Neomarxistul Petru Clej nu poate dormi de grija extremismului românesc!
Florin DOBRESCU, buciumul.ro
Se
pare că Petru Clej nu a putut petrece noaptea dintre ani de grija
extremismului care înviază în România. Nici nu mijise bine noul an 2012,
că fostul BBC-ist updatase deja obscura publicaţie Acum.tv cu un titlu
menit să ridice părul în cap papagalilor consumatori de presă online:
„Extrema dreaptă românească îşi arată chipul hidos”.
Moaca horror a „extremei drepte” din România a fost identificată de
„şabăsgoimul” (ca să folosim un termen „extremist”) de la Acum.tv în
două partide politice. Mici, e drept. Neconsacrate încă în mocirla
corect-politicianismului dâmboviţean.
Unul neînregistrat încă, Partidul Naţionalist, în curs de legalizare
la Tribunalul Bucureşti, din iniţiativa Noii Drepte. Celălalt, ceva mai
vechi, întemeiat de veteranii Mişcării Legionare şi condus astăzi de
tinerii lor continuatori: Partidul „Pentru Patrie”.
Petru Clej nu explică concret în ce constă „extremismul” celor două formaţiuni. Sau nu reuşeşte să convingă.
Simplul argument că aceste organizaţii îşi propun salvarea naţiunii
române de la o extincţie evidentă nu este unul puternic în raţionamentul
lui Clej. Şi atunci, neomarxistul camuflat recurge la clişeele
specifice secţiilor de agitaţie şi propagandă ale partidelor comuniste
de pretutindeni.
Antisemitismul „camuflat” în spatele „pretenţiilor democratice”,
lipsa soluţiilor la problemele grave pe care naţionaliştii le reclamă,
ura împotriva minorităţilor etnice ori sexuale, deopotrivă cu cea
împotriva NATO şi UE, iată doar câteva proptele şubrede ale
raţionamentului clejist.
În orbirea lui programatică, jurnalistul de Sărindar uită – sau se
face că uită – de colaborarea activă şi unică în spaţiul românesc dintre
legionarii lui Horia Sima şi structurile militare franco-americane
pentru penetrarea Cortinei de Fier şi încercarea de creare a unei
resurecţii armate într-o Românie ocupată de Soviete. După cum uită că,
începînd cu Piaţa Universităţii din 1990, legionarii – bătrâni şi tineri
– s-au aflat în primele rânduri ale luptei pentru ieşirea României din
orbita rusească şi repoziţionarea ei în zona geostrategică dominată de
structurile vestice.
Că naţionaliştii (termenul de „neo-legionar” folosit de Clej e la fel
de absurd cum ar fi, de pildă, acela de „neo-creştin”) au o problemă cu
prozelitismul unor dezaxaţi cu deviaţii sexuale ori cu comportamentul
antisocial al multor reprezentanţi ai etniei ţiganilor, nu ar trebui să
fie fie privit decât ca un reflex al dorinţei de ordine, siguranţă
socială şi – în ultimă instanţă – civilizaţie. Elemente indispensabile
unui stat puternic dar şi unei societăţi civile puternice.
Întrebarea mea pentru „anti-extremistul” Petru Clej este: cine are interesul ca în România să nu existe aşa ceva?
Citeşte aici articolul complet:
http://www.acum.tv/articol/44396/
Extrema dreaptă românească își arată chipul hidos
de Petru Clej(1-1-2012)
Acum câteva zile presa a anunțat că liderul Mișcării Noua
Dreaptă, Tudor Ionescu, a depus la tribunal solicitarea de înregistrare a
Partidului Naționalist (PN), înaintând 30000 de semnături de adeziune.
PN dorește să candideze în alegerile parlamentare din 2012 și se
dorește brațul politic al organizației neo-legionare Noua Dreaptă.
“Scopul principal al partidului va fi salvarea statului şi
neamului românesc. Avem un program cu 25 de puncte care vor propulsa
România printre primele 15 state ale lumii”, declara la Mediafax Tudor
Ionescu cu prilejul depunerii cererii de înregistrare. Mai aflăm că
printre cele 25 de puncte se numără și “unirea cu Moldova după
principiul RDG-RFG, stoparea declinului demografic, confiscarea averilor
ilicite şi anularea privatizărilor frauduloase.”
Pe Tudor Ionescu l-am cunoscut acum patru ani și jumătate, la o
contra-manifestație a Noii Drepte cu prilejul marșului minorităților
sexual. Cu acea ocazie l-am și intervievat:
http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2007/06/070609_mars_gay.shtml.
Dar PN, nu e singurul care pretinde la moștenirea Mișcării
Legionare din perioada interbelică. Partidul “Pentru Patrie” (PPP) se
descrie drept “continuator direct al liniei Mişcării Legionare”.
“Continuăm doctrina de partid de dreapta şi intenţionăm să
activăm «Rezistenţa Naţională», un comandament al tuturor forţelor
politice care vor să salveze ţara”, era citată în presă declarația unui
membru al PPP.
Și PPP și-a anunțat participarea la alegerile parlamentare de
anul acesta, având și antecendente în acest sens. PPP a candidat în
alegeri în 2004, obținând la Camera Deputaților 14882 de voturi, adică
0,14% din totalul voturilor valabil exprimate.
După cum vedeți, ambele partide declară că vor să “salveze”
România. Nimic nou, și pe vremea lui Zelea Codreanu sau Horia Sima
legionarii aveau aceeași pretenție, ba își mai și arogau un fel de
monopol asupra acestui salvaționism.
Nu e prea clar cum își propun să “salveze” România, deoarece
programul PN nu este de găsit pe nicăieri pe internet, iar pagina PPP
este în “reconstrucție”.
Desigur că statutele celor două partide nu pot contraveni
Constituției și legilor în vigoare, altfel Tribunalul ar respinge
solicitările de înregistrare. De pildă, Ordonanța de Urgență 31/2002
prevede:
ART. 1
Pentru prevenirea si combaterea incitării la ură națională,
rasială sau religioasă, la discriminare si la săvârsirea de infracțiuni
contra păcii și omenirii, prezenta ordonanță de urgență reglementează
interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist
sau xenofob si a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea
unor infracțiuni contra păcii și omenirii.
Pretenții democratice
Aceste partide activează în condițiile anului 2012, nu ale anilor
1937 – 1941, când Mișcarea Legionară și-a adus o contribuție însemnată
la distrugerea firavei democrații din România interbelică.
Neolegionarii sunt călăuziți de național-ortodoxism
Dar dacă faci o incursiune pe siturile extremei drepte românești,
constați că legionarii de azi (sau mai bine zis epigonii adevăraților
legionari) sunt mai degrabă niște caricaturi, nu sunt în mod deschis
fasciști, rasiști și xenofobi, dar mustesc de ură împotriva tuturor
acelora care nu le împărtășesc viziunea naționalist-ortodoxistă.
Pretind că nu mai sunt antisemiți, precum Mișcarea legionară pe
vremea lui Codreanu, dar au un discurs abia mascat antisemit, codificat,
prin care atrubuie multe dintre “relele” care s-au abătut asupra
României evreilor în general, fie că e vorba de comunism, fie de
capitalism (nu s-au hotărât care e răul mai mare).
Nu le plac romii, ungurii, minoritățile de orice fel, inclusiv
sexuale, tună și fulgeră împotriva Uniunii Europene, NATO și în general a
celor percepuți că nu agrează modelul lor conservator-populist de
societate. Acești neo-legionari pretind că împărtășesc valorile
democratice, dar în același timp promovează cultul lui Corneliu Zelea
Codreanu – un inamic declarat al democrației, nerealizând contradicția.
Nu am nicio îndoială că partidele “legionare” vor eșua să treacă
de pragul de 5% de intrare în parlament, nu în ultimul rând pentru că pe
acest culoar politic – alegătorii nu prea fac distincție între doctrine
politice, ci doar confuzie între demagogia unora și a altora – e o mare
concurență din partea altor partide precum Partidul Poporului, al lui
Dan Diaconescu, PRM (Corneliu Vadim Tudor) sau Partidul Noua Generație
(Gigi Becali).
Ce este mai îngrijorător este proliferarea ideilor de extremă
dreaptă, care într-un context de criză economică profundă și de erodare a
încrederii în Uniunea Europeană poate duce la fenomene sociale
îngrijorătoare, inclusiv de violență, mai ales împotriva grupurilor
minoritare, percepute adeseori ca țapi ispășitori.
Neo-legionarii pleacă de la probleme reale, dar soluțiile oferite
de ei, întotdeauna cu trimitere sa un stat autoritar și la primatul
colectivității asupra individului (ca și presupușii lor dușmani
ideologici, comuniștii), sunt fie simpliste, primitive sau chiar lipsesc
cu desăvârșire, pierdute într-un discurs demagogic și patriotard.
SURSA: http://www.buciumul.ro/2012/01/04/neomarxistul-petru-clej-nu-poate-dormi-de-grija-extremismului-romanesc/
« În ceea ce priveste
ultra-naționalismul dumneavoastră, el este demonstrat de legătura pe
care o fac toți aceia ca dumneavoastră între Serbia, Kosovo,
Transilvania, unguri și presupusele conspirații împotriva poporului
român. Acest tip de mentalitate îi iresponsabilizează pe români, deci
trebuie combătută fără milă.»
Un individ care se consideră ziarist și care se numește Petru Clej scrie recent, într-o gazetă intitulată Acum,
această frază șchioapă. Din care înțeleg că dânsul crede că nu există
nici o legătură între Kosovo și Transilvania. E adevărat, Kosovo era un
ținut din Iugoslavia, locuit majoritar de albanezi, a căror
prolificitate, determinată paradoxal, printre altele, de starea lor
economică precară, a modificat situația demografică într-o zonă
aparținând istoric statului sârb. De unde conflictul violent, rezolvat
printr-o autonomie locală precară și ea.
Transilvania are o situaţie diferită, majoritatea populației este
românească de prea multe secole ca această predominanţă să poată fi
contestată fără a cădea în ridicol. De aceea argumentaţia iredentistă
face apel la situaţii imaginare referind-se la perioade aproape
extra-istorice, în care predominanța nu ar fi existat sau nu poate fi
dovedită. Argumentul etnic al predominanței este înlocuit cu argumentul
politic, al stăpânirii militare.
Dar în Transilvania ca și în România, cuiul lui Pepelea e o zona locuită
majoritar de secuii maghiarizați, unde s-au produs în timp fenomene
complexe de secuizare și de românizare, alternate, unde acum trăiește o
majoritate care se declară secuiască sau maghiară, în funcție de epoci
și interese. Oricum, românii sunt în două județe din centrul statului
România, minoritari. Asta implică aplicarea acolo a unei politici de
protecție a minorității, cel puțin tot atât de activă și eficientă ca
aceea aplicată populației maghiare din restul României.
Petru Clej dorește să combată «fără milă» supoziția că ar exista
conspirații împotriva poporului român. Angajamentul astfel formulat al
ziaristului dovedește fie partizanatul său, fie precaritatea informației
de care dispune, deși ea este disponibilă public. Ce înseamnă
conspirație? Nu doar o acțiune tainică. O conspirație este o combinație
între acțiunea secretă și cea publică, în care se combină interese
colective, de stat, și interese private, unele inavuabile, ca în orice
acțiune umană. Uneltire secretă și ilegală îndreptată împotriva (conducătorilor) statului sau a ordinii publice; complot; conjurație.
Trebuie să fii tâmpit, orb, să faci parte din conspirație sau să fii
manipulat de ea, ca să nu observi sau să negi că, în ultimul secol,
conspirațiile au devenit tehnici de obținere a puterii de stat și de
guvernare. Loviturile de stat, bazate pe conspirații, în istoria recentă
a României au fost cercetate. Ce interes are Clej să nege existența
lor? Să se fi oprit istoria sau să se fi schimbat metodele a căror
eficiență a fost probată? N-aș crede.
Pentru a accede la informația privind acțiunile conspirative, se pot
cerceta efectele lor. Ce știe Clej despre Csibi Barna, Patrubanyi și
alte personaje de acest fel? Fascismul sau ultranaționalismul ar trebui
combătute doar la români? Interesantă limitare, specializare ! P. Clej
ar trebui să consulta fie surse de propagandă dominant redactate în
limba maghiară, la care nu pare să aibă acces, fie traducerile din presa
maghiară realizate de grupuri de rezistenți români minoritari din
județele Covasna și Harghita, cărora ar trebui să le acorde atenție,
dacă nu și încredere.
Petru Clej și situl Acum sunt ocupați cu combaterea
antisemitismului și cu analiza situației din Israel, ceea ce face parte
din linia redacțională expusă demult.
N-ar strica dacă P. Clej ar evita să se pronunţe în domenii pe care nu
le cunoaște. Încerc a fi elegant. Ar merita o analiză atentă ideologia
care subîntinde ansamblul textelor promovate sau scrise de P. Clej,
pricinile și temeiurile violenței necontrolate cu care acest mercenar
încearcă să descalifice, în numele unei superiorități morale sau
intelectuale neprobate, comentariile, intervențiile altora, ori de câte
ori cineva cutează să-l contrazică.
Cu o singură afirmație a lui P. Clej sunt de acord. Punerea în cârca
străinilor, a uneltitorilor, a conspiratorilor a relelor din România de
azi nu doar că îi deresponsabilizează pe unii români dar îi și
paralizează pe cei care mai sunt lucizi în acțiunea de a se scutura de
răpciugă, de clasa politică cleptocratică și de ziariști de genul lui
Clej.
Nota bene.
Un cetățean român, Anatol Marin, de origine basarabeană comentează, pe
situl ACUM, unul din multiplele apeluri în care Sorin Ilieșiu
sintetizează, fără să citeze niciodată sursele, tot felul de idei și
programe revendicative expuse anterior.
Ilieșiu încearcă să dea impresia, și a ajuns prin tenacitate să fie
crezut de inși fără memorie, că este mereu primul care a avut cutare
«inițiativă» și curajul de a solicita reforme, comemorări, declarații.
Pe textele compilate de Ilieșiu, adresate de preferință președintelui
Băsescu care, de altfel, îl ignoră sau răspunde când îi convine, se
adună o cohortă de semnături, care mai de care mai prestigioase, mereu
aceleași, unde Vladimir Tismăneanu e pus în frunte în dorința perpetuă
de a i se crea capital de imagine.
Anatol Marin scrie, la 21 ianuarie 2010 : «Ascultând discursul
preşedintelui României referitor la vizita sa la Chişinău la 27
ianuarie, am rămas stupefiat de expresia sa “prima vizită în
“străinătate” după realegerea ca preşedinte”. Oare judeţele României de
până la 1944, preponderent populate de români, merită să fie numite
“străinătate” de preşedintele României, ales de cetăţenii români din
Basarabia în proporţie de 94%? Oare d-lui, ori acei ce i-au scris
discursul, nu şi-au dat seama că a numi teritoriile româneşti din stînga
Prutului “străinătate” e o insultă la băştinaşii români ai
Basarabiei? Eu înţeleg că aşa prevede limbajul juridic de a numi
“străinătate” teritoriile din afara României, dar acei ce aplică acest
limbaj pentru teritoriile româneşti din stînga Prutului, oare nu-şi dau
seama că aceasta e o nerozie/negheobie ordinară?»
Față de această opinie, perfect îndreptățită de altfel, Komisarul
veghetor pentru corectitudinea politică, intervine brutal, calificând
cititorul revistei ACUM «un iredentist extremist» :
« Domnule Anatol Marin,
Traian Băsescu este președintele României, stat
care a recunoscut încă din 1991 independența și suveranitatea Republicii
Moldova, spre deosebire de dumneavoastră care sunteți un iredentist extremist, minoritar în populația acestui stat. De aceea el utilizează limbajul unui om de stat, nu al unui demonstragiu
cunoscut la Chișinău, printre o mână de oameni.
Cât despre votul de
94% pentru candidatura sa la recentele alegeri prezidențiale, vă
reamintesc că la acest scrutin din Republica Moldova au participat circa
12 000 de persoane dintr-un total de circa 100000 de cetățeni români,
în comparație cu un electorat total de 1,6 milioane.
Dacă dumneavoastră
ziceți că e insultător a spune că Republica Moldova e străinătate,
atunci și mai insultător e că doar 70 000 de persoane din această semi-colonie rusească
s-au declarat “români” la recensământ. Eu aș zice să nu mai faceți
gălăgie datorită faptului că faceți parte dintr-o infimă minoritate.»
Logica lui Clej este, aparent, una rece de ziarist și politician
pragmatic, în realitate este una de Komisar sovietic, care își permite
să califice, în 2010, de «demonstragiu» un român care dorește
reintegrarea Basarabiei în România, acțiune normală, dacă Pactul
Stalin-Hitler a fost un act ilegal, așa cum se precizează în PROCLAMAŢIA
PENTRU DECOMUNIZAREA ROMÂNIEI produsă de Ilieșiu, redactată la
Bucureşti la 23 August 2008, la 69 de ani de la semnarea Pactului
Hitler-Stalin de la Moscova, unde se solicită «condamnarea Pactului
Stalin-Hitler şi a consecinţelor lui ca ilegitime şi criminale,
printr-un referendum organizat cât mai curând posibil».
Să nu fi citit Clej atunci textul pe care îl publicase la 21 ianuarie
2010 ? Sau atunci, între 2008 ți 2010, plătitorii lui nu voiau încă să
fie anulate consecințele Pactului prin care Basarabia a fost inclusă în
Uniunea Sovietică și sute de mii de cetățeni români-români au fost
deportați în lagăre de muncă, unde au pierit de frig și epuizare.
Dan Culcer
SURSA: http://jurnalulunuivulcanolog.blogspot.ro/2011/06/petru-clej-combatantul-fara-mila.html