Presupun că, aidoma fiului rătăcitor, din planul bunului Dumnezeu fac parte şi ateii.  Cînd citeam predicile ateului practicant care e Remus Cernea mă gîndeam că El i-a dat darul polemizării – cam de unul singur, e drept, ca orice ecologist adevărat de pe la noi, care el atacă, el îşi răspunde!

Cît de inspirat îl certa Cernea pe preşedintele Băsescu că-i pupă mîna patriarhului, deşi ca şef al unui stat laic n-ar fi trebuit s-o facă, iar ca preşedinte al tuturor românilor, adică şi al ateilor nici prin cap n-ar fi trebuit să-i treacă o asemenea blasfemie.

Cu ce bogăţie de argumente contra se răţoia el la guvernele Boc cînd le prindea că dau bani BOR-ului. Cum le-a afurisit el din străfundurile credinţei sale de ateu că bagă banul public în cutia milelor! Ai fi zis că-i spărsese Boc puşculiţa şi-i încredinţase preafericitului Daniel tot ce găsise printre cioburile economiilor sale.

Cînd Cernea şi-a încărcat ecologismul într-o pungă biodegradabilă şi s-a dus să-l consilieze pe socialistul Ponta am socotit că se va aşterne împăcarea în sufletele ateilor chinuiţi de bănuiala că şi acest guvern va încerca să-şi spele păcatele, cumpărînd din bani publici bunăvoinţa Bisericii. Căci, mă gîndeam, Cernea îl fereşte pe premier de această tentaţie cu iz de simonie. Aflînd că tînărul consilier candidează la deputăţie pe listele USL mi-am zis că Domnul în mila Sa vrea să le rostuiască şi ateilor un mesager în Parlament.