Iată o altă entitate cu foarte multe studii si diplome, care se pretinde a fi de dreapta politicii româneşti. Fals, politica de dreapta de la ora actuală cel puţin la nivelul partidelor parlamentare nu mai e de dreapta. Degeaba se declară ca ar fi de dreapta şi chipurile coalizează partidele de dreapta deoarece a fost un utecist şi e doar un simplu obiect de studiu pentru naţionalişti si o marionetă a forţelor care luptă împotriva interesului naţional.

Partidul Forţa Civică iese pe piaţă cu prima minciună: Punctul 8 al Declaraţiei de la Timişoara. Dacă s-ar aplica, MRU ar fi primul exclus din partid!

PRAF ÎN OCHI pentru susţinătorii Partidului Forţa Civică. Proaspăt înfiinţata platformă politică de „dreapta” se promovează pe internet prin intermediul unui subiect sensibil, Punctul 8 de la Timişoara: nici un fost membru al PCR sau al Securităţii să nu aibă dreptul de a lucra în funcții publice pe o perioadă de 10 ani, mai ales funcția de… preşedinte.

„FĂRĂ COMUNIŞTI ŞI SECURIŞTI ÎN POLITICA DE CENTRU-DREAPTA. Partidul Forţa Civică este prima formaţiune politică de după ’89 care a adoptat în statutul său punctul 8 al Declaraţiei de la Timişoara. (…) Preşedintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărţirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vină. Ştim cu toţii în ce măsură era condiţionată viaţa individului, (…) activiştii au fost acei oameni care şi-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist şi a beneficia de privilegiile materiale deosebite oferite de acesta” – este textul prin care Partidul Forţa Civică se promovează pe internet. Ceea ce adepţii şi susţinătorii acestei platforme de „dreapta” nu sesizează este tocmai apartenenţa conducerii la structurile comuniste de stat. Primul pe listă: Mihai-Răzvan Ungureanu, secretar UTC la liceul Costache Negruzzi din Iaşi, ulterior propus de Ioan Toma (ultimul lider UTC) şi ales membru al CC al UTC.

Președintele Comisiei de integritate din Alianța România Dreaptă, Monica Macovei, a declarat ieri că traseismul politic în cadrul alianței „nu se îngăduie”, însă a făcut referire doar la foştii membri PDL, precum Ștefan Pirpiliu. Macovei a omis prezenţa în conducere a lui Adrian Iuraşcu, membru din 1996 în Consiliul de Conducere al Convenţiei Democrate Române, Ioan Bazac, fost ministru al Sănătății în perioada 2008-2009, implicat în 2005 în dosarul „Sănătatea” sau Marian Săniuţă, fost preşedinte PSD Prahova în perioada 2004-2009.

Sursa: http://opiniasociala.ro

03.08.2015

http://www.dcnews.ro/mru-va-fi-cercetat-despre-modul-cum-a-cedat-mostenirea-gojdu_258273.html

MRUGOJDU.pdf

Mihai Gâdea a reluat, joi seara, în cadrul emisiunii "Sinteza zilei", modul cum Mihai Răzvan Ungureanu, pe vremea când era ministru de Externe a cedat Ungariei moștenirea Gojdu a cărei valoare se ridică la circa un miliard de dolari. Victor Ponta, dar și Crin Antonescu au declarat că nu exclud o comisie de control asupra moștenirii Gojdu.

Lucruri deosebit de grave planează asupra trecutului lui Mihai Razvan Ungureanu, lucruri care până acum nu au niciun fel de explicație.

Mihai Gâdea a dezvăluit la Sinteza zilei cum Mihai Răzvan Ungureanu, ajuns ministru al Afacerilor Externe a fost însărcinat să poarte discuţii cu Guvernul maghiar în vederea cedării acestei averi.

Acesta a semnat un acord prin care ceda averea Gojdu în favoarea Ungariei, care a naţionalizat această avere în anul 1952. Prin acest acord pretenţiile din partea României asupra acestei averi urmau să fie închise. Complexul acestui om este evaluat la peste un miliard de dolari.

Acordul dintre București și Budapesta prevedea înființarea unei fundații publice, "Emanuil Gojdu", la Budapesta, care urma să fie cofinanțată de cele două state semnatare. Conform acordului, cu fondurile alocate de cele doua guverne, fundația putea să-și mărească patrimoniul cu imobilele din Curțile Gojdu, renovate de o companie privată. Fundația publică trebuia să răscumpere pe bani de la buget bunurile Gojdu și să selecteze bursieri atât români, cât și maghiari. De prevederile ordonanței nu putea uza însă tocmai romanii din Transilvania, cârora Emanoil Gojdu le-a lăsat lor și românilor din Ungaria moștenire averea sa. Totodată, ordonanța încalcă dreptul la proprietate, la moștenire și la libertatea cultelor religioase Fundației "Emanuil Gojdu" din Sibiu, înființată în 1996. Noua Fundație Gojdu urma să se supună legislației ungare. Prin punerea în aplicare a acestui acord, prin actul de răscumpărare a unor bunuri care aparțin de drept Fundației Gojdu, România recunoaște de facto naționalizarea maghiară din 1952. În prezent, legislația maghiară nu are nici o prevedere cu privire la bunurile deținute de fundațiile private, ceea ce va face aproape imposibilă orice fel de recuperare a bunurilor lăsate românilor de Emanuil Gojdu.

Emanuil Gojdu, un ardelean, ajuns la Budapesta cu o avere impresionantă, construieşte în centrul capitalei Ungariei un complex, deţine o proprietate uriaşă, dă burse unor tineri ce devin mari personalităţi ale societăţii româneşti şi vrea, prin testamentul făcut cu 3 luni înainte de a muri, ca toate proprietăţile sale să fie folosite de către statul român şi în mod special de Biserica Ortodoxă Română.

Ponta nu exclude comisie de control asupra afacerii Gojdu

"Miercuri, în şedinţa de guvern, vom avea o notă din partea Ministerului de Externe referitoare la situaţia actuală. În baza celor constatate, fie vom solicita Parlamentului dacă poate să facă o comisie de anchetă, fie Corpul de Control sau alte instituţii ale statului pot investiga. Din acest motiv îmi doresc ca dl Ungureanu să nu mai ocupe niciodată o funcţie publică, nici măcar de senator", a spus Ponta la Antena 3.

Şi Crin Antonescu s-a arătat revoltat de această afacere, amintind că nici senatorii PNL nu au votat ordonanţa promovată de MRU, ministru în Cabinetul Tăriceanu.

"Aţi văzut care a fost poziţia liderului senatorilor liberali şi votul, dl Haşotti, nici liberalii nu au votat această ordonanţă şi de fapt afacerea Gojdu, cum s-a numit, a fost unu din scandalurile importante şi cu rezonanţă în Parlament şi nu numai în Parlament (...) Să ne întrebăm în paranteză cum cineva care în calitate de ministru de externe iniţiază o astfel de ordonanţă, pledează pentru ea în felul iritat şi agresiv pe care l-aţi văzut şi după accea chiar dacă ordonanţa cade, în calitate de ministru de externe, în continuare nici nu pot să îmi dau foarte bine juridic cum gestionează mai departe problema de ea e definitiv pierdută, cum un asemenea om, după aceea este numit în fruntea SIE, în fruntea unui serviciu special al acestei ţări, în care se presupune pe bună dreptate că prima calitate a cuiva care lucrează acolo şi care mai ales conduce trebuie să fie totuşi şi sunt convins că pentru oamenii de acolo este devotamentul faţă de interesele acestei ţări. Nu mai spun că după aceea este numit şi premier", a menţionat Antonescu, într-o emisiune Antena 3.

- See more at: http://www.dcnews.ro/mru-va-fi-cercetat-despre-modul-cum-a-cedat-mostenirea-gojdu_258273.html#sthash.yE8v1yOv.dpuf

07 dec 2012 / 08:50
Salveaza PDF PrintEmailComentarii 4992 accesari

gojdu

Lucruri deosebit de grave planează asupra trecutului lui Mihai Razvan Ungureanu, lucruri care până acum nu au niciun fel de explicație.

Ponta nu exclude comisie de control asupra afacerii Gojdu

Şi Crin Antonescu s-a arătat revoltat de această afacere, amintind că nici senatorii PNL nu au votat ordonanţa promovată de MRU, ministru în Cabinetul Tăriceanu.

- See more at: http://www.dcnews.ro/mru-va-fi-cercetat-despre-modul-cum-a-cedat-mostenirea-gojdu_258273.html#sthash.yE8v1yOv.dpuf

http://www.nasul.tv/bn24-ro-patrimoniul-gojdu-piatra-de-moara-de-la-gatul-lui-mihai-razvan-ungureanu-povestea-complicitatii-cu-tariceanu/

http://romaniateiubesc.stirileprotv.ro/emisiuni/2014/sezonul-2/romania-a-pierdut-un-tezaur-fabulos-prin-votul-parlamentului-fundatia-gojdu-creata-de-un-filantrop-irosita-de-politicieni.html

BN24.RO Patrimoniul Gojdu, piatra de moară de la gâtul lui Mihai Răzvan Ungureanu | Povestea complicității cu Tăriceanu

Ionuț Sârbu • Publicat: 26 Iun 2015, 10:56 • Actualizat: acum 1 lună • • comentarii

2715 3

5 0

După tezaurul de la Moscova, averea Gojdu este de departe cea mai mare pierdere pe care a suferit-o România în istoria sa recentă. Evaluată la peste 1 miliard de euro și lăsată moștenire prin testament până în anul 2070 de românul născut machedon, Emanuil Gojdu, comoara națională a fost lăsată în uitare. Din nefericire, guvernele de după 1990 au îngropat orice şansă ca statul român să pună în aplicare testamentul lui Emanuil Gojdu.

Mai mult, în octombrie 2005, premierul Tăriceanu și ministrul de externe Mihai Răzvan Ungureanu au semnat cu guvernul maghiar un controversat acord care prevedea, contrar voinței lui Gojdu, înființarea unei fundații publice româno-ungare. Aceasta ar fi urmat să fie susținută anual financiar de cele două guverne – având ca bază moștenirea sa. Scopurile fundației ar fi fost selectarea de bursieri români sau maghiari, sprijinirea funcționării muzeului și a bibliotecii „Emanoil Gojdu”, precum și susținerea de manifestări expoziționale, conferințe și programe științifice.

Acordul a fost blocat trei ani în Parlament, după ce, criticii actului promovat legislativ printr-o ordonanță, au susținut că România ar ceda gratuit patrimoniul Fundației Gojdu și că, în acest fel, ar recunoaște naționalizarea ungară a averii din 1952. În 2008, ordonanța a fost respinsă definitiv de Parlament.

Astfel, ultimul act legal dintre Ungaria și România privind bunurile Fundației Gojdu este Acordul între România și Ungaria privind reglementarea definitivă a afacerilor interesând Fundația Gojdu, semnat la 27 octombrie 1937, potrivit unui document al Ministerului Afacerilor Externe, remis în urmă cu puțin timp la solicitarea jurnalistului Dan Tănasă.

În baza acestui Acord, Ungaria se obliga să predea României ”întreg patrimoniul Fundațiunii Gojdu care se regăsește pe teritoriul Ungariei, cu toate drepturile și obligațiunile aferente, și aceasta pentru ca zisul patrimoniu să fie pus la dispoziția organului reprezentând Fundațiunea”. Potrivit MAE, Anexa Acordului din 1937 prezenta inclusiv o listă a bunurilor Fundațiunii de pe teritoriul ungar, iar partea română încă urmărește executarea acestui acord.

Care este moștenirea lui Emanuil Gojdu pentru România

Emanuil Gojdu a fost fiul unui bogat negustor de vite din Oradea, oraș în care a copilărit și unde a absolvit și Academia de Drept. A plecat să profeseze însă în una dintre cele două capitale ale Imperiului Austro-Ungar, Budapesta, unde a devenit unul dintre cei mai renumiți, dar și bogați apărători. S-a implicat permanent în viața și politica românească, iar în 1861 a fost numit prefect al Caraşului, un judeţ cu populaţie majoritar românească, iar 5 ani mai târziu a fost ales deputat.

Emanuil Gojdu nu a avut copii, aşa că pe 4 noiembrie 1869, când şi-a redactat testamentul, şi-a lăsat toată averea Fundaţiei Gojdu cu scopul de a oferi burse de studiu „acelei părți a națiunii române din Ungaria și Transilvania care se ține de religia răsăriteană ortodoxă”, iar fundaţia făcut acest lucru până la prăbuşirea Imperiului Austro-Ungar în anul 1918. Între 1870 şi 1917, fundaţia a acordat peste 5.600 burse, inclusiv lui Traian Vuia, Octavian Goga, Petru Groza şi Victor Babeş. În 1911 avea o avere estimată la 2,5 tone de aur, fiind totodată proprietara mai multor clădiri din centrul Budapestei, cunoscute azi sub denumirea de „Curţile Gojdu”. Avocatul a cerut şi ca o parte din bani să fie investiţi în acţiuni şi bunuri imobile, astfel încât să producă fondurile necesare pentru generaţiile viitoare.

La puţin timp după redactarea testamentului, Gojdu a murit la Budapesta, iar prietenul său, mitropolitul Andrei Şaguna, a devenit primul preşedinte al fundaţiei. Clădirile fundaţiei au ajuns acum în folosinţa unor dezvoltatori imobiliari, iar despăgubiri băneşti nu s-au dat.

Moștenirea lui Ungureanu pentru România

În anul 2012 Mihai Răzvan Ungureanu, fost membru al fundației miliardarului maghiar Geroge Soros, a fost recompensat cu titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Pecs pentru servicii aduse statului maghiar. Asta după ce, în anul 2012, în scurtul său mandat de 72 de zile, Mihai Răzvan Ungureanu a dat o hătărâre de Guvern privind înfiinţarea liniilor maghiare de studii la UMF din Târgu Mureş. Actul normativ, contestat de conducerea UMF Târgu Mureș, prevedea că la universitate va fi înfiinţată o nouă facultate, cu programe în limbile română, maghiară şi engleză.

Imediat după venirea la putere, Guvernul Ponta a anulat această hotărâre.

07 dec 2012 / 08:50
Salveaza PDF PrintEmailComentarii 4992 accesari

gojdu

Lucruri deosebit de grave planează asupra trecutului lui Mihai Razvan Ungureanu, lucruri care până acum nu au niciun fel de explicație.

Ponta nu exclude comisie de control asupra afacerii Gojdu

Şi Crin Antonescu s-a arătat revoltat de această afacere, amintind că nici senatorii PNL nu au votat ordonanţa promovată de MRU, ministru în Cabinetul Tăriceanu.

- See more at: http://www.dcnews.ro/mru-va-fi-cercetat-despre-modul-cum-a-cedat-mostenirea-gojdu_258273.html#sthash.yE8v1yOv.dpuf

Emanuil Gojdu, un avocat bogat din Imperiul Austro-Ungar a lasat prin testament, intr-o expresie a uriasei sale generozitati, intreaga sa avere destinata tinerilor romani de confesiune ortodoxa. Peste 5000 de bursieri si-au datorat formarea Fundatiei Gojdu, o elita intelectuala pe care Romania s-a sprijinit si careia ii datoreaza enorm.

A doua comoara pierduta dupa Tezaur
Dupa Tezaurul de la Moscova, avutia pierduta a Fundatiei Gojdu este a doua ca valoare si insemnatate. O comoara nationala estimata acum la peste un milliard de euro. In cartierul evreiesc din centrul Budapestei se intinde pe mii de metri pasajul Gojdu si imobilele care alcatuiesc ansamblul rezidential cu acelasi nume. O strada intreaga in inima capitalei Ungariei.

Dupa ce ani de zile Curtile Gojdu au fost in renovare, in cele din urma in 2009, dezvoltatorul imobiliar, Autoker din Israel le-a pus in functiune. Arata extrem de spectaculos: sunt 50 de spatii comerciale, terase, baruri restaurante. Sunt 7 corpuri de cladiri cu cate o curte interioara, in total 250 de apartamente. Renovarea a durat cativa ani, dar a meritat: orice turist care vine acum in Budapesta trebuie sa treaca prin curtile Gojdu, care aduc milioane de euro.

Figura lui Emanuil Gojdu a dominat viata sociala si politica din Transilvania si Ungaria la jumatatea secolului al XIX-lea. Nascut in Oradea, in 1802, a fost figura exemplara a comunitatii romanesti din Budapesta.Tatal sau era machedon, macedoroman, o familie de negustori instariti. Mama sa era insa de pe plaiurile Bihorului: o chema Poynar, adica Poenaru.

In Oradea gasim o strada Emanuil Gojdu, un liceu Emanuil Gojdu si chiar o statuie, semn ca in locurile natale nu a fost uitat. De aici a plecat in Bratislava pentru a studia dreptul, stabilindu-se ulterior in Budapesta. A devenit unul dintre cei mai cautati avocati din Imperiu. El este cel care a inlocuit limba latina cu limba maghiara in procesele din Ungaria si a ajuns la o situatie materiala foarte buna, dar nu si-a uitat niciodata originile, de care era mandru.

Un testament in favoarea poporului roman
Inainte de moartea sa, in 1869, Emanoil Gojdu isi formuleaza testamentul. Cele doua mori cu aburi la care era proprietar, actiuni in banci, terenuri si case sunt lasate cu destinatie precisa. Testamentul lui Gojdu este impresionant, iar averea este lasata "acelei parti a natiunii romane din Ungaria si Transilvania, care se tine de credinta rasariteana ortodoxa". A stabilit norme exacte pentru buna functionare a Fundatiei care-i poarta numele pentru 200 de ani. Fundatia trebuia sa dea burse tinerilor "distinsi prin purtare buna si prin talente", iar o parte din bani sa se investeasca in actiuni si bunuri imobile pentru a se capitaliza si a produce banii necesari pentru urmatoarele generatii de studenti.

Primul presedinte al fundatiei, dupa moartea lui Gojdu in 1870 a fost tot un aroman, prieten bun cu marele filantrop - mitropolitul Andrei Saguna. Prin testament, reprezentanta fundatiei era alcatuita din mitropolitul Ardealului si inalti ierarhi bisericesti, dar si din membri laici, figuri reprezentative pentru comunitate. Conducerea Fundatiei a fost perpetuata de conducatorii mitropoliei Ardealului. Si acum, in palatul mitropolitan de la Sibiu, Emanoil Gojdu este prezent: la loc de cinste in resedinta metropolitana se afla biroul lui Gojdu.

Fundatia Gojdu a cunoscut in primii ani de existenta o crestere spectaculoasa devenind cea mai importanta fundatie privata ortodoxa din Imperiul austro-ungar. Averea lasata de Gojdu a fost inzecita de administratorii priceputi ai fundatiei. In 1911 era echivalenta cu 2 tone si jumatate de aur fin.

Bursierii Gojdu: premieri, inventatori, academicieni
Administratorii nu au adunat numai bani si actiuni in bancile maghiare, ci au facut si investitii imobiliare profitabile. Averea Fundatiei Gojdu este estimata acum la aproape 1 miliard de euro. Primii administratorii ai Fundatiei Gojdu au respectat insa intocmai litera testamentului si o parte din sumele de bani s-au transformat in burse si ajutoare pentru tineri, o imensa sansa pentru renasterea culturala a romanilor din Transilvania. Peste 5600 de burse si ajutoare au fost acordate pana in primul razboi mondial, dintre care, foarte multe pentru studii universitare sau doctorale.

Istoricul Cornel Sigmirean, presedintele Senatului Universitatii "Petru Maior" din Tg Mures a studiat viata lui Gojdu si a facut o evaluare: 1.359 de intelectuali din Transilvania isi datoreaza cariera burselor Gojdu. Unul din sase absolventi romani de universitate in Vestul si centrul Europei in acea perioada au fost produsul Fundatiei Gojdu. 14 membri ai Academiei Romane dintre care doi au fost si prim-ministri: Octavian Goga si Petru Groza. Nume sonore din elita intelectualitatii romanesti au fost beneficiarii Fundatiei Gojdu: Victor Babes, Traian Vuia, Constantin Daicoviciu sau Dumitru Staniloaie.

In timpul Primului Razboi Mondial, Imperul Austro-Ungar a imprumutat chiar bani de la Fundatia Gojdu. Bani care nu au mai fost recuperati. Odata cu razboiul incep si avatarurile pentru Fundatia care pana atunci isi indeplinise menirea impecabil. Calitatea nu mai conta, in anii de razboi. Iar in 1919 i se opreste in mod brutal activitatea.

Fundatia, victima a razboiului
Bogdan Aurescu a condus o perioada de timp directia de drept international si tratate din Ministerul Afacerilor Externe. De numele lui se leaga succesul in procesul de la Haga impotriva Ucrainei pentru delimitarea platoului continental si insula Serpilor. Acum este secretar de stat in Ministerul afacerilor Externe. ”Pentru mine personal este si un proiect de suflet, toate demersurile facute de-a lungul timpului pentru recuperarea bunurilor Fundatiei Gojdu”, spune Aurescu.

Dupa Primul Razboi Mondial, majoritatea bunurilor Fundatiei Gojdu au ramas pe teritoriul Ungariei, iar tratatul de la Trianon parea sa reglementeze situatia: se prevedea clar ca Ungaria va pune la dispozitie proprietarului averea Fundatiei.

Reglementarile internationale au lasat reci autoritatile de la Budapesta care au inghetat activitatea fundatiei. Din chiriile luate in Curtile Gojdu se faceau doar platile curente pentru intretinere si atat. Averea acumulata era ascunsa prin banci iar despre burse nu mai putea fi vorba. Fundatia a apelat atunci la statul roman pentru recuperarea bunurilor si a inceput o activitate intensa, discutiile romano-ungare fiind duse de multe ori pe un ton extrem de apasat.

In 1930, odata cu instituirea tribunalului international, diplomatia romaneasca beneficiaza de noi parghii de negociere. Nicolae Titulescu reuseste sa convinga partea maghiara sa semneze acordul prin care cele doua tari, in special Ungaria, sa se oblige sa vina la negocieri. In ciuda tergiversarilor, se ajunge la un tratat – cel din din octombrie 1937 care a intrat in vigoare pe 4 iulie 1940 si prevedea ca bunurile fundatiei, prin intermediul guvernului roman sa fie restituite proprietarului de drept, fundatia Gojdu. A venit insa Dictatul de la Viena, apoi partea ungara a invocat starea de razboi.

Adapost pentru victimele nazismului
In spatele agitatiei din pasajul Gojdu se afla o oaza de liniste. Se afla capela ortodoxa romana, singurul loc pe care noi, romanii l-am putut recupera aici, din mostenirea lui Emanoil Gojdu. E ingrijita de parintele David, un preot care a dat militaria pe calugarie si s-a stabilit la Budapesta. Cladirea si capela a rezistat celor doua razboaie mondiale, dar cu greu rezista nepasarii de astazi.

In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, aici a fost un loc de refugiu pentru cei aflati in nevoi. Cladirea aflandu-se in cartierul evreiesc si pentru ca majoritatea chiriasilor din Curtile Gojdu erau prigoniti de regimul hortyst, preotul a permis sa fie adapostiti evreii acolo, salvandu-i de la deportare in lagare.

Dupa razboi Fundatia si-a pus sperantele ca tratatul din 1937 va fi pus in aplicare, mai ales ca insusi primul ministru comunist Petru Groza era bursier Gojdu. Dar in 1952 bunurile fundatiei Gojdu au fost oficial nationalizate de guvernul comunist ungar. Iar in anul urmator, la presiunile Uniunii Sovietice, Romania si Ungaria semneaza un nou acord prin care tarile vecine sunt obligate sa renunte la pretentii reciproce.

Bogdan Aurescu spune insa ca „din punctul de vedere al partii romane acordul nu ar fi putut sa afecteze niciodata drepturile fundatiei Gojdu. Se referea la datoriile pe care un stat le-ar fi avut fata de celalalt, deci era vorba despre datorii ale statelor si nu datorii ale unor persoane private”

Fundatia Gojdu, vanduta de primarie la ciprioti
Dupa momentul 1953, in timpul regimului comunist, asupra subiectului Gojdu s-a asternut tacere. Abia in 1996, la Sibiu, din initiativa ierarhilor bisericesti si a unui nucleu de intelectuali romani se reface Fundatia Emanoil Gojdu. Intre timp, in Budapesta lucrurile n-au stat pe loc. Ungaria scoate Curtile Gojdu din proprietatea privata a statului si le trece in proprietatea arondismentului VII, din Budapesta care incepe demersurile pentru vanzarea imobilelor nationalizate in 1952 catre o firma cipriota.

In Ungaria nu a existat niciodata o lege a retrocedarilor in integrum. Pentru a salva aparentele, Parlamentul ungar a adoptat o lege care dadea posibilitatea pentru un timp limitat ca diversele culte religioase sa faca solicitari pentru primirea unor proprietati cu destinatie confesionala. In acest fel, capela Gojdu a fost recuperate de catre biserica ortodoxa din Ungaria.

Este momentul in care Ministerul Roman de Externe primeste un nou mandat din partea Fundatiei Gojdu pentru recuperarea bunurilor. Negocierile au fost aspre, cu atat mai mult cu cat partea ungara a continuat cu tehnica tergiversarilor. In 2004, dupa zece intalniri bilaterale, se ajunge la un proiect de tratat prin care sa se faca o noua Fundatie pentru tineret Emanoil Gojdu, romano-ungara, cu sediul la Budapesta in care cele doua state sa contribuie financiar pentru crearea unui institut strategic, al unui institut cultural, al unei biblioteci si al unor spatii pentru studenti.

Parlamentul care a votat impotriva intereselor Romaniei
In 2005, executivul se schimba si guvernul Tariceanu da o ordonanta de urgenta pentru ratificarea Tratatului negociat cu ungurii. In Parlament insa, aceasta ordonanta este respinsa, ministrul Ungureanu suferind o infrangere usturatoare pentru cariera sa politica. Situatia a fost prezentata in legislativ ca o abandonare de catre Guvernul Tariceanu a averii si a Fundatiei Gojdu. Culmea, Budapesta a ratificat tratatul, iar in bugetul din 2005 prevazusera bani si pentru fundatia Gojdu, cele 500 de mii

In votul decisiv s-au amestecat si inaltii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe care s-au opus proiectului. Era un context cu totul special in care Bartolomeu Anania, cel care si-a negociat plin de orgoliu un scaun de mitropolit in nou-infiintata Mitropolia a Clujului a determinat si atitudinea celorlalte fete bisericesti in a respinge tratatul. „Nu putini au fost cei care au incercat sa-si adjudece subiectul Gojdu ca pretext al obtinerii voturilor catre o demnitate superioara”, spune fostul ministru Ungureanu.

Esecul tratatului in Parlament a permis partii maghiare sa treaca sub tacere proprietatile din Curtile Gojdu. Primaria arondismentului VII al Budapestei a vandut imobilele din Curtile Gojdu pentru 800 de milioane de forinti, aproximativ 2,5 milioane de euro cu obligativitatea de a se investi acolo minim 2,5 miliarde de forinti, ceva mai mult de 8 milione de euro. Initial a fost acolo un offshore din Cipru, Maghyar Ingatlan, pentru ca dezvoltator imobiliar sa fie Autoker Holdings din Israel.
du.

Incercarile de a contacta reprezentantii dezvoltatorului imobiliar s-au lovit de neincredere atunci cand ne recomandam ca fiind de la PRO TV, un post de televiziune romanesc. Suntem pasati de la o companie la alta si nu primim informatii despre proiectul dezvoltat pe mostenirea lui Gojdu. La primaria arondismentului VII din Budapesta, aceeasi obtuzitate.

Dar cum s-au putut vinde imobilele din Curtile Gojdu? In momentul in care statul roman, in numele Fundatiei Gojdu, a revendicat proprietatile, ar fi trebuit sa faca mentiune la cartea funciara, ca acea proprietate este in litigiu, s-o blocheze.

„Mostenirea de constiinta nu ne-o ia nimeni”
Nemeth Zsolt, presedintele Comisiei pentru politica externa din Parlamentul ungar si unul din ideologii regimului Orban spune ca retrocedarea imobilelor care au apartinut bisericilor este o problema juridica si economica in acelasi timp. Cand este insa vorba despre bunurile Fundatiei Gojdu, tonul se schimba: „lucrurile trebuie tratate diferit”. Vicepremierul Zsolt Semjen in vizita in Romania, este in acelasi tonalitate: „Nu inteleg de ce ma intreaba pe mine statul roman despre acest subiect”.

Relaxarea liderului ungar este direct proportional cu aparenta neputinta autoritatilor romanesti de a actiona pentru recuperarea averii lui Gojdu.

„Pe langa mostenirea materiala si mostenirea financiara pe care a lasat-o, el a lasat si o mostenire de constiinta”, spune parintele David. ”Daca pe cea materiala, pe cea in cladiri am pierdut-o in proportie de 90 %, iar pe cea financiara in proportie de 100%, cea de constiinta nu ne-o poate lua nimeni.”

Sunt credinciosi care vin de la zeci de kilometri sa auda slujba ortodoxa din capela Gojdu. ”Lumea stie ca astea sunt Curtile Gojdu si biserica e locul romanilor”, spune unul dintre ei. In Romania, politicienii continua sa fie optimisti, desi numai de optimism nu mai poate fi vorba dupa ani intregi pierduti in recuperarea averii Fundatiei Gojdu. Budapesta continua sa amane discutiile despre Gojdu, tactica pe care a folosit-o ani de zile.

Fundatia Emanoil Gojdu gandita de un mare roman este acum doar un nume pe-o hartie, cu o imensa mostenire sprituala si o bogatie materiala inaccesibila. La o distanta de aproape 150 de ani de la initierea unui mare proiect, visul acestuia se destrama putin cate putin din cauza negurii istoriei, a neputintei si orgoliilor, a ignorantei si dezinteresului.

sa vedem cine e "gunoiul"

Mihai Răzvan Ungureanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare

Prim-ministru al României
Mihai Răzvan Ungureanu
Mihai Răzvan Ungureanu în Washington, D.C., 28 martie 2006
Prim-ministru interimar al României
În funcție 27 aprilie 2012 – 7 mai 2012
În funcție 9 februarie 2012 – 27 aprilie 2012
Precedat de	Cătălin Predoiu (interimar)
Succedat de	Victor Ponta
Director al Serviciului de Informații Externe
În funcție 26 noiembrie 2007 – 8 februarie 2012
Precedat de	Claudiu Săftoiu
Succedat de	Silviu Predoiu (interimar)
Ministrul afacerilor externe al României
În funcție 29 decembrie 2004 – 12 martie 2007
Precedat de	Mircea Geoană
Succedat de	Călin Popescu Tăriceanu (interimar)

Născut(ă)	22 septembrie 1968 (44 de ani) Iași
Partid politic	Partidul Forța Civică
Alte afilieri	PNL (2004–2007)
Soție	Daniela Ungureanu
Alma mater	Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași Colegiul St. Cross, Universitatea Oxford
Profesie	istoric, diplomat
Naționalitate	român
Confesiune	Crestin ortodox
modifică

Mihai Răzvan Ungureanu (n. 22 septembrie 1968, Iași) este un istoric și diplomat român, care a deținut funcțiile de ministru de externe al României între anii 2004-2007 și director al Serviciului de Informații Externe al României între anii 2007-2012. A fost prim-ministru al Guvernului României între 9 februarie 2012 și aprilie 2012.

Cuprins

Viața personală

Mihai Răzvan Ungureanu se trage dintr-o familie de intelectuali din Iași. Este fiul lui Ștefan Ungureanu, fost profesor de chimie-fizică la Universitatea din Iași, fost viceprimar al municipiului Iași (1996-2000) și mai apoi director la Agenția Locală de Conservare a Energiei.^[1].

Este căsătorit cu Daniela Ungureanu și are un copil.

Educația

A urmat studiile Liceului de matematică-fizică "Costache Negruzzi" din Iași pe care l-a absolvit ca sef de promoție în anul 1987.^[2] Din 1985 și până la Revoluția din 1989 a fost membru supleant în Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist^[3]^[4] dar declară că nu a fost membru al Partidului Comunist Român.^[5]

În 1988 a devenit student al Facultății de Istorie-Filozofie din cadrul Universității "Al. I. Cuza" din Iași, unde a deținut pozițiile de membru al Senatului Universității (1990-1992) și de Secretar Executiv al Asociației Internaționale a Studenților în Istorie, Budapesta - Bruxelles (1990-1993).

În 1993 a susținut masteratul în Studii Ebraice la Centrul Oxford pentru Studii Ebraice din cadrul colegiului St. Cross al Universității Oxford,^[6] iar la 24 martie 2004 a obținut un doctorat în istorie modernă la Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, cu o teză cu tema „Convertirea și integrare în societatea românească la începutul epocii moderne”, avându-l ca îndrumător științific pe profesorul Alexandru Zub.

Vorbește fluent limbile engleză, franceză și germană și la nivel satisfăcător limba maghiară.

Cariera profesională

Activitate didactică

După absolvirea Facultății în anul 1992, Mihai Răzvan Ungureanu a devenit pentru o scurtă perioadă profesor la Liceul de Filologie-Istorie "Mihai Eminescu" din Iași. Din același an, este angajat drept cadru didactic universitar de istoria modernă a României la Facultatea de Istorie a Universității „Al. I. Cuza“ din Iași, deținând pe rând următoarele grade didactice: preparator (1992-1995), asistent (1995-1998), lector (1998-2004) și apoi conferențiar (2004-2006). În anul 2007, devine profesor universitar de istoria modernă a României la Facultatea de Istorie a Universității din București.

În paralel cu activitatea didactică, conf. dr. Mihai Răzvan Ungureanu a desfășurat și o bogată activitate științifică, fiind membru al Societății Române de Heraldică, Sigilografie și Genealogie a Academiei Române, filiala Iași (din 1993), membru al board-ului științific al Fundației Soroș pentru o Societate Deschisă, Iași - București (1996-1998), director al Centrului de Studii Românești din Iași al Fundației Culturale Române (1996-1999), membru al European Association for Jewish Studies din Oxford, Marea Britanie (din 1997), Senior Fellow al Oxford Centre for Jewish and Hebrew Studies, St. Cross College, University of Oxford, Marea Britanie (din 1998), membru al Consiliului Institutului de Studii Genealogice și Heraldică "Sever Zotta" din Iași (din 1998) etc.

În perioada 1998-2000, a deținut și funcția de membru al Consiliului Național al Reformei Învățământului din cadrul Ministerului Educației Naționale. Din anul 2004, conduce, în calitate de director, Centrul de Studii Iudaice din cadrul Facultății de Istorie a Universității "Al. I. Cuza" din Iași.

Mihai-Răzvan Ungureanu a susținut cursuri la o serie de instituții de învățământ superior din țară și de peste hotare: profesor invitat (în germană: Gast Wissenschaftler) la Departamentul de Istorie Europeană, Universitatea Albert-Ludwig din Freiburg im Breisgau, Germania (1993-1997), profesor asociat la Școala de Studii Slavone și Est-Europene, Universitatea din Londra, Marea Britanie (1996-1998), lector la Școala NATO (SHAPE) din Oberammergau, Germania (din 2001), lector asociat la Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București (din 2002), lector la Centrul de Studii de Securitate "George C. Marshall" din Garmisch-Partenkirchen, Germania (din 2003). De asemenea, din anul 2005, este și profesor asociat la Universitatea Națională de Apărare.

Din anul 2007 este profesor la Facultatea de Istorie a Universității din București.

Activitatea diplomatică

Preşedintele României, Traian Băsescu, și prim-ministrul Tăriceanu, semnând Tratatul,insotiti de Mihai Razvan Ungureanu (stanga sus)

În perioada 1998-2001, Mihai-Răzvan Ungureanu a îndeplinit funcția de secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe. Apoi, este numit în funcția de director general – emisar special al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (2001-2003) și coordonator-adjunct al Inițiativei de Cooperare Sud-Est Europeană (SECI) (2003-2004), ambele cu sediul la Viena.

În paralel cu aceste atribuții, a fost ales ca Președinte al Institutului Român pentru Studii Strategice din București (din 2001), membru al board-ului administrativ al New Europe College din București (din 2002) și membru al board-ului științific al Centrului pentru Politici de Securitate din Szeged, Ungaria (din 2003). Mihai Răzvan Ungureanu deține gradul diplomatic de Ministru consilier (din 2003).

Director al SIE

La data de 26 noiembrie 2007 președintele României, Traian Băsescu a înaintat Parlamentului propunerea de numire a lui Mihai Răzvan Ungureanu în funcția de director al Serviciului de Informații Externe, rămasă vacantă din martie 2007, în urma demisiei lui Claudiu Săftoiu datorată aceluiași scandal al ostaticilor români în Irak.

În 5 decembrie 2007 Camerele reunite ale Parlamentului au validat numirea lui Răzvan Ungureanu la conducerea Serviciului de Informații Externe, cu 295 de voturi pentru (dintr-un număr de 318 parlamentari prezenți). El a declarat înainte de votul pentru validarea sa în Parlament, că, dacă va fi numit în funcție, nu concepe să apere altceva decât interesele naționale.^[7]

Cariera politică

În Partidul Național Liberal

În anul 2004, s-a înscris în Partidul Național Liberal.

Mihai-Răzvan Ungureanu a fost numit în funcția de Ministru al Afacerilor Externe la data de 29 decembrie 2004, în Guvernul Tăriceanu.

El a demisionat din funcția de ministru de externe în data de 4 februarie 2007, la două zile după ce premierul Călin Popescu Tăriceanu i-a cerut să-și prezinte demisia, în urma situației create de reținerea a doi muncitori români (Nelu Ilie și Adrian Gâncean) în Irak. Cazul românilor arestați în Irak a fost dezvăluit în premieră în cotidianul ”Evenimentul zilei” de către jurnalistul Liviu Iolu^[8]^[9]. Cei doi muncitori, care lucrau la o bază militară americană în calitate de subcontractori, fuseseră acuzați de spionaj, deoarece au făcut fotografii fără aprobare în interiorul bazei. Premierul a invocat în cererea de demisie adresată lui Ungureanu că el a aflat din presă, după trei luni, de arestarea în Irak a muncitorilor români, în timp ce președintele Băsescu fusese informat, la câteva zile după arestare.

Mihai Răzvan Ungureanu a recunoscut că nu l-a informat pe primul ministru cu privire la situația celor doi muncitori români arestați în Irak, întrucât s-a considerat că problema cădea exclusiv în sarcina Ministerului, fiind un caz de intervenție consulară. El a declarat că i-a raportat situația președintelui Traian Băsescu, care era singurul în drept să decidă, în virtutea subordonării instituționale, dacă aceștia erau o problemă consulară sau de altă factură.

El a afirmat că decizia de a renunța la portofoliu este un gest de onoare, deși își susține punctul de vedere anterior.

„Răspunsul meu nu poate fi decât unul singur, este un răspuns de onoare, unul prin care îmi asum orice fel de vină și de responsabilitate, validată sau nu.^[10]”

—Mihai Răzvan Ungureanu

Într-un interviu acordat ziarului Jurnalul Național, premierul Călin Popescu Tăriceanu a declarat că intenționează să îi propună lui Mihai Răzvan Ungureanu să fie cap de listă la alegerile pentru Parlamentul European. „Vreau să spun public că Mihai Răzvan Ungureanu a reprezentat cu cinste Partidul Național Liberal, este un om în care am încredere și a dat dovadă de verticalitate morală, asumându-și vina pentru greșeala ministerului din subordine. O să vedeți cum în perioada următoare Mihai Răzvan Ungureanu își va continua cariera politică. Mă gândesc să-i propun o responsabilitate în cadrul partidului, aceea de a conduce lista PNL pentru alegerile pentru PE”, a declarat premierul.

Pe 19 februarie 2007, la două săptămâni după demisia lui Ungureanu, Partidul Național Liberal a înaintat președintelui propunerea de revocare din funcția de ministru de externe a lui Mihai-Răzvan Ungureanu și numirea în acest post a senatorului Adrian Cioroianu.

Deși conform art. 6 și 8.1 din Legea 90/2001, președintele României, la propunerea primului ministru, trebuia să ia act de încetarea calității de membru al Guvernului și să declare vacantă funcția de ministru în maximum 15 zile de la data depunerii demisiei, președintele Traian Băsescu a semnat decretul de eliberare din funcție a lui Mihai-Răzvan Ungureanu, abia la 12 martie 2007. Cu toate acestea, președintele a refuzat să-l numească pe Adrian Cioroianu în funcția de ministru. ^[11]

La 14 martie 2007, Mihai Răzvan Ungureanu a prezentat într-o conferință de presă, bilanțul activității sale de doi ani în fruntea Ministerului Afacerilor Externe. El a apreciat că, în timpul mandatului său, politica externă a României s-a transformat dintr-o "o diplomație a camuflajului la una a sincerității, de la o diplomație a tăcerii la o voce clară, puternică".

Printre punctele subliniate în bilanțul prezentat de Ungureanu pentru cei doi ani în care a fost ministru de externe, menționăm următoarele:

Numirile de ambasadori pe criterii politice au fost foarte puține și "nici din partea președintelui, nici din partea premierului nu a existat o presiune politică referitoare la numiri". El a afirmat că a preferat să propună pentru posturile de ambasadori rămase vacante diplomați de carieră sau persoane provenind din mediul academic.

În decursul mandatului său, s-a reușit întinerirea personalului diplomatic. La momentul demisiei sale, 40 % dintre angajații MAE aveau între 25 și 35 de ani, în timp ce în anul 2004 proporția acestei grupe de vârstă era de 25 la sută.

El a considerat că una dintre cele mai mari reușite a politicii externe românești a fost că regiunea Mării Negre a devenit temă a politicii de vecinătate a UE și obiectul unei strategii americane speciale.

S-a imprimat un curs "stabil, previzibil și de încredere" în dialogul politic cu Republica Moldova. El a propus deschiderea a două consulate românești la Cahul și Bălți, președintele Băsescu obținând într-o vizită la Chișinău la mijlocul lunii ianuarie 2007, acceptul omologului său moldovean, Vladimir Voronin, de a înființa cele două consulate temporare românești.

S-au făcut eforturi pentru a ajunge la "relații clare, destinse" cu Ucraina, care nu au împiedicat însă România să aibă "o voce puternică" în diferendele cu Kievul legate de Insula Șerpilor și Canalul Bîstroe.

Îmbogățirea experienței Ministerului de Externe prin rezolvarea problemelor legate de criza ostaticilor din Irak, de repatrierea românilor din Liban, care au reprezentat situații imprevizibile și noi.

Pentru prima oară după 1948 Ministerul de Externe s-a dotat cu proprietăți, obținând dreptul de administrare asupra unui teren de 14.000 de metri pătrați, situat în vecinătatea Clubului Diplomatic, teren pe care se intenționează construirea unui nou sediu MAE. De asemenea, se intenționează construirea a două blocuri de locuințe de serviciu pentru personalul MAE. ^[12]

Horia-Roman Patapievici, directorul ICR, a declarat că Mihai Răzvan Ungureanu a avut un rol esențial în transformarea Institutului într-un "instrument eficient de promovare a culturii române"; fără contribuția sa, "reforma de personal rămînea moartă". ^[13]

La data de 21 martie 2007, premierul Călin Popescu Tăriceanu a prezentat un comunicat de presă al Guvernului României, în care a declarat că va prelua, pentru un timp limitat, cu titlu interimar, responsabilitățile ministrului de externe, până când se va rezolva starea de blocaj din Ministerul Afacerilor Externe. ^[14]

După demisia de la conducerea Ministerului Afacerilor Externe, Ungureanu s-a reîntors la funcția deținută înainte de a fi ministru, aceea de coordonator adjunct la Inițiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei (SECI), cu sediul la Viena (martie - decembrie 2007).

În 2007, Ungureanu a ieșit din PNL.

Independent

După 2007, Ungureanu a avut o atitudine relativ pasivă în politică, îndeplinind funcția de director al S.I.E

Prim ministru al Guvernului României

În urma demisiei guvernului Emil Boc, președintele României Traian Băsescu, după consultări cu partidele politice parlamentare l-a desemnat drept prim-ministru și l-a însărcinat cu formarea unui nou cabinet de miniștri.

Moțiunea de neîncredere contra guvernului

În urma succesului moțiunii de cenzură parlamentară depuse de USL, guvernul condus de Mihai Răzvan Ungureanu a fost demis. Adoptarea moțiunii de cenzură s-a realizat cu 235 de voturi "pentru" și 9 "împotrivă", patru voturi fiind anulate. Mihai Răzvan Ungureanu a fost prim-ministru român timp de 78 de zile.

Fondarea ICCD

După mandatul său de premier, Ungureanu a fondat Inițiativa Civică de Centru-Dreapta (ICCD), o organizație non-guvernamentală, care-și propune unirea tuturor forțelor de dreapta. Printre fondatorii ICCD, sunt și doi membri PDL, anume Monica Macovei și Cristian Preda. Ungureanu a devenit președintele noii platforme. El a vorbit despre o alianță electorală de dreapta, la care să participe PDL, PNR, PNȚCD și FCD.

Partidul Forța Civică

În septembrie 2012, Ungureanu s-a înscris în partidul Forța Civică. El a candidat la președinția partidului, funcție în care a fost ales la 7 septembrie 2012. A alipit partidul la Alianța România Dreaptă (ARD), formată din PDL și PNȚCD. De asemenea, a aplicat Forța Civică la Partidul Popular European (PPE), purtând discuții cu liderii partidelor membre și cu organizația centrală a organizației europene.

Ungureanu a candidat pentru un post de senator de Arad din partea ARD la alegerile legislative din același an.

Activitatea publicistică

Mihai-Răzvan Ungureanu a deținut funcții de redactor sau redactor-șef la o serie de reviste istorice dintre care menționăm:

redactor șef la revista „Dialog“ a Universității "Al.I.Cuza", din Iași (1988-1992);
redactor la "Arhivă genealogică", editată de Academia Română, București (din 1993);
redactor la "Revue des Etudes Roumaines", editată de către Fundația Regală Carol II - Academia Română, Paris - București (din 1994);
redactor la "Revista de istorie socială" a Universității "Al.I.Cuza" din Iași (din 1996).
Din anul 1998 este coordonator al colecției Historia a Editurii Polirom, Iași - București.

El a publicat peste 80 articole științifice. Dintre cărțile sale menționăm următoarele:

Documente statistice privitoare la orașul Iași (1755–1828), 2 vol. (Iași, 1997) - în colaborare cu prof. dr. Ioan Caproșu;
Marea Arhondologie a boierilor Moldovei (Iași, 1998);
Convertire și integrare în societatea românească la începutul epocii moderne (Iași, 2004);
Rumänien [România] - în colaborare cu Thede Kahl și Michael Metzeltin (LIT: Wien, Münster, 2006), ISBN 3-8258-0069-5.

Premii și distincții obținute

Pentru activitatea sa din domeniul culturii și diplomației, Mihai Răzvan Ungureanu a primit următoarele premii și distincții:

1992 - Premiul Național al Revistei “22”, București
1996-1997 - Premiul “Felix Posen” al Universității Ebraice din Ierusalim, Israel
1997-1998 - Premiul “Felix Posen” al Universității Ebraice din Ierusalim, Israel
1998 - Premiul “Vasile Pogor” pentru cercetările științifice privitoare la istoria orașului Iași, decernat de Primăria Municipiului Iași
1999 - Premiul “Corneliu Coposu” al Organizației de Tineret a PNȚCD pentru activitatea diplomatică în cadrul Ministerului Afacerilor Externe
2000 - Premiul “Dimitrie Onciul” al Fundației Culturale “Magazin Istoric” pentru editarea lucrării Relațiile româno-sovietice. Documente 1917-1934, vol. I, București, 1999 (în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe al Federației Ruse);
2000 - Mare Ofițer al Ordinului Național "Pentru Merit", România ^[15];
2000 - Comandor clasa I al Ordinului Regal Dannebrog, Danemarca;
2004 - Premiile Academiei Române - Premiul Mihail Kogălniceanu pentru lucrarea Convertire și integrare în societatea românească la începutul epocii moderne (Iași, 2004);
2007 - Meritul Diplomatic în Grad de Mare Ofițer, România.

Note

^ Fața nevăzută a premierului “spion” Mihai Răzvan Ungureanu
^ Jurnalul de Est, 9 octombrie 2005 - Pasiunile ascunse ale ieșeanului de la Externe
^ Primii 100 de lustrabili | InfoNews - Știri și Revista Presei
^ Ziarul de Iași, 10 aprilie 2006 - Mihai Răzvan Ungureanu: "Dacă legea lustrației trece în forma actuală, voi fi primul care se retrage"
^ http://www.sie.ro/conducere.html Site-ul Oficial SIE, 8.02.2012 - Cv-ul oficial al lui Mihai Răzvan Ungureanu
^ „Former St Cross associated student nominated as Romanian PM [Fost student la St. Cross nominalizat ca prim ministru al României]”. Colegiul St. Cross, Universitatea Oxford. 9 februarie 2012.
^ Antena3, 5 decembrie 2007 - Răzvan Ungureanu este noul diretor al SIE
^ http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1122930-doi-romani-prizonieri-razboi-irak_ext.htm Primul articol din seria ”Arestați de Aliați”
^ http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1121936-americanii-puneau-stam-intr-picior.htm Articol scris de Liviu Iolu în EVZ
^ Adevărul, 5 februarie 2007 - "Ungureanu pleacă, războiul continuă"
^ Jurnalul Național, 15 martie 2007 - Cazul Adrian Cioroianu
^ Agenția NewsIn, 14 martie 2007 - Ungureanu și-a făcut un bilanț pozitiv al celor doi ani petrecuți la MAE
^ Dilema Veche - dialog cu Horia-Roman PATAPIEVICI
^ Comunicat de presă al Guvernului României din 21 martie 2007 - "Tema: Premierul va prelua responsabilitățile la nivelul MAE"
^ Decretul nr. 551 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Afacerilor Externe

Legături externe

Profilul lui Mihai Răzvan-Ungureanu pe Harta politicii din România
Mihai-Razvan Ungureanu: "Viata mea este o inlantuire de intalniri fericite
Jurnal de Chișinău, 14 aprilie 2006 - Mihai Răzvan-Ungureanu: „Dacă Legea lustrației trece în forma actuală, voi fi primul care se retrage”
Prezent - Mihai Răzvan-Ungureanu: "Susțin legea lustrației"
FARA MILA : E Ungureanu "light" sau nu?, 11 iunie 2006, Florian Bichir, Evenimentul zilei
Ungureanu pleacă, războiul continuă, 5 februarie 2007, Bogdan Costache, Adevărul
Un gest elegant, 5 februarie 2007, George Rădulescu, Adevărul
Revoluția din `89. Reportajul emoționant al jurnalistului Mihai Răzvan Ungureanu: "Blugii ne erau plini de sânge", 17 martie 2012, Ionuț Fantaziu, Evenimentul zilei

Interviuri

Cuvântul tovarășului Mihai Răzvan Ungureanu la Congresul al XIII-lea al UTC, 19 mai 1985, Discursul lui Mihai Ungureanu, delegat al Organizației județene Iași a UTC, la cel de-al XIII-lea Congres al UTC, Scânteia Tineretului
Cuvântul tovarășului Mihai Ungureanu, premier desemnat, din Scânteia Tineretului - 19 mai 1985, 19 mai 1985, Congresul al XIII-lea al Partidului Comunist, Scânteia Tineretului
Mihai Răzvan Ungureanu: Ignoranța decidenților politici ne poate costa, 13 martie 2009, George Rădulescu, Adevărul
Mihai Răzvan Ungureanu:„Războiul subteran se poartă între spioni și contraspionaj”, 30 ianuarie 2010, Roxana Lupu, Adevărul
VIDEO Mihai Răzvan Ungureanu: „Supraviețuim unui al doilea val al crizei”, 1 iulie 2010, George Rădulescu, Adevărul
VIDEO Mihai Răzvan Ungureanu, directorul Serviciului de Informații Externe: „Nici nu știți cât de amplu poate fi răul”, 10 noiembrie 2011, George Radulescu, Adevărul
Șeful spionilor, la "2+1": "Nu mi-aș putea imagina ca în SIE să se petreacă vreodată ceva similar cazului de la Poliția din Neamț", 17 Noiembrie 2010, Evenimentul zilei

Funcții politice
Predecesor: Emil Boc	Primul Ministru al României 9 februarie 2012	Succesor: Victor Ponta
Predecesor: Mircea Geoană	Ministrul Afacerilor Externe 29 decembrie 2004 – 12 martie 2007	Succesor: Călin Popescu Tăriceanu (interimar)
Predecesor: gen. Silviu Predoiu (interimar)	Director al SIE 5 decembrie 2007 – 8 februarie 2012	Succesor: gen. Silviu Predoiu

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_R%C4%83zvan_Ungureanu

Evident cine a făcut pagina a depus mari eforturi să-i facă reclamă şi să-i ascundă originea de "român get-beget" care nu-i aşa doar luptă pentru noi românii. Cum să nu...

Avem şi noi arădenii o rugăminte: dacă tot frecaţi menta prin arad păcălind poporul, până vei plăti pentru mizeriile suferite de români vă rog frumos să aduceţi şi la noi în zonă un kilogram de carne de vită cu 200 de lei să vedem şi noi cum arată, şi nişte creveţi Tiger că eu sincer aşa ceva încă n-am văzut. Vă mulţumesc anticipat!

Dezvăluiri REVOLTĂTOARE despre Mihai Răzvan Ungureanu

Foto: Mediafax

Credeai că ai aflat despre Mihai Răzvan Ungureanu toate lucrurile revoltătoare pe care le-a făcut? Nici vorbă! Mihai Gîdea face noi dezvăluiri despre cheltuielile halucinante ale fostului premier.

În timp ce fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu propunea strângerea curelei din cauza crizei economice, acesta comanda mâncare de 1000 de euro într-o singura zi.

Jurnalul Naţional a prezentat şi originalul listei, dar aceasta a fost transcrisă pentru a fi citită mai uşor.

Directorul FACIAS a declarat în cadrul emisiunii Sinteza Zilei faptul că ar fi trebuit ca Curtea de Conturi să se autosesizeze deja, făcând o anchetă cu privire la cheltuielile făcute de Mihai Răzvan Ungureanu, deoarece acestea nu sunt cheltuieli legale.

Sursa: http://www.antena3.ro/romania/dezvaluiri-revoltatoare-despre-mihai-razvan-ungureanu-185268.html