SĂ VEDEM CINE ESTE ŞI CE REPREZINTĂ STATUL ISRAEL
Publicat deRadu Iliescu
On
8:52 p.m.
Înaintea votului de la ONU care a decis formarea statului Israel,
comisia UNSCOP, formatã din tãrile membre ale ONU, a recomandat:
-
terminarea Mandatului Britanic si o perioadã de tranzitie înaintea
proclamãrii independentei sub control ONU [în realitate, proclamarea
independentei s-a fãcut unilateral, de cãtre evrei, controlul ONU
nefiind niciodatã pus în practicã];
- prezervarea Locurilor
Sfinte [prin aceastã sintagmã se înteleg toate amplasamentele sacre ale:
iudaismului, crestinismului si islamului care se gãsesc în Palestina –
actuala proclamare a Ierusalimului capitalã a statului Israel, la care
se adaugã anexarea Ierusalimului Est si eliminarea etnicilor arabi
pericliteazã aceastã mãsurã];
- rezolvarea pasnicã a diferendurilor dintre cele douã pãrti [acest lucru nu s-a fãcut niciodatã];
- unitatea economicã a Palestinei [alt punct care nu s-a pus niciodatã în practicã].
Delegatii
minoritari (India, Iranul si Yugoslavia) recomandau un stat federal
binational, în timp ce alte state sugerau partajarea Palestinei în douã
state (dar cu o uniune economicã) si punerea Ierusalimului sub control
international. Altfel spus, se prezintã douã versiuni ale federalizãrii,
si nicidecum crearea a douã state independente.
În septembrie 1947, pentru a se transa situatia, ONU a votat. Rezultatul a fost:
- 25 de voturi pentru partaj;
- 13 voturi împotrivã;
- 19 abtineri.
Pentru luarea unei decizii regulamentele ONU cereau întrunirea a douã treimi din voturi. Acest prim vot aratã clar cã opinia publicã internationalã NU este favorabilã raptului a jumãtate din Palestina.
Mai trebuie precizat cã în 1947 nici un stat african nu are vreun
reprezentant la ONU. Mai mult decât atât, cele mai multe dintre statele
arabe nu au reprezentanti în forul international, pentru simplul motiv
cã erau supuse unor regimuri coloniale. De asemenea, o parte din statele
asiatice nu au nici ele reprezentare la ONU. Iar ceea ce este cel mai
important lucru: poporul palestinian nu are nici o voce care
sã-l reprezinte, de fapt, nici o clipã nu i-a trecut cuiva prin cap sã-i
consulte pe palestinieni asupra destinului lor. O delegatie palestinianã prezentã, fãrã drept de vot, a respins orice partajare a tãrii, dar discursul lor nu a contat.
Dar, chiar si în conditiile acestea, ONU nu reuseste sã adune voturile necesare pentru furtul teritoriului palestinian.
Încep masinatiile de culise, în urma cãrora Grecia, Filipine, Liberia
si Haiti, care fuseserã împotrivã, sunt nevoite sã cedeze. La 25
noiembrie ONU recurge la un al doilea vot. Rezultatele sunt acum:
- 32 de voturi pentru;
- 13 contra;
- 11 absente;
- 2 absente.
Lipseste un singur vot. Ridicol, nici dupã ce se joacã a doua oarã comedia „legalitãtii”, rezultatul nu este cel scontat.
Americanii amenintã întreruperea ajutorului destinat Frantei, asa cã
aceasta este în fine decisã dã voteze pentru înfiintarea Israelului. În
cele din urmã, dupã douã repetitii, la 29 noiembrie, are loc votul „corect”. Toatã lumea a putut rãsufla usuratã, legalitatea intra în drepturi. Chiar asa sã fie?
Dacã ar fi fost asa, atunci asta ar fi însemnat ca Israelul sã respecte
punct cu punct ce s-a votat atunci. Nu cred cã mai trebuie spus, dar
acest lucru nu s-a petrecut niciodatã.
ONU a votat partajarea Palestinei în trei pãrti:
- un stat evreu de 14.000 km patrati, cu 558.000 de evrei si 405.000 de arabi;
-
un stat arab de 11.500 km patrati, cu 804.000 de arabi si 10.000 de
evrei, între ele existând o uniune economicã, monetarã si vamalã;
- o
zonã sub regim international continând Locurile Sfinte (în special
Ierusalim si Betleem), cu 106.000 de arabi si 100.000 de evrei.
Chiar
si în conditiile unei „legalitãti” de mucava, votatã într-un forum
international care azi ar fi considerat nereprezentativ, în pofida
vointei locuitorilor de fapt ai tãrii, respectarea acordurilor ar fi dat
aerul unei validãri juridice post-factum. Israelul nu a respectat nici o clipã decizia ONU, care nu a fãcut decât sã-i serveascã de trambulinã provizorie.
A urmat masacrul de la Deir Yassin,
din 9 aprilie 1948, perpetrat de cãtre Irgun si Lehi, organizatii
teroriste devenite ulterior partide în Knesset. Masacrul a fãcut 254 de victime palestiniene, în majoritate femei si copii. La 11 iulie 1948 urma masacrarea satelor arabe Lod si Ramle.
Începea astfel exodul palestinienilor din propria tarã spre Siria,
Egipt, Iordania si Liban, nevoiti sã-si abandoneze pãmânturile fortelor
de ocupatie. Se estimeazã cã la momentul respectiv aproximativ 900.000 de oameni au fost nevoiti sã se refugieze.
Statul Israel, înfiintat în mod „legal”, nu a recunoscut niciodatã
dreptul proprietarilor de drept sã se întoarcã pe pãmânturile lor, si nu
a acordat nici un sekel despãgubire pentru ceea ce a obtinut prin
teroare si crimã.
SURSA: http://palestinalacrimamea.blogspot.ro/2006/07/legalitatea-statului-israel.html
În România, reprezentanţii acestora au dus acţiuni de propagandă, cenzură, hărţuială şi ameninţări cu procese împotriva liderilor formatori de opinie naţionalişti, ong-uri forţând cozile de topor din sistem, guvern şi partide politice să devină vectori de propagandă ai israelului.
O nesmţire cu tupeu în 2012 în plină campanie electorală, vectorii de propagandă a acestui stat, s-au deplasat la Arad, unde împreună cu reprezentanţii sectei penticostale, cu binecuvântarea administraţiei locale, şi suportul unor posturi de radio tv au adus omagii şi au îndemnat lumea sa voteze liderul utecist, fost director SIE: Mihai Răzvan Ungureanu
http://vimeo.com/85771528
pentru alte actiuni ale reprezentatilor acestora vedeti aici:
http://www.buciumul.ro/2013/05/29/fabrica-urii/
http://www.europalibera.org/content/article/24962351.html
http://cpcar.ro/JIDF--JEWISH-INTERNET-DEFENCE-FORCE-.php
02.08.2015 ora 23:37
Printre acţiunile suspecte duse pe teritoriul României, enumerăm:
www.voluntareuropean.ro/povesti_de_voluntari.php ... foto video despre comunitatile rusesti si evreiesti din Birobidjan, Federatia Rusa ..... Consider ca voluntarii SEV sunt tineri altruisti, dornici de a fi utili, plini de ...
bla bla bla...de fapt tineri voluntari (simpatizanţi ai israelului bineînţeles) au fost trimişi să studieze autonomia regionala Birodidjan (un fel de teritoriu autonom evreiesc oferit de Stalin in 1933 la graniţa cu China)...urmează întrebarea mea retorică: alimentara pe care au vizitat-o avea sau nu avea casă de marcat şi dacă le-a dat bon cineva? ce se urmăreşte de fapt prin studiul autonomiei regionale şi care este miza?
https://www.youtube.com/watch?v=pfvqeJlXTZk
Yiddish Community of Birobidzhan
mai ciudat este că mulţi dintre voi care citiţi nici măcar nu aţi auzit de această regiune autonomă evreiască aflată în federaţia rusă
urmează să încarc şi emisiunea "drumul spre excelenţă" de la info tv unde a ieşit un mare "talk show"
|