votca şi culcă-te!
Realitatea, în contradicţie
Aş dori să lămuresc unele lucruri despre romanele mele. În primul rând, în harababura creată online de unii şi alţii, este vorba de două romane, nu unul. În încercarea de a face un melanj despre cât de răi şi agresivi sunt românii, cum am mai spus, cei care au preluat şi despicat subiectul le-au cam amestecat, dar nu are importanţă pentru ei, oricum nu le-au citit, şi chiar dacă ar fi făcut-o, nu le-ar fi înţeles.
Primul roman se intitulează Când armele vorbesc şi este apărut la sfârşitul lui 2006, a ajuns cunoscut în 2007. Am o prezentare pe blog aici Despre Thrillerul politico-militar, iar următorul este Sânge pe Nistru, cu prezentarea aici Sânge pe Nistru, un nou thriller politico-militar.
După cum se spune şi în prezentare, sau synopspis, primul meu roman descrie un scenariu conform căruia Ucraina ajunge o dictatură militară care, pentru a-şi menţine puterea, pentru a adormi contestările interne, organizează un război considerat de scurtă durată contra României cu care are de împărţit multe lucruri, profitând de implicarea Statelor Unite în războiul proaspăt declanşat între China şi Taiwan. Dacă cineva contestă veridicitatea posibilităţii ca Ucraina să devină o dictatură militară, îl invit pe acesta să arunce o privire pe analizele internaţionale referitoare la ceea ce se întâmplă acum în Ucraina, confruntată cu un faliment previzibil, cu opoziţia băgată la închisoare, şi apoi să judece cine are mai mari şanse să ajungă o dictatură militară, Ucraina sau România.  Deci Când armele vorbesc este despre respingerea unui atac ucrainean împotriva României, nu invers. Un videoclip al acestui roman poate fi urmărit aici.
Sânge pe Nistru, eroul publicaţiilor internaţionale, este ceva mai complex, de aceea este luat ca şi cal de bătaie pe plan internaţional. Poate este mai greu de înţeles synopsisul sau harta prezentată, cea de pe coperta IV, este prea explicită, dar asta nu explică dezinformarea crasă, doar se afirmă ceva în ciuda tuturor evidenţelor, fără a se cita explicaţia de pe copertă, doar luând bucăţi din ea şi atât. Chiar şi dacă te uiţi pe hartă, vezi că sunt avansări de trupe spre Chişinău şi din partea estică, din Transnistria, nu doar de peste Prut. Dar este suficient pentru detractori să prezinte România ca şi agresor, uitând să menţioneze în ce context, în roman, au trecut trupele române Prutul. Ei, aici e problema, firul romanului porneşte de la premisa că la Chişinău este puterea comunistă, dar la următoarele alegeri şansa este de partea unioniştilor, se petrece un episod gen 7 aprilie 2009 şi aceştia vin la putere, dar Transnistria trimite trupe spre Chişinău pentru a înlătura noua putere şi atunci este cerut ajutorul României. Nu-i aşa că sună altfel? De unde şi până unde atitudine belicoasă a României în cele două romane?
Şi încă câteva precizări, în Sânge pe Nistru nu este cu nimic vorba de Ungaria, Bulgaria sau Ucraina, aşa că ucrainenii pot sta liniştiţi, nu încordaţi, aşa cum ne sugerează agenţia de ştiri Regnum. Încă ceva, în toate aceste relatări ruseşti sau ucrainene se sugerează că România se înarmează, etc. M-aş bucura să fie aşa, o creştere a puterii militare nu poate fi decât benefică în situaţia şi starea în care ne aflăm, dar parcă altcineva a anunţat cu surle şi trâmbiţe cel mai ambiţios program de înarmare pentru următorii zece ani pentru ţara sa, iar acest cineva este nimeni altul decât preşedintele actual al Rusiei. Totuşi, pentru o lămurire despre ce este vorba în acest thriller, adaug aici videoclipul cărţii:
În încheiere, remarc că în România, pe siteurile de  internet, nu a apărut nicio reacţie. Este normal, noi trăim nu pe o insulă izolată, ci pe o planetă separată numită Electoralia, cu capitala la Alegeri, şi în afară de capitală mai există doar o câmpie plană şi întinsă, Câmpia Electoraliei, cunoscută mai mult sub numele de Campania Electorală.
      
   
 
 
Sursa: http://cristiannegrea.blogspot.ro/2012/04/sange-pe-nistru-si-diversiunea.html
 
O să mai continui cu această ţară referindu-mă pe viitor la bătăile mâncate de preoţii noştri, geamurile sparte, ameninţările şi mizeriile îndurate de aceştia pentru îndrăzneala de a fi ţinut "slujbe duşmănoase" în limba română. Trebuie să fii chiar oligofren să susţii o asemenea mizerie.
 Orice roman autentic posteaza sursa / linkul de unde a preluat informatiile, cei care nu fac asa sunt doar niste zdrente comuniste,   17.11.2012 @ Iacobini A.