Adrian GrigoriuDe două zile stă postarea asta aici cu îndemnuri clare "URMĂRIȚI! PRINDEȚI! ARESTAȚI!" și deși am lăsat poza de CI și nr. de telefon și am fost foarte atent, am observat că nimeni nu mă urmărește, nimeni nu încearcă să mă prindă nicidecum să mă aresteze. Bag de seamă că VC-ii sau VC-urile astea anonime sunt numai vorbele de ei/ele.

SFÂNTA TINEREȚE LEGIONARĂ A LUI CODRUȚ BURDUJAN ZIS DIN PORT

Cum își înjură colegele și colegii din redacție pseudo-jurnalistul Codruț Burdujan , un fel de „regele Cioaba Jr.„ al jurnalismului, un autointitulat la rândul său „jurnalist„ deci mare diferență între el si regii Cioaba nu-i, poate doar între vorbele filosofico-literare prețios alese de-un parvenitism cras încercând și el din răsputeri să atraga atenția în fel și chip la fel ca și bling-blingul țiganilor pe care acum îi repudiază dar din neamul cărora se trage (mama lui fiind țigancă getbeget)!
Ipocrizia și parvenitismul duse până la extrem al unui individ care moderează emisiuni de tip tomberon TV la care nu se uită nimeni, care face prozelitism islamului, kabalei și ecumenismului dar apoi se prezintă ca mare creștin ortodox ori legionar, individ fals duplicitar și pupincurist care datorită traficului de influență, recte pupatului între buci la Băsescu și la băsiști dintr-un blogheraș monden care avea și el o rubrică mică de monden la o fițuică a MAPN anunțând în coada listei concertele Loredanei sau Fuego la Constanța, a ajuns și el să pape o pâine cu ceapă și mici, printre așa zișii jurnaliști de ocazie pe care acum îi înjură și denigrează…dar deh…dăi nas lui Păcală și se urcă pe divan, prostul dacă nu-i și fudul nu-i prost destul…fiecare cioară piere pe limba ei, chit că limba-i prețioasă sau nu…acest Păcală sau Rambo de Constanța se numește Codruț Burdujan (uitați-vă la fața lui scârboasă și libidinoasă care spune totul, nu degeaba este vorba cu o imagine face cât o mie de cuvinte…)
Citez mai jos din autointitulatul jurnalist Codruț Burdujan cum își denigrează colegele și colegii din redacție: „Otrepele din redacţiiEtapa boticului strânsPrima dată când calcă într-o redacţie are ochii mari şi umezi, ca ai caprioarei Bambi. E unisex, deşi gandirea versatilă, ezitările provocatoare, scremetele de neajutorare şi apelul la sentimente dezlegate îi fac pe mulţi să creadă că este un agent patogen care dezvoltă misoginismul. E doar o aparenţă.
Cu boticul răsfirat într-un zâmbet umil şi tâmp, adulmecă aerul neajutorată cu nasucul în vânt căutând nevinovată ceva tare de care să se agaţe cu în curentul uşilor deschise. „Are cur mişto, a cui o fi? De fapt, ce contează? …” privesc cu ochii injectaţi ai cameramanii sau şoferii dându-şi coate complice, regulă fiind că nimic în textile nu fâlfâie fără folos pe lângă ei. „Altă tută cu care trebuie să-mi omor nervii şi timpul” gândeşte o şefă de departament în cazul în care otreapa vine cu pile şi va trebui să o planteze în colectiv. „Vai steaua mea, altă proastă din cauza căreia va trebui să muncesc în plus” mârâie în sinea ei, cu privirea concentrată în monitor, nefericita colegă cu care împarte un sector.
În cazul în care nimereşte doar ca să vadă cum arată uşa unei redacţii pe interior are o oarecare şansă să dea peste un frustrat ofticat care să o adopte în speranţa deşartă că hotărârea cordaciunii va echilibra pentru puţin timp balanţa neajunsurilor naturii. Pe de-o parte. Există însă alte raţiuni mult mai tenebroase prin care zdrenţele parazite prin rădăcini într-un colectiv: dovedesc docilitate şi perseverenţă la… examenul oral. Ca să nu fiu interpretat tendenţios: sunt setate să înghită orice fără comantarii şi să toarne pe oricine. Astfel, indiferent dacă dă peste un şefuţ a ajuns în scaun de la acelaşi stadiul de otreapă sau dimpotrivă, a promovat pe merit, ambele tipologii miorotice pot uza de o funcţie nemenţionată în vreun nomenclator al meseriilor: otreapa! „Ce ai vrea să faci?” ar suna o întrebare ajutătoare – ceea ce niciodată nu o sa audă un absolvent de jurnalism fără pile dar cu reale calităţi. Răspunsul vine miorlăit, „păi nu ştiu”. De fapt ştie, ar vrea să apară pe sticlă în aşa fel încât nimeni să nu-şi dea seama cât e de tâmpit(ă). „Bine, dar ce pasiuni ai” ar suspina ghinionistul angajat menit cu integrarea otrepei în speranţă că o poate direcţiona într-un anumit domeniu. Dacă răspunsul izbeşte iar fără milă, există o ultimă soluţie: hai s-o lipim de X. Şi mai cască urechea la X, la Y, mai fură câte o idee de la Z şi în câteva luni otreapa se imaginează deja versată că, deh, prostiei nu îi este necesar mult oxigen ca să prindă volum şi altitudine. Există astfel de joburi în fiecare televiziune, de obicei, sunt aruncate în posturi de băgătoare de seamă doar dacă echipa îşi face bine treaba, sau ca ajutor de cine ştie ce. Le recunoşti uşor în mass-media, nu se pricep la nimic, nu au vreo pregatire de specialitate, fac gafe monumentale în cele mai nepotrivite momente, nu au habar de nimic din niciun domeniu dar devin isterice când situaţia profesională le depăşeşte – moment în care ajung să-şi verse prin injurii şi gesturi de mahala toată frustrarea şi prostia monstruoasă. De-aici şi vorba că nicăieri nu auzi înjurături ca într-o redacţie.Etapa turnătoriei şi sabotajuluiUn element important: limbajul otrepei. În etapa Bambi, boticul rujat nu scoate decât onomatopee. Este faza în care este drăgălaşă în opinia sufletelor sensibile dispuse la acte de generozitate imbecilă. Este adorabilă când tace şi ia o postură muciformă lăsându-i pe alţii să creadă că lipsa vreunei reacţii este o asumare tacită a vreunui demers. Practic fraierii adoră slugărnicia fără să-şi imagineze forţa ei distructivă pe termen mediu şi lung. După ce prinde redacţia de cotor, toţi se uită uimiţi cât de sonor devine habarnagismul şi cu câtă nonşalanţă îşi exhibă tâmpeniile. Dar nu este încă etapa finală, când este prea târziu.
Mimetsimul este o altă metodă derutantă cu ajutorul căreia şerpuieşte printre jurnalişti. Imită expresii, gesturi, atitudini, idei, forme pe care le şablonează, studiază şi repetă chiar şi în faţa oglinzii. Însă niciodată nu vei vedea vreo formă de originalitate,… nici măcar distructivă! Ajunge să ia şuturi în cur pentru că nici nu se pricepe să toarne corect, le prinzi prin birouri străine sau cum se sâiesc cu urechea pâlnie pe lângă uşi sau discuţii. Devin scârbe pe faţă din cauza perversităţii adepţilor „devide et impera”.
Neavând niciun resort profesional depind de mizerii: fac bisericuţe, plimbă bârfele, complotează, sabotează, exagerează etc. Intervine o situaţie gravă: manifestă o ură patologică faţă de persoanele care îşi văd de treabă şi le amintesc unde le e nivelul. Invidia faţă de orice formă de superioritate ia forme diverse şi agresive, niciun mijloc nu este evitat ca să distrugă ceea ce nu înţeleg dar le fac să se simtă târâturi. Se ajunge la o situaţie gravă în care atrag de partea lor partea nevolnică, laşă şi bolnăvicioasă a unui colectiv şi încep să facă aerul unei publicaţii sau televiziuni de nerespirat. Nu comentez aici prestaţiile sexuale pe la vreun anume partid de căcat care le susţin şederea în domeniul amintit, ca să nu forţez fierea cititorilor. Multora le vin imediat în minte exemplele cutăror cititoare de prompter care ajung să se autointituleze jurnalis(z)de şi, cu puţin timp înainte de menopauză, încep să-şi publice zgomotos curvăsăria pe maculatură autobiografică impregnată cu sfaturi etice şi morale. Vorbesc despre feminism, libertate, cariera nişte boarfe care s-au lipit pe uşa din spate de anumite redacţii, s-au măritat cu boşorogi libidinoşi dar bogaşi, şi-au schimbat până şi religia progeniturilor lor cărora le-au pus nume orientale după care au fost abandonate pentru alte prestatoare mai tinerele, moment în care şi-au găsit timp să îşi tasteze minciunile şi ipocrizia.
Simptomatologia curviştinelor din presă notează o formă deranjantă de amnezie: nu recunosc niciodata vreo forma de ajutor sau vreo chestie pe care au pupat-o cândva cu ardoare( ex. o mână de ajutor, un picior etc) decât în perioadă de maxim profit. Au şi o altă mare problemă, confundă consolările, încurajările cu laudele nejustificate cu vreo performanţă iluzorie. După ce ajuţi o secătură să parvină poţi fi convins că nu va recunoaşte sau întoarce vreodată gestul. Fără excepţie, otrepele vor manifesta o obrăznicie şi aroganţă agresivă pentru simplul fapt că le aduci aminte că dincolo de postura în care le’ai ajutat să se caţere, le cunoşti nulitatea. Otrepele doar mimează loialitate.
Începutul sfârşitului
Au nevoie de conflict ca să parvină. Dacă înainte de blestematul ceas al venirii în redacţie nu exista vreo problemă internă, o lansează. Dacă exista deja într-o formă nesemnificativă, o alimentează. A se înţelege: dacă toată lumea judecă jucid şi colectivul respectiv se bazează pe profesionalism şi unitate, nu rezistă într-o redacţie decât maxim două săptămâni, cu verificare pe ceas. Dacă rezistă o lună, înseamnă că ceva pute. Dacă sunt angajate, e de rău.
Etapa gangrenării: sunt promovate în funcţii de decizie. La stat nu se simte prea tare pentru că nimeni nu răspunde de nimic. În sectorul privat, otreapa poate pune coliva peste orice fel de sacrificii sau performanţe. Încep convulsiile: profesioniştii devin letargici, indiferenţi. Logic, prezenţa unei zdrenţe inapte a cărei singur argument este forţa funcţiei îi umileşte, nu îi mai motivează. Mai mult, ajung să fie agasaţi cu discuţii aiurea care îi încarcă de silă şi le inhibă orice iniţiativă. Ascultă cu pupilele micşorate ordine tâmpite şi sfaturi halucinante pentru că otreapa confundă responsabilităţile cu maimuţăreala la ecuson. Scad calitatea muncii şi a oamenilor, productivitatea. Este începutul sfârşitului.
Vă întrebaţi toţi cine m-a enervat? Moartea lui Cioabă. Pur şi simplu modul în care nişte zdrenţe au tratat îngropaciunea unui autointitulat lider de bulibaşe, idioţia care a afectat majoritatea tabloidelor. Otrepele nu manifesta simt critic dar au un apetit fantastic pentru ţigănie. Dovadă cu locul lor este pe centură, la dat din cur şi din buric, nu în modul de a gestiona o ştire sau un program TV. Butonăm enervaţi telecomanda televizorului, citim ziare de mare tiraj şi ne aducem aminte cu uimire de zilele în care otrepele erau doar nişte pupincuriste inofensive cu boticul strâns, în etapa Bambi.”

Codruț Burdujan

Închei citatul.

Hoțul strigă hoții, iar autointitulatul jurnalist Codruț Burdujan se descrie pe sine, în crunta-i ipocrizie nici măcar nu realizează că și-a făcut propria biografie !
_____________________________

Mai vreau să precizez că acest autosuficient autointitulat jurnalist Codruț Burdujan nu este numai misogin, agramat, duplicitar, laș, calomniator, mincinos, violent, agresiv, amenință femeile cu bătaia și cu „tăiatul ca pe vipere„ (dețin dovezi) , securist băsist sub acoperire, fals legionar, fals român, șarlatan cap coadă, lăudăros, paranoic, dar mai este și PLAGIATOR, el își substituie, mai pe românește face ce știe el mai bine , adică FURĂ un citat de la Corneliu Zelea Codreanu și îl publică la el pe contul personal de Facebook fără să dea sursa originală, ca și cum ar veni de la el…deci se laudă cu ce nu-i al lui…tipic etniei pe care o urăște dar din care face parte, fiind complexat de propria origine de aici și rezultatul acțiunilor sale de ura interetnică cu instigarea românilor contra țiganilor sau apartenența la grupări de sorginte neo legionară (gruparea Totul Pentru Tară) pentru a-și potoli ura ce și-o poartă propriei origini!
Zdreanța strigă: „zdrențele„!…
Iată mai jos PLAGIATUL din CORNELIU ZELEA CODREANU expus pe contul său de Facebook ca un simplu citat, fără să dea sursa originală, fără să publice autorul de drept, de aici cei care nu știu se vor minuna ce tare este el acest filosof de baltă Codruț Burdujan și cât de profund spiritual se citează din fundul culturii sale vaste copypaste….
Bonus, ca o paralelă între această fotografie ce reprezintă crucea martirilor români, între profunzimea curățeniei spirituale a lui Corneliu Zelea Codreanu cu blasfemia crucii piraților bețivi ca să „ne râdem„ și realitatea caracterului acestui parvenit împreună cu alte parvenite de bani gata și ele legionare că e la modă…Bamboo e deja perimat…

Te pup, papa !

TRĂIASCĂ LEGIUNEA ȘI CAPITALUL, marca RAMBO de Constanța.

22

Comments

 

 

Adrian Grigoriu Catre Vulturul Cruciat: ați făcut o descriere amplă și dezgustătoare a dlui. Codruț Burdujan a cărei veridicitate nu are nici o importanță. Altceva este important: motivul pentru care ați făcut-o?

Unlike · Reply · 6 · March 18 at 8:01pm · Edited

Alexandru Moleanu sa mince si gura lui...

"}" class="UFILikeLink">Like · Reply · 1 · 22 hrs

Vulturul Cruciat Nu eu am facut-o. Cel care semneaza materialul a facut-o.

"}" class="UFILikeLink">Like · Reply · 21 hrs · Edited

Vulturul Cruciat Alexandru Moleanu, tie nu am ce sa-ti raspund. Ai inteligenta unui parameci.

"}" class="UFILikeLink">Like · Reply · 21 hrs · Edited

Adrian Grigoriu Vulturul Cruciat cine a semnat articolul?

"}" class="UFILikeLink">Like · Reply · 21 hrs

Vulturul Cruciat Scrie MARE!!!

"}" class="UFILikeLink">Like · Reply · 21 hrs

Vulturul Cruciat Ba, voi nu cititi nimic. Totul e pe bajbaiala.

"}" class="UFILikeLink">Like · Reply · 21 hrs

Adrian Grigoriu Vulturul Cruciat vă rog puneți link-ul la articol, acolo de unde l-ati preluat.

"}" class="UFILikeLink">Like · Reply · 21 hrs

Vulturul Cruciat Poate n-am chef? Puteti sa-l cautati daca va intereseaza.

"}" class="UFILikeLink">Like · Reply · 21 hrs

Adrian Grigoriu Deci iar ați mințit. Articolul nu este al dlui Iacoboaie. Identiatea este falsa, postezi articole false, cauti sa invrăjbești oamenii intre ei, cine face asa ceva? Dupa cate stiu eu, doar evreii se ocupa de asa ceva. Deci sunteți evrei.

Unlike · Reply · 2 · 6 hrs

Ovidiu Paulescu Vulturul jerpelit face manipulare prin asociere, a trecut numele lui Radu Iacoboaie ca sa loveasca doi dintr-o lovitura

"}" class="UFILikeLink">Like · Reply · 1 hr