Dacă
Mihai Neamțu ar fi recitat „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!" la
un cenaclu literar ar fi fost un gest inofensiv. Nu s-ar fi vorbit a
doua zi despre Radu Gyr- antisemitul. Ar fi fost și penibil, fie și
pentru că poezia nu este antisemită. S-ar fi vorbit de Radu Gyr- poetul
remarcabil. În mod justificat.
Mihai Neamțu a rostit aceste
versuri la un eveniment electoral, a unei formațiuni de dreapta. Asta
schimbă datele problemei. Pe scena Operei Naționale, „Ridică-te,
Gheorghe, ridică-te, Ioane!" nu a fost doar o poezie foarte frumoasă.
Încărcătura ei simbolică a fost alta. A fost un mesaj țintit către un
public avizat, un electorat situat la extrema Dreptei, care se
înflăcărează nu doar datorită valorii literare, ci și pentru că aparține
unui poet legionar. Luni seara, acestui tip de electorat Mihai Neamțu
i-a fost simpatic. Poate chiar atractiv din punct de vedere electoral.
Nu
stim cat de mare este acest electorat. Putem doar banui ca a crescut in
ultima vreme, din cauza crizei economice si a degradarii spatiului
public romanesc. Partidele stiu insa dimensiunea lui, dar nu dau
niciodata publicitatii cifrele din sondajele interne. Nu cred ca este un
electorat de neglijat.
O parte dintre acești alegători nu au o
educație consistentă. Îi regăsim în galeriile de fotbal. Pentru ei a
fi legionar este o mare calitate, pentru ca au ceva impotriva tiganilor,
homosexualilor si evreilor. Aceștia îl admiră pe Gigi Becali pentru
abordările sale fascistoide, indiferent că țin cu Steaua, Dinamo sau
Rapid. Nu il voteaza neaparat, pentru ca nu stie carte. Ar putea
sprijini insa un politician erudit, despre care au auzit ca ar fi
legionar. Din acest punct de vedere, acuzatiile de legionarism i-ar
putea prinde bine lui Mihai Neamtu.
Un al doilea segment al
acestui electorat este format din persoane educate, trecute de prima
tinerete. Sunt intelectuali de dreapta, care pe vremea comunismului
vedeau in Radu Gyr un "poet al inchisorilor comuniste", un disident care
a luptat in numele lor cu regimul comunist. Pentru curajul de a se
opune bolșevicilor, i-au iertat pacatele de pe vremea cand era legionar.
Îi sufletul acestora, poezia „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!" a
avut un ecou aparte.
Mai exista si un al treilea segment este
compus din tineri care pot fi lesne sedusi de rolul mesianic pe care
legionarismul il atribuie poporului nostru. Romanii de astazi au nevoie
sa auda ca nu sunt codasii Europei, ca li se face o nedreptate majora
fiind tratati in acest fel. Acesta este electoratul care-l admiră pe Dan
Puric, fiind captiv al carismei acestuia. Un personaj pe care Andrei
Pleșu l-a portretizat excelent, într-un interviu din ”Adevărul”. ”Domnul
Dan Puric a făcut un sindrom de guru. Părerea mea sinceră este că el nu
este pregătit pentru acest rol, din două motive. Unu: se simte indecent
de bine în el, iar asta se vede din mica pompă profetică a discursului.
Doi: n-are cultură suficientă, iar asta se vede din modul cum dă
citate. Citatul este nemilos. Felul cum citezi te dezbracă. Regula e să
nu citezi mai mult decât citeşti”.
Un discurs politic, cum este
cel în care Mihai Neamțu a inserat poezia lui Radu Gyr, are drept scop
sa convinga alegători. Erudit și inteligent, mi-e greu să cred că Mihail
Neamțu nu a realizat adevărata simbolistică a gestului său si nu a
anticipat ecourile negative. S-a gandit probabil ca raportul costuri-
beneficii este bun.
Nu cred că Mihail Neamțu este un extremist
ce trebuie eliminat din politica românească. O fi tânjit în tinerețe
după o Românie ca soarele sfânt de pe cer, o fi evocat memoria
Căpitanului, dar și-a pus cenușă în cap pentru asta. Poate fi un semn că
s-a copt pentru politică. Cred ca este nedrept să fie acuzat de
negaționism. Nu exista suficiente dovezi pentru a i se organiza un
proces public.
Este însă un politician care, pe scena Operei
Române, și-a dovedit șiretenia și, într-o bună măsură, lipsa de
scrupule. Un politician care a recurs, indirect, la memoria unor
personaje istorice detestabile, chiar dacă înzestrate cu har
literar, pentru a strânge voturi.
Când gesturile sale au fost
sancționate public, s-a făcut că nu înțelege de ce este acuzat.
Ipocrizia il desavarseste ca politician, pentru ca este o modalitate de a
nu bate definitiv în retragere, de a nu-i dezamăgi pe cei pe care a
vrut să-i seducă.